5. Instrumente de finantare si plasamente financiare

Instrumente de finantare si plasamente financiare

Conform Standardelor Internationale de Contabilitate, elementele patrimoniale de natura actiunilor, obligatiunilor si a altor titluri de plasament financiar se incadreaza instrumente in categoria instrumente financiare. financiare

Tratamentul contabil al acestora este reglementat de IAS 32 cu acelasi nume.

Totul despre documentele de contabilitate primara Solutii de organizare a gestiunilor

Vezi AICI detalii

Balanta de verificare de la A la Z Analize corelatii studii de caz

Vezi AICI detalii

Manual de politici contabile - Stick USB

Vezi AICI detalii

Marea Carte Verde a Monografiilor Contabile 2024

Vezi AICI detalii

Standardul defineste instrumentele financiare ca fiind „orice contract care da nastere in acelasi timp unui activ financiar pentru o intreprindere si unui pasiv financiar pentru o alta“.

Un activ financiar este definit ca fiind acela care reprezinta fie numerar, fie dreptul detinatorului de a primi numerar sau un alt activ financiar, fie un instrument de capital al unei alte intreprinderi (actiune sau titlu compozit de credit si capital).

Standardul prevede prezentarea separata a instrumentelor financiare in cadrul situatiilor financiare anuale, clasificate dupa natura lor, ca instrumente de creanta sau instrumente de participare la capital.

De mentionat ca exista si categoria instrumentelor compuse sau de creanta convertibila in participare la capital.

Instrumentele financiare din patrimoniul intreprinderii pot fi instrumente financiare emise de ea (pasive emise in scopul obtinerii de resurse financiare) sau achizitionate (active) ca plasamente financiare.

Plasamentele financiare au rolul de a pastra fonduri, la dispozitia intreprinderii, pentru o destinatie care nu are caracter imediat fata de momentul dobandirii fondurilor.

Exemplul cel mai frecvent este situatia din primul trimestru al anului financiar. In luna decembrie, multe intreprinderi au ocazia de a face incasari record. In lunile ianuarie – martie, ca urmare a startului mai lent al „mecanismului bugetar“, dar si din cauza ca luna februarie este cea mai scurta din an, incasarile sunt mai reduse.

In urma incheierii si depunerii bilantului anual, intreprinderile trebuie sa faca insa fata unei sarcini de plata sporite: achitarea regularizarii impozitului pe profit pentru anul incheiat. Solutia este retinerea in acest scop a unei parti din excedentul lunii decembrie .

Un alt exemplu este necesarul sporit de resurse pentru demararea unei investitii sau pentru o campanie publicitara de lansare a unui nou produs.

Simpla pastrare a sumelor respective in disponibil in contul bancar are dezavantajul de a avea o rentabilitate scazuta si de a ingreuna calculele zilnice de necesar de trezorerie cu o suma care va fi necesara abia in 60-90 de zile.

Cea mai simpla modalitate de tinere la indemana a sumelor pentru necesitati viitoare este constituirea de depozite bancare: 508 „Alte investitii financiare pe termen = 5121 „Conturi la banci in lei“ scurt si creante asimilate“ Depozitele se constituie prin ordin corespunzator adresat bancii proprii, dobanda fiind negociata si stabilita la inceputul perioadei de depozit.

Se ordona bancii constituirea unui depozit de 1.000.000.000 de lei pe un termen de 30 de zile cu o dobanda negociata de 30% pe an.

Daca depozitul este constituit cu prelungire automata (in lipsa unui ordin contrar) si cu capitalizarea dobanzii, la finele perioadei se va inregistra:

D₁ = 1.000.000.000 x 30/100 x 30/360 = 25.000.000 lei

5187 „Dobanzi de incasat“ = 762 „Venituri din investitii 25.000.000

financiare pe termen scurt“

Odata cu creditarea dobanzii in contul de depozit (capitalizarea dobanzii):

508 „Alte investitii financiare = 5187 „Dobanzi de incasat“ 25.000.000

pe termen scurt si creante asimilate“

Pentru perioada urmatoare de 30 de zile pentru care depozitul a fost prelungit automat, dobanda va fi:

D₂ = 1.025.000.000 x 30/100 x 30/360 = 25.625.000 lei

Daca depozitul este constituit fara capitalizarea dobanzii, aceasta se va credita in contul curent de disponibil:

5121 „Conturi la banci in lei“ = 5187 „Dobanzi de incasat“ 25.000.000

O alternativa cu un grad superior de rentabilitate, pe care o ofera majoritatea bancilor comerciale, este aceea de a investi pe termen scurt in titluri de stat procurate prin intermediul bancii ca agent al intreprinderii-client.

