Calculatia costurilor: Ce includ cheltuielile directe si indirecte si cum se determina costul de productie

Studiu de caz

Copiaza Link-ul catre aceasta sectiune: Studiu de caz

Calculatia costurilor presupune ansamblul lucrarilor efectuate intr-o forma organizata cu scopul de a obtine informatii privind costul bunurilor, lucrarilor, serviciilor, activitatilor sau altor obiecte de calculatie.

Intrebare: "Care este valoarea legala la care o societate cu activitate de productie trebuie sa evidentieze produsele obtinute din productia proprie? Este corecta evidenta stocurilor de produse fabricate la nivelul costurilor materiilor prime consumate pentru obtinerea acestora? Avem in vedere ca produsele fabricate nu se vand intotdeauna in aceeasi luna (trimestru) in care au fost fabricate."

Organizarea lucrarilor privind calculatia costurilor depinde de o serie de factori, cum ar fi: marimea unitatii, structura organizatorica a acesteia, tipul si modul de organizare a productiei, tehnologia de fabricatie, gradul de integrare a productiei, caracterul etc.
 
In scopul determinarii costurilor unitare astfel incat bunurile, lucrarile, serviciile sa poata fi evaluate si recunoscute in contabilitatea financiara, iar preturile de vanzare sa poata fi stabilite si verificate, precum si pentru analiza costurilor si a eficientei activitatii, in contabilitatea de gestiune cheltuielile se clasifica in: 
- costuri de achizitie;
- costuri de productie;
- costuri de prelucrare;
- cheltuieli ale perioadei.

Ce cuprind cheltuielile directe si indirecte

Copiaza Link-ul catre aceasta sectiune: Ce cuprind cheltuielile directe si indirecte

Pentru calculul costurilor bunurilor, lucrarilor, serviciilor si al costurilor perioadei, cheltuielile inregistrate in contabilitatea financiara dupa natura lor se grupeaza in contabilitatea de gestiune astfel:
a) cheltuieli directe;
b) cheltuieli indirecte;
c) cheltuieli de desfacere;
d) cheltuieli generale de administratie.

Comandati acum Modele editabile pentru Calculatia Costurilor! Va ajuta sa rezolvati corect, profesionist o problema de maxima importanta pentru economia firmei dvs.! Evitati sa neglijati acest aspect posibil generator de erori fiscal-contabile si amenzi. Detalii aici >>

Cheltuielile directe sunt acele cheltuieli care se identifica pe un anumit obiect de calculatie (produs, serviciu, lucrare, comanda, faza, activitate, functie, centru etc.) inca din momentul efectuarii lor si ca atare se includ direct in costul obiectelor respective.
 
Cheltuielile directe cuprind: costul de achizitie al materiilor prime si materialelor directe consumate, energia consumata in scopuri tehnologice, manopera directa (salarii, asigurari si protectia sociala etc.), alte cheltuieli directe.
 

Manual de politici contabile - Stick USB

Vezi AICI detalii

Operare SAGA Exemple practice si recomandari

Vezi AICI detalii

Planul de conturi general Functiunea si corespondenta conturilor

Vezi AICI detalii

Cheltuielile indirecte cuprind:
 
- regia fixa de productie, formata din cheltuielile indirecte de productie care raman relativ constante indiferent de volumul productiei, cum ar fi: amortizarea utilajelor si echipamentelor, intretinerea sectiilor si utilajelor, precum si cheltuielile cu conducerea si administrarea sectiilor;
 
- regia variabila de productie, care consta in cheltuielile indirecte de productie, care variaza in raport cu volumul productiei, cum ar fi: cheltuielile indirecte cu consumul de materiale si forta de munca.
 
Alocarea regiei fixe asupra costurilor se face pe baza capacitatii normale de productie.
 
Capacitatea normala de productie reprezinta productia estimata a fi obtinuta, in medie, de-a lungul unui anumit numar de perioade, in conditii normale, avand in vedere si pierderea de capacitate rezultata din intretinerea planificata a echipamentului.
 
Regia fixa care se recunoaste ca o cheltuiala a perioadei = regia fixa x (1 - nivelul real al activitatii/nivelul normal al activitatii).
 
Nivelul real al activitatii este reprezentat de productia obtinuta, iar nivelul normal al activitatii este reprezentat de capacitatea normala de productie.
 
Regia nealocata este recunoscuta drept cheltuiala in contul de profit si pierdere in perioada in care a aparut.
 
Atunci cand costurile de productie, de prelucrare nu se pot identifica distinct pentru fiecare produs in parte, acestea se aloca pe baza unor procedee rationale aplicate cu consecventa (procedeul diviziunii simple, procedeul cantitativ, procedeul indicilor de echivalenta, procedeul echivalarii cantitative a produsului secundar cu produsul principal, procedeul deducerii valorii produselor secundare etc.).
 
Calculatia costurilor poate fi efectuata dupa una dintre metodele: metoda costului standard, metoda pe comenzi, metoda pe faze, metoda globala, metoda direct costing sau alte metode adoptate de persoana juridica in functie de modul de organizare a productiei, specificul activitatii, particularitatile procesului tehnologic si de necesitatile proprii.

Determinarea costului de productie

Copiaza Link-ul catre aceasta sectiune: Determinarea costului de productie

Datele initiale:
 
1. Productia obtinuta: 1.000 unitati.
 
2. Cheltuieli directe:
 
o Materii prime: 50.000 lei.
o Manopera directa: 20.000 lei.
o Energie consumata: 10.000 lei.
 
3. Cheltuieli indirecte:
 
o Regie fixa (amortizare, salarii indirecte): 15.000 lei.
o Regie variabila (consum materiale auxiliare): 5.000 lei.
 
Element de cost :
 
Materii prime directe 50.000 .......................Cheltuiala directa proportionala cu productia.
Manopera directa 20.000 ............................Cost cu salariile muncitorilor directi.
Energie directa 10.000 ................................Consum energie pentru productie.
Regie fixa 15.000 .........................................Alocare proportionala pe unitate.
Regie variabila 5.000 .....................................Consum materiale auxiliare.
Total cost de productie 100.000 ........................Cost complet per unitate.

Concluzie

Copiaza Link-ul catre aceasta sectiune: Concluzie

In concluzie, produsele fabricate trebuie inregistrate la costul complet de productie, nu doar la nivelul costurilor materiilor prime consumate. Inregistrarea exclusiv la costul materiilor prime conduce la subevaluarea stocurilor si la nerespectarea reglementarilor contabile.