In Monitorul Oficial nr.436 din 13 iunie 2017, a fost publicata Hotararea Guvernului nr.419 pentru adoptarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.151/2015 privind privind procedura insolventei persoanelor fizice, cunoscuta si sub denumirea de legea falimentului personal. Aceasta lege, desi adoptata in 2015, va intra in vigoare odata cu normele metodologice de aprobare, incepand cu data de 1 august 2017.
Insolventa debitorului persoana fizica este definita de lege ca acea stare a patrimoniului caracterizata prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor, pe masura ce acestea devin scadente. Insolventa se prezuma a exista prin efectul legii atunci cand debitorul nu a platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori, dupa trecerea unui termen de 90 de zile de la scadenta.
Prevederile legii se aplica persoanelor fizice, cu exceptia celor care administreaza o intreprindere, care sunt in stare de insolventa si nu exista probabilitatea de a redeveni, intr-o perioada de maximum 12 luni, capabile sa-si execute obligatiile cu mentinerea unui nivel de trai rezonabil pentru sine si pentru persoanele pe care le au in intretinere. Cuantumul total al obligatiilor scadente trebuie sa fie cel putin egal cu valoarea-prag stabilita de lege, respectiv 15 salarii minime pe economie.
Legea nu se aplica persoanelor care au fost condamnate definitiv pentru savarsirea unor infractiuni de evaziune fiscala, de fals, a unor infractiuni intentionate contra patrimoniului, persoanelor care au fost concediate in ultimii 2 ani din motive ce le sunt imputabile, persoanelor care, desi apte de munca, nu au depus eforturile necesare pentru a-si gasi loc de munca sau care au acumulat datorii noi si au determinat ajungerea in stare de insolventa cu intentie sau din culpa.
Procedura de insolventa se poate desfasura prin mai multe forme, respectiv: procedura administrativa pe baza planului de rambursare a datoriilor, procedura judiciara prin lichidare de active si procedura simplificata de insolventa. Aceasta din urma se aplica in situatia in care suma totala a datoriilor debitorului este de cel mult 10 salarii minime, iar respectivul debitor nu are bunuri sau venituri urmaribile si are peste varsta standard de pensionare.
Procedura de insolventa se aplica de organe precum comisia de insolventa, instantele judecatoresti si lichidatori.
Debitorii persoane fizice pot initia procedura de insolventa prin depunerea unei cereri de deschidere a procedurii pe baza de plan de rambursare a datoriilor. Cererea se depune la comisia de insolventa constituita la nivel teritorial din reprezentanti ai Autoritatii pentru Protectia Consumatorilor, Ministerului Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice, precum si reprezentanti ai Ministerului Finantelor Publice, in judetul in care debitorul si-a avut domiciliul cu cel putin 6 luni inaintea depunerii cererii.
Daca debitorul considera ca situatia sa financiara este iremediabil compromisa si un plan de rambursare a datoriilor nu poate fi pus in aplicare, acesta poate solicita direct instantei judecatoresti competente deschiderea procedurii judiciare de insolventa prin lichidare de active, care va fi pusa in executare de un lichidator.
in vederea determinarii criteriilor pentru stabilirea unui nivel de trai rezonabil pentru debitorul aflat in procedura insolventei, actul normativ stabileste elemente precum: valoarea cosului lunar minim de consum, pretul utilitatilor, alimentelor si produselor de baza, componenta si structura familiei debitorului, existenta unor situatii speciale de sanatate, exigentele minimale pentru locuit, cheltuielile minime legate de functionarea unui vehicul indispensabil, valoarea minima a cheltuielilor profesionale, structura pietei fortei de munca si altele asemenea.
PFA II IF Taxe Impozite Deduceri Contributii
Consilier Taxe si Impozite pentru Contabili 12 actualizari
Examenul de ACCES la STAGIUL CECCAR 2024
Actul normativ mai stabileste totodata ca sedintele de conciliere intre creditor si debitor trebuie sa serveasca exclusiv intereselor legitime ale partilor si ca niciuna din parti nu poate impune celeilalte parti o solutie.
Se considera infractiune fapta debitorului de a instraina, ascunde, deteriora sau distruge valori sau bunuri din patrimoniul sau, de a falsifica inscrisuri ori de a invoca acte sau datorii fictive.
Pentru cererea de deschidere a procedurii de insolventa, nu se datoreaza taxa judiciara de timbru.
Sursa: ANAF