Inregistrarea cumpararii titlurilor:

5081 „Alte titluri de plasament“ = 5121 „Conturi la banci in lei“

Pretul de cumparare va fi stabilit de cotatia pietei respectivelor titluri in momentul achizitiei. Acest pret este influentat de doua tendinte de sens contrar:

• dobanda pe piata creditului in momentul respectiv – daca dobanda este la un nivel superior celui oferit de titlul de stat, pretul titlurilor de stat va scadea sau nu va fi influentat de acest factor. Daca in schimb titlul de stat a avut la momentul emisiunii un nivel de dobanda stabilit, iar dobanda pe piata comerciala a scazut fata de acest nivel, plasamentul in titluri de stat a devenit mai atragator, sporind pretul acestora;
• timpul scurs de la emiterea titlurilor achizitionate si pana la momentul achizitiei –
• cu cat aceasta perioada este mai lunga, cu atat pretul titlului va fi mai ridicat, deoarece momentul in timp cand dobanda aferenta va fi achitata este apropiat. Practic, vanzatorii titlurilor vor cauta sa-si incaseze dobanda care li se cuvine pentru perioada cat au detinut titlurile, prin diferenta dintre pretul de emisiune nominal si pretul de piata la momentul vanzarii.

Odata ce ati achizitionat titluri de stat, puteti decide fie sa le pastrati pana la scadenta lor (moment in care veti incasa valoarea lor nominala si dobanda aferenta), fie sa le vindeti pe piata (in orice moment) la cotatia curenta.

Titlurile de stat, bucurandu-se de garantia statului, au un grad ridicat de lichiditate si un risc redus. In plus, tranzactiile cu acestea sunt in volum suficient pentru a crea o piata continua si activa, titlurile respective de plasament fiind din acest motiv usor de evaluat si previzibile.

Diferenta favorabila de pret dintre momentul vanzarii si cel al cumpararii va fi inregistrata in contul 762 „Venituri din investitii financiare pe termen scurt“.

Ca active cu caracter monetar, titlurile vor fi reevaluate, la finele perioadei de raportare, la cotatia curenta pe piata de la data respectiva.

Alte instrumente financiare care pot fi detinute si utilizate de intreprindere sunt:

• instrumente financiare primare: actiuni, obligatiuni;
• instrumente financiare derivate, cum ar fi: contracte futures, forward, swap al ratei dobanzii, swap valutar etc. De remarcat ca in pietele majore de capital se incheie inclusiv contracte pe evolutia indicelui general al pietei bursiere (de exemplu Dow Jones) sau pe evolutia probabila a conditiilor meteorologice;
• actiuni proprii – detinute eventual cu scopul anularii lor – sau actiuni ale altor societati din cadrul grupului. Acestea au insa mai curand caracter de active imobilizate, iar scopul detinerii lor este in primul rand de participare la capital si mai putin de investitii financiare.

Instrumentele financiare compuse sunt, in cele mai frecvente cazuri, obligatiuni care – la scadenta sau in orice moment inainte de scadenta – dau posibilitatea detinatorilor sa opteze pentru restituirea contravalorii obligatiunilor sau pentru convertirea obligatiunilor intr-un anumit numar de actiuni (implicit, la un pret dinainte stabilit de raportul intre valoarea nominala a obligatiunii si numarul de actiuni la care aceasta da dreptul).

Este o modalitate prin care imprumutatorul este stimulat de posibilitatea de a realiza un profit suplimentar din diferenta dintre pretul de piata al actiunilor si pretul la care el le poate dobandi prin schimbul cu obligatiunile detinute.

