Guvernul a aprobat printr-o hotarare Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 151/2015 privind procedura insolventei persoanelor fizice, prin care sunt stabilite modalitatea de desfasurare a sedintelor de conciliere, modul de comunicare cu debitorul si creditorii, tipurile de onorarii pentru administratorul procedurii si lichidator, precum si cuantumul minim si maxim al acestor onorarii.
Legea nr. 151/2015 privind procedura insolventei persoanelor fizice va intra in aplicare incepand cu 1 august 2017.
Deschiderea procedurii de insolventa se va face pe baza unei cereri pe care debitorul persoana fizica o poate depune personal sau prin posta, cu confirmare de primire sau pe e-mail cu semnatura electronica certificata, la comisia de insolventa la nivel teritorial din judetul in care isi are domiciliul sau resedinta de cel putin 6 luni. in termen de 5 zile de la data primirii cererii, va avea loc o sedinta de ascultare a debitorului. Daca debitorul este persoana cu handicap auditiv sau surdocecitate, ascultarea va avea loc cu asigurarea unui interpret in limbaj mimicogestual.
Administratorul procedurii verifica creantele, in baza informatiilor transmise atat de creditori, cat si de debitori. Creantele exprimate sau consolidate in valuta vor fi inregistrate intr-un tabel preliminar la valoarea lor in lei, la cursul Bancii Nationale la data deschiderii procedurii insolventei, exceptand cazurile in care legislatia speciala cuprinde prevederi diferite.
Totodata, insolventa prin lichidare de active va putea fi ceruta cand situatia financiara a persoanei in cauza este iremediabil compromisa si in conditiile in care procedura conforma planului de rambursare nu poate fi indeplinita.
De asemenea, procedura simplificata de insolventa va putea fi ceruta atunci cand suma totala a datoriilor persoanei fizice cuprinde cel mult zece salarii minime pe economie, cu conditia ca persoana fizica in cauza sa nu detina bunuri sau venituri urmaribile, sa aiba peste varsta standard de pensionare sau sa isi fi pierdut total ori cel putin jumatate din capacitatea de munca.
Planul de rambursare prezentat de administratorul procedurii de insolventa trebuie sa fie fezabil si sa tina cont de perspectivele reale de redresare si circumstantele aplicabile debitorului. in acest sens, normele metodologice aprobate de Guvern detaliaza reperele la care comisia de insolventa la nivel central se va raporta pentru stabilirea nivelului de trai rezonabil si pentru evaluarea nevoilor de locuit ale debitorilor si familiilor acestora, in situatia insolventei persoanelor fizice. Astfel, se va tine cont de:
- valoarea cosului minim lunar de consum, stabilit in baza informatiilor primite de la Institutul National de Statistica si/sau Institutul pentru Calitatea Vietii;
- particularitati de ordin financiar, structura pietei fortei de munca;
- valoarea minima a cheltuielilor profesionale si/sau de scolarizare;
Totul despre documentele de contabilitate primara Solutii de organizare a gestiunilor
Marea Carte Verde a Monografiilor Contabile 2024
Balanta de verificare de la A la Z Analize corelatii studii de caz
Ghidul Practic al Monografiilor Contabile 2024
pretul utilitatilor, al alimentelor si al produselor de baza;
- componenta si structura familiei debitorului, tinand cont si de persoanele aflate in intretinerea debitorului si a celor cu care convietuiesc;
- existenta unor situatii speciale de sanatate, integritate fizica, dizabilitati in cazul debitorului ori al persoanelor aflate in intretinere sau cu care convietuiesc;
- cheltuielile minime legate de functionarea si intretinerea unui vehicul indispensabil;
- cheltuielile minime necesare pentru cresterea, ingrijirea si educarea copilului aflat in intretinerea debitorului, raportat la varsta copilului;
- exigentele minimale ale unei locuinte convenabile pentru debitor si persoanele aflate in intretinerea sa sau cu care convietuieste.
Planul de rambursare astfel elaborat este transmis comisiei de insolventa de catre administratorul procedurii, pentru a fi evaluata fezabilitatea lui, in termen de 15 zile.
Actul normativ stabileste, totodata, ca sedintele de conciliere intre creditor si debitor trebuie sa serveasca exclusiv intereselor legitime ale partilor si ca niciuna dintre parti nu poate impune celeilalte parti o solutie.