Bonul de la casa de marcat poate fi dedus la impozitul pe profit?

Problema:
 
1. Bonurile fiscale emise de casa de marcat pana la 100 ron sunt considerate cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit?
2. In cazul in care bonurile nu sunt insotite de factura fiscala sau decont de cheltuieli sau ordin de casare, acestea trebuie sa se regaseasca in jurnalul de cumparari?
 
Solutie:
 
Conform prevederilor art. 6 alin. (1) din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, orice operatiune economico-financiara efectuata se consemneaza in momentul efectuarii ei intr-un document care sta la baza inregistrarilor in contabilitate, dobandind astfel calitatea de document justificativ.
 
Actele normative care au reglementat in timp deductibilitatea cheltuielilor rezultate din bonurile fiscale au fost:
 
- Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia agentilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
 
Conform prevederilor art. 1 din OUG nr. 28/1999 operatorii economici care efectueaza livrari de bunuri cu amanuntul, precum si prestari de servicii direct catre populatie sunt obligati sa utilizeze aparate de marcat electronice fiscale. Acestia au obligatia sa emita bonuri fiscale cu aparatele de marcat electronice fiscale si sa le predea clientilor. La solicitarea clientilor, utilizatorii pot elibera acestora si factura fiscala.
 
- Hotararea Guvernului nr. 831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiara si contabila si a normelor metodologice privind intocmirea si utilizarea acestora, precum si toate ordinele ministrului economiei si finantelor care au fost emise avand ca temei legal hotararea mai sus mentionata, cum au fost:
 
→ OMFP 1714/2005 privind aplicarea prevederilor HG 831/1997,
 
→ OMFP 293/2006 pentru modificarea OMFP 1714/2005 privind aplicarea prevederilor HG 831/1997.
 
In OMFP 293/2006 se prevedea ca bonurile fiscale emise de aparatele de marcat electronice fiscale (bonul fiscal emis de aparatul de marcat fiscal utilizat in activitatea de taximetrie, bonul fiscal care atesta plata prin cardurile bancare, bonul fiscal a carui valoare totala era de pana la 100 lei inclusiv), erau considerate documente care stateau la baza inregistrarii in contabilitate a cheltuielilor.
 
Alineatul (2) al articolului 1 din Ordinul ministrului finantelor publice 1.714/2005 privind aplicarea prevederilor HG 831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiara si contabila si a normelor metodologice privind intocmirea si utilizarea acestora, a fost modificat de prevederile OMFP 293/2006 in sensul ca, prin exceptie de la regula generala, urmatoarele documente de achizitii puteau fi utilizate pentru inregistrarile in contabilitate:
 
a) bonul fiscal emis conform OUG 28/1999 privind obligatia agentilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicata, cu modificarile ulterioare, utilizat pentru justificarea taxei pe valoarea adaugata aferente carburantilor auto achizitionati in vederea desfasurarii activitatii, daca era stampilat si avea inscrise denumirea cumparatorului si numarul de inmatriculare al autovehiculului;
 
b) bonul fiscal emis de aparatul de marcat fiscal utilizat in activitatea de taximetrie, in conformitate cu prevederile Legii 38/2003 privind transportul in regim de taxi si in regim de inchiriere, cu modificarile si completarile ulterioare;
 
c) bonul fiscal emis conform OUG 28/1999, insotit de documentul care atesta plata prin cardurile bancare ale societatilor comerciale;
 
d) bonul fiscal emis conform OUG 28/1999, a carui valoare totala era de pana la suma de 100 lei (RON) inclusiv, daca era stampilat si avea inscrise denumirea cumparatorului, codul unic de inregistrare al acestuia sau codul numeric, in cazul persoanelor fizice care desfasurau activitati independente.
 
- Hotararea Guvernului nr. 105/2009 privind abrogarea HG 831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiara si contabila si a normelor metodologice privind intocmirea si utilizarea acestora, care a abrogat inclusiv toate ordinele date in aplicarea H.G. nr. 831/1997.
 
Ca urmare a acestor modificari, trebuie avute in vedere urmatoarele:
- bonurile fiscale emise cu aparatele de marcat electronice fiscale in baza OUG 28/1999 sunt documente care atesta efectuarea platii si se anexeaza la registrul de casa,
- inregistrarea in contabilitate a bunurilor achizitionate sau a cheltuielilor efectuate si achitate pe baza de bon fiscal (cu numerar sau card bancar), se poate efectua daca:
 
a) bonul fiscal are atasata si factura
b) justificarea cheltuielilor efectuate se face fie prin documente care atesta intrarea in gestiune a bunurilor achizitionate, fie cu alte documente, cum sunt: ordin de deplasare, decont de cheltuieli, la care se anexeaza bonul fiscal.
 
Cu exceptia facturii care este emisa de furnizor, celelalte forme de documente justificative trebuie sa fie semnate de persoana care aproba efectuarea acestor cheltuieli si avizate de persoana care aproba efectuarea acestor cheltuieli.
 
De retinut este faptul ca nu mai exista limita valorica deductibila de 100 lei (prevazuta de OMFP 293/2006
Ordinul de deplasare (delegatie), in tara sau in exterior, semnat de toate persoanele autorizate din societate si confirmate de cele din societatea unde s-a efectuat deplasarea, se intocmeste ori de cate ori persoana delegata este trimisa sa efectueze deplasarea (si nu numai in scopul achizitionarii de produse din localitatea unde societatea isi are sediul).
 
In ceea ce priveste inregistrarea bonurilor fiscale emise conform OUG 28/1999 in jurnalele de cumparari, aceasta operatiune se poate face automat in functie de programul de contabilitate utilizat. Taxa aferenta nu este insa deductibila deoarece documentul in baza caruia s-a inregistrat nu asigura toate informatiile impuse de OMEF 3512/2008 si de Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.