Pe de alta parte, imprumutatul are avantajul de a nu mai trebui sa cedeze resurse financiare pentru a-si stinge datoriile contractate prin emisiunea de obligatiuni, ci doar sa emita un numar de noi actiuni.

Cei care pot fi dezavantajati – si deci cei care trebuie sa-si exprime acordul in cazul emisiunii de astfel de instrumente financiare – sunt actionarii existenti, a caror cota de participatie este in pericol de a se dilua prin emiterea de noi actiuni in contul obligatiunilor rascumparate.

Se stabileste prin prospectul de emisiune emiterea unui numar de 50.000 de obligatiuni cu o valoare nominala de 1.000 lei /obligatiune si deci o valoare nominala a imprumutului obligatar de 50.000.000 lei.

Pretul de emisiune al obligatiunilor va fi de 975 lei. Pretul de rascumparare dupa 18 luni va fi de 1.050 lei, iar dobanda oferita este de 30% pe an. Primele de rambursare se vor amortiza proportional pe toata durata imprumutului.

Obligatiunile dau dreptul de a primi pretul de rascumparare sau permit conversia in 5 actiuni in valoare de 210 lei/actiune. Cu ocazia emisiunii se inregistreaza cheltuieli de emisiune de 350.000 lei. Data lansarii imprumutului este 1 iulie 2002.

Particularitatea acestui tip de emisiune sta in faptul ca datoria obligatara este initial incerta (pentru ca nu se stie daca investitorii in obligatiuni isi vor solicita sau nu rascumpararea). Ea devine certa numai odata cu cererile de rambursare formulate de creditorii obligatari.

Drept urmare, nu se vor mai inregistra prime de rambursare a obligatiunilor. Prudenta impune totusi constituirea unui provizion de riscuri pentru cazul in care rambursarea va fi solicitata.

% = 161 „Imprumuturi din emisiuni de obligatiuni“ 1.050 x 50.000 = 52.500.000
5121 „Conturi la banci in lei“ 975 x 50.000 = 48.750.000

1518 „Alte provizioane pentru 75 x 50.000 = 3.750.000

riscuri si cheltuieli“

Intervine aici o problema de maxima actualitate pentru practica mondiala a contabilitatii instrumentelor financiare de aceasta natura. Profesionistul contabil care efectueaza inregistrarea emisiunii are datoria de a aprecia gradul de probabilitate ca pentru anumite obligatiuni emise sa se solicite rambursarea.

In exemplul nostru, am lucrat cu o probabilitate de 100%. Dar in cazul in care pretul actiunilor companiei pe piata este in urcare, s-ar putea aprecia ca majoritatea obligatarilor vor dori conversia mai curand decat rascumpararea. Se poate deci lucra cu o probabilitate de 25% si atunci operatiunea devine:

% = 161 „Imprumuturi din emisiuni

de obligatiuni“ 49.687.500
5121 „Conturi la banci in lei“ 975 x 50.000 = 48.750.000

1518 „Alte provizioane pentru riscuri si cheltuieli“ 937.500

O simpla estimare contabila a dus la diminuarea datoriilor prezentate in situatiile financiare. Riscul este insa ca piata, chiar sub influenta unor evenimente neimputabile intreprinderii, sa se prabuseasca, ducand la reaparitia pretentiilor de rascumparare fata de obligatiunile emise. Este fenomenul cu care se confrunta numeroase companii in urma crizei pietelor financiare provocate de atacul terorist asupra World Trade Center din New York.

De aici necesitatea unei prezentari adecvate in situatiile financiare anuale a instrumentelor financiare emise, fie aceste instrumente bilantiere sau extrabilantiere.

Convertirea obligatiunilor in actiuni se va inregistra:

161 „Imprumuturi din = 1012 „Capital subscris varsat“ 48.750.000 emisiuni de obligatiuni“

Concomitent, se va diminua provizionul constituit pentru riscul de rambursare:

161 „Imprumuturi din = 1518 „Alte provizioane 3.750.000 emisiuni de obligatiuni“ pentru riscuri si cheltuieli“

Daca optiunea de conversie se exprima numai pentru o parte din obligatiuni, stornarea provizionului se va face numai proportional cu partea pentru care se face conversia.