Contributiile sociale pentru un administrator nerezident

Din punct de vedere al contributiilor sociale, remuneratia administratorilor societatilor comerciale se regaseste mentionata ca fiind inclusa in castigul brut realizat din activitati dependente, la art. 296 indice 4 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal astfel cum a fost modificat prin OUG 125/2011, acest venit nemaifiind exceptat in mod expres de la plata contributiei de asigurari sociale, exceptia anterior acestei date regasita la art. 296 indice 16 alin. (5) lit. c) din Codul fiscal nemai fiind preluata in noile dispozitii aplicabile.
 
Prin urmare, potrivit reglementarilor actuale ale Codului fiscal asupra remuneratiei administratorilor nerezidenti se vor datora urmatoarele contributii:
- contributia de asigurari sociale – componenta individuala, potrivit art. 296 indice 4 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal, si datorata de angajator – potrivit art. art. 296 indice 5 alin. (1) din Codul fiscal;
- contributia de asigurari sociale de sanatate individuala - potrivit art. 296 indice 4 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal, si datorata de angajator – potrivit art. art. 296 indice 5 alin. (2) din Codul fiscal;
- contributia pentru concedii si indemnizatii – potrivit art. 296 indice 5 alin. (2 indice 1) din Codul fiscal.

In raport cu persoanele fizice nerezidente, Codul fiscal le considera contribuabilii ai sistemelor de asigurari sociale atat pe cele rezidente, cat si pe cele nerezidente, potrivit art. 296 indice 3 lit. a) si b), cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice internationale la care Romania este parte, daca realizeaza venituri din salarii sau asimilate salariilor, precum si orice alte venituri din desfasurarea unei activitati dependente, cum este si cazul remuneratiei acordate administratorului societatii.
 
Asadar, potrivit Codului fiscal, sunt supuse contributiilor sociale obligatorii, atat persoanele fizice rezidente cat si cele nerezidente, cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice internationale la care Romania este parte. Prin instrumente juridice internationale se intelege regulamentele comunitare privind coordonarea sistemelor de securitate sociala (Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European si al Consiliului privind coordonarea sistemelor de securitate sociala si Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European si al Consiliului de stabilire a procedurii de punere in aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate sociala), precum si acordurile si conventiile in domeniul securitatii sociale la care Romania este parte.

Potrivit art. 11 alin. (3) lit. a) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, persoana care desfasoara o activitate salariata sau independenta (intelese de Regulamentul de baza ca fiind orice activitate sau situatie echivalenta considerata ca atare, in aplicarea legislatiei de securitate sociala din statul membru in care se desfasoara aceasta activitate sau in care exista situatia echivalenta) intr-un stat membru se supune legislatiei din statul membru respectiv. Regula generala in domeniu este aceea a asigurarii in baza legislatiei statului in care se desfasoara activitatea, indiferent daca persoana isi are domiciliul/resedinta sau angajatorul sau isi are sediul pe teritoriul unui alt stat membru.
 
De la aceasta regula generala, Regulamentul (CE) nr. 883/2004 mentionat stabileste exceptii in cazul detasarii salariatilor sau al desfasurarii activitatii in doua sau mai multe state membre.
Astfel, potrivit alin. (1) a art. 12 - Reguli speciale, persoana care desfasoara o activitate salariata intr-un stat membru, pentru un angajator care isi desfasoara in mod obisnuit activitatile in acest stat membru, si care este detasata de angajatorul respectiv in alt stat membru pentru a lucra pentru angajator continua sa fie supusa legislatiei primului stat membru, cu conditia ca durata previzibila a activitatii sa nu depaseasca douazeci si patru de luni si sa nu fi fost trimisa sa inlocuiasca o alta persoana. Unui angajat sau angajatorului sau care urmeaza sa fie detasat intr-un alt stat membru ii va fi furnizata o atestare A1 de catre institutia competenta. Aceasta atestare certifica legislatia aplicabila, faptul ca lucratorul se supune regulilor speciale de detasare pana la o anumita data.
 
In schimb, articolul 13 prevede reguli pentru persoanele care desfasoara in mod obisnuit activitati ca si persoana angajata in doua sau mai multe state. In acest caz, legislatia aplicabila va depinde de locul unde se desfasoara partea substantiala a activitatii acestora. Potrivit art. 13 alin. (1) din Regulamentul de baza, persoana care desfasoara in mod obisnuit o activitate salariata in doua sau mai multe state membre se supune:
- legislatiei statului membru de resedinta, in cazul in care desfasoara o parte substantiala a activitatii sale in statul membru respectiv
- legislatiei statului membru de resedinta, in cazul in care depinde de mai multe intreprinderi sau de mai multi angajatori al caror sediu sau loc de desfasurare a activitatii se afla in state membre diferite,
- legislatiei statului membru in care este situat sediul sau locul de desfasurare a activitatii intreprinderii sau angajatorului al carui salariat este, in cazul in care persoana nu desfasoara o parte substantiala a activitatilor sale in statul membru de resedinta.
 
Persoanele carora li se aplica Regulamentul mentionat sunt supuse asadar legislatiei unui singur stat membru, in oricare dintre situatiile mentionate mai sus. Aceasta legislatie se stabileste in conformitate cu Titlu II – Stabilirea legislatiei aplicabile din regulamentul mentionat, pentru justificare fiind necesara prezentarea documentului portabil care sa ateste legislatia aplicabila acestei persoane (A1). Asadar, in functie de situatia in care se incadreaza, persoanei legislatia aplicabila va fi legislatia statului in care se desfasoara activitatea sau a statului membru de resedinta.