Contabilitatea de gestiune financiara: Metode privind calculatia costurilor

Calculatia costurilor reprezinta ansamblul lucrarilor efectuate intr-o forma organizata cu scopul de a obtine informatii privind costul bunurilor, lucrarilor, serviciilor, activitatilor sau altor obiecte de calculatie. Calculatia costurilor are rolul de a identifica si evalua toate consumurile implicate in determinarea costurilor. Astfel, se pot grupa si repartiza cheltuielile efectuate pe locuri (centre) de calculatie, iar in cadrul acestora, gruparea se poate face pe articole de calculatie si pe purtatori de costuri.

          In scopul determinarii costurilor unitare astfel incat bunurile, lucrarile, serviciile sa poata fi evaluate si recunoscute in contabilitatea financiara, iar preturile de vanzare sa poata fi stabilite si verificate, precum si pentru analiza costurilor si a eficientei activitatii, in contabilitatea de gestiune cheltuielile se clasifica in:

costuri de achizitie;
costuri de productie;
costuri de prelucrare;
cheltuieli ale perioadei.

        Pentru asigurarea unui continut real si exact al structurii costurilor este necesara separarea cheltuielilor care privesc obtinerea bunurilor, lucrarilor, serviciilor de cheltuielile care nu sunt legate de achizitia, productia sau prelucrarea etc. a acestora.
    
Cheltuielile care nu participa la obtinerea obiectelor de calculatie cum ar fi cheltuielile de administratie, cheltuielile de desfacere, regia fixa nealocata costului, cheltuielile financiare, cheltuielile extraordinare etc., nu se includ in costul acestora. Includerea cheltuielilor in costuri se efectueaza in perioada de gestiune careia ii apartin cheltuielile in cauza.

Costul stocurilor trebuie sa cuprinda toate costurile aferente achizitiei, productiei, prelucrarii, precum si alte costuri suportate pentru a aduce bunurile, lucrarile, serviciile in forma si in locul in care se gasesc in prezent.

     Costul de achizitie al bunurilor cuprinde pretul de cumparare, taxele de import si alte taxe (cu exceptia acelora pe care persoana juridica le poate recupera de la autoritatile fiscale), cheltuielile de transport, manipulare si alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achizitiei bunurilor respective.

In costul de achizitie se includ, de asemenea, comisioanele, taxele notariale, cheltuielile cu obtinerea de autorizatii si alte cheltuieli nerecuperabile, atribuibile direct bunurilor respective. Cheltuielile de transport sunt incluse in costul de achizitie si atunci cand functia de aprovizionare este externalizata. Reducerile comerciale acordate de furnizor si inscrise pe factura de achizitie ajusteaza in sensul reducerii costul de achizitie al bunurilor.

        Costul de productie al unui bun cuprinde costul de achizitie a materiilor prime si materialelor consumabile si cheltuielile de productie direct atribuibile bunului. Costul de productie sau de prelucrare al stocurilor, precum si costul de productie al imobilizarilor cuprind cheltuielile directe aferente productiei, si anume: materiale directe, energie consumata in scopuri tehnologice, manopera directa si alte cheltuieli directe de productie, precum si cota cheltuielilor indirecte de productie alocata in mod rational ca fiind legata de fabricatia acestora.

        Costul stocurilor unui prestator de servicii cuprinde manopera si alte cheltuieli legate de personalul direct angajat in furnizarea serviciilor, inclusiv personalul insarcinat cu supravegherea, precum si regiile corespunzatoare. In costul de productie poate fi inclusa o proportie rezonabila din cheltuielile care sunt indirect atribuibile bunului, in masura in care acestea sunt legate de perioada de productie.

        Costul complet cuprinde costul de productie plus cheltuielile generale de administratie si cheltuielile de desfacere, repartizate rational. Alte cheltuieli se includ in costul bunurilor, lucrarilor, serviciilor numai in masura in care reprezinta costuri suportate pentru a aduce stocurile in forma si in locul in care se gasesc in prezent.

            Pentru calculul costurilor bunurilor, lucrarilor, serviciilor si al costurilor perioadei, cheltuielile inregistrate in contabilitatea financiara dupa natura lor se grupeaza in contabilitatea de gestiune astfel:

Cheltuieli directe

Cheltuielile directe sunt acele cheltuieli care se identifica pe un anumit obiect de calculatie inca din momentul efectuarii lor si se includ direct in costul obiectelor respective. Cheltuielile directe cuprind: costul de achizitie al materiilor prime si materialelor directe consumate, energia consumata in scopuri tehnologice, manopera directa (salarii, asigurari si protectia sociala etc.), alte cheltuieli directe.

Cheltuieli indirecte
    
Aceste cheltuieli privesc obtinerea mai multor produse, executarea mai multor lucrari, servicii sau comenzi, respectiv faze, activitati etc., sau chiar entitatea in ansamblul ei.

Includerea cheltuielilor indirecte in costul obiectelor de calculatie/purtatorilor de cost se realizeaza in mod indirect, prin repartizare, pe baza unor procedee rationale, aplicate cu consecventa, adecvate tipului de cheltuieli care urmeaza a fi repartizate si obiectelor/purtatorilor de costuri asupra carora se repartizeaza.

 

Acest articol reprezinta un extras din lucrarea Contabilitatea de gestiune si contabilitatea financiara in practica>>>