In contextul activitatii unei societati care are ca obiect de activitate inchirierea si vanzarea de echipamente tehnologice, este esential sa fie aplicat corect tratamentul contabil si fiscal in situatiile in care un echipament, initial inregistrat ca mijloc fix si partial amortizat, este reclasificat ca marfa si ulterior vandut.
Studiu de caz: "Societatea are ca obiect de activitate inchirierea si vanzarea de echipamente tehnologice.
Sunt situatii dese cand un echipament, incadrat initial ca mijloc fix, este inchiriat si apoi vandut.
1. Care este tratamentul contabil si fiscal pentru reclasificarea in marfuri a unui mijloc fix partial amortizat?
2. Exista o limita legala/ fiscala in ceea ce priveste durata de viata care trebuie avuta in vedere la momentul la care se face reclasificarea din categoria mijloacelor fixe in marfuri?
3. Care este tratamentul contabil si fiscal pentru vanzarea acestuia sub pret de achizitie?
4. Care este tratamentul contabil si fiscal pentru vanzarea acestuia peste pretul de achizitie?"
1. Tratamentul contabil si fiscal pentru reclasificarea unui mijloc fix partial amortizat in marfa:
Conform reglementarilor contabile din Romania, atunci cand un activ imobilizat (mijloc fix) este destinat vanzarii in cursul desfasurarii normale a activitatii, acesta poate fi reclasificat ca stoc (marfa).
--> Tratament contabil:
Se transfera amortizarea cumulata aferenta mijlocului fix:
Debit: 2813 "Amortizarea echipamentelor tehnologice"
Credit: 2131 "Echipamente tehnologice"
Ghidul Practic al Monografiilor Contabile 2024
Abonament PortalContabilitate ro - abonament 12 luni
Consilier Taxe si Impozite pentru Contabili 12 actualizari
Se inregistreaza valoarea neamortizata a mijlocului fix in contul de stocuri (marfa):
Debit: 371 "Marfuri"
Credit: 2131 "Echipamente tehnologice"
--> Tratament fiscal: Din punct de vedere fiscal, valoarea neamortizata a mijlocului fix reclasificat ca marfa va fi considerata costul de achizitie al marfii si va fi deductibila la calculul impozitului pe profit in momentul vanzarii.
Observatie!
Utilizarea contului 371 pentru reclasificarea unei imobilizari corporale este justificata doar in situatiile in care exista o schimbare in destinatia activului. Reclasificarea din mijloc fix in marfa se face atunci cand intentia principala devine vanzarea acestuia in cadrul activitatii de baza a societatii (comercializarea echipamentelor tehnologice).
Daca echipamentul este utilizat pentru obtinerea de beneficii economice viitoare din exploatarea lui (inchiriere sau utilizare interna), acesta ramane imobilizare corporala. Daca intentia este de a-l comercializa ca parte a activitatii normale, atunci devine marfa, iar transferul in contul 371 este justificat pentru a reflecta aceasta schimbare.
Conform punctului 243 din Reglementarile contabile aprobate prin Ordinul 1802/2014, daca vanzarea echipamentului reprezinta o cedare a unei imobilizari corporale (fara reclasificare prealabila), tranzactia se poate inregistreaza direct, fiind reflectata in venituri din cedare (7583 Venituri din cedarea activelor si alte operatiuni de capital ) si cheltuieli cu valoarea neamortizata si costurile legate de vanzare (6583 Cheltuieli privind cedarea activelor si alte operatiuni de capital ).
In legatura cu decizia de reclasificare:
Daca societatea are un flux constant de echipamente inchiriate care ulterior sunt vandute ca parte a activitatii principale, se justifica tratamentul de stocuri (371). Reclasificarea este aplicabila doar echipamentelor pentru care decizia de vanzare este luata inainte de cedare. Daca echipamentul este vandut ocazional, fara a fi o practica curenta, atunci tratamentul de cedare conform punctului 243 din Reglementari este mai potrivit.
Concluzie
Daca echipamentul este destinat vanzarii in mod frecvent, transferul in contul 371 este adecvat si reflecta natura activitatii.
Daca vanzarea este ocazionala si se incadreaza ca o cedare de imobilizari , atunci inregistrarea veniturilor si cheltuielilor prin conturile 7583 si 6583 este conforma cu punctul 243 din Ordinul 1802/2014, caz in care monografia contabila este:
-Factura de vanzare: 4111/461 = % (7583, 4427)
-Valoarea amortizata: 2813 = 2131
-Valoarea neamortizata: 6583 = 2131
Pentru a decide, analizati intentia economica si practicile curente ale societatii (trebuie sa documentati clar decizia in politicile contabile ale companiei).
2. Limite legale/fiscale privind durata de viata la reclasificarea din mijloace fixe in marfa:
Legislatia contabila si fiscala din Romania nu impune o durata minima de utilizare a unui mijloc fix inainte de a fi reclasificat ca marfa. Decizia de reclasificare trebuie sa fie justificata economic si sa reflecte intentia managementului de a vinde activul in cursul desfasurarii normale a activitatii.
Totul despre Mijloacele fixe: Manual actualizat, Legislatie explicata si Studii de caz. Descoperiti acum:
- aspecte legislative modificate (imobilizari corporale - alegerea duratei normale de functionare a mijolcului fix nou achizitionat, costurile indatorarii atribuibile activelor cu ciclu lung de fabricatie, regimul fiscal al operatiunilor buy-back, cota redusa de TVA etc.)
- exemple concrete de aplicarea a legii explicate
- modele de inregistrari fiscale perfect legale!
Detalii aici >>
3. Tratamentul contabil si fiscal pentru vanzarea sub pretul de achizitie:
--> Tratament contabil:
Inregistrarea vanzarii:
Debit: 4111 "Clienti"
Credit: 707 "Venituri din vanzarea marfurilor"/4427 "TVA colectata"
Descarcarea gestiunii:
Debit: 607 "Cheltuieli privind marfurile"
Credit: 371 "Marfuri"
--> Tratament fiscal:
Cheltuiala cu marfurile vandute sub costul de achizitie este deductibila la calculul impozitului pe profit, conform art. 25 alin. (1) din Codul fiscal, care prevede ca sunt deductibile cheltuielile efectuate in scopul desfasurarii activitatii economice. Totusi, trebuie sa aveti in vedere prevederile art. 11 alin. (1) - (4) din Codul fiscal, care permit autoritatilor fiscale sa ajusteze tranzactiile care nu au un scop economic sau care sunt efectuate la preturi nejustificat de mici (in cazul in care tranzactia este cu o persoana afiliata).
Observatie!
Daca diferenta de pret este semnificativa, recomand sa documentati vanzarea in baza temeiului legal din Ordonanta nr. 99/2000, care este foarte utila pentru a clarifica aspectele legate de vanzarile sub pretul de achizitie, mai ales ca aceasta ordonanta reglementeaza situatiile in care astfel de vanzari sunt permise si exceptiile de la interdictia generala.
Art. 16 din Ordonanta nr. 99/2000, identifica situatiile in care se pot efectua vanzari cu pret redus, inclusiv cele sub costul de achizitie. Aceste situatii includ, dar nu se limiteaza la:
-Vanzari de lichidare (lit. a);
-Vanzari promotionale (lit. d);
-Vanzari accelerate pentru produse deteriorabile sau apropiate de termenul de valabilitate (lit. g);
-Vanzari ale produselor nevandute intr-o perioada de 3 luni (lit. f).
Art. 17 din Ordonanta nr. 99/2000 interzice, ca regula generala, vanzarea produselor sub costul de achizitie, dar specifica exceptiile permise de articolul 16. Definitia vanzarii in pierdere este orice vanzare la un pret egal sau inferior costului de achizitie, astfel cum acesta este definit in reglementarile legale.
In cazul in care va incadrati la litera f) din Art. 16 al Ordonantei nr. 99/2000, care prevede ca produsele nevandute intr-o perioada de 3 luni de la aprovizionare pot fi vandute la pret redus (inclusiv sub costul de achizitie), aceasta exceptie este foarte importanta pentru activitatea dumneavoastra.
Ce inseamna acest lucru in practica pentru societatea dumneavoastra:
- Respectarea termenului de 3 luni:
Pentru a va incadra la art. 16 lit. f) dn OG 99/2000, trebuie sa demonstrati ca produsele (echipamentele tehnologice/marfurile - in cazul de fata) au fost incadrate ca marfa timp de cel putin 3 luni si nu au fost vandute. Documentatia trebuie sa includa data de aprovizionare si evidenta stocurilor pentru a arata ca echipamentul respectiv nu s-a vandut in perioada mentionata.
- Vanzarea sub costul de achizitie:
Este permisa, dar trebuie justificata prin faptul ca produsul a ramas nevandut si nu mai poate fi comercializat in conditii normale. De exemplu, daca echipamentul si-a pierdut din atractivitate pe piata sau daca exista o versiune tehnologica mai avansata care a redus cererea pentru produsul respectiv.
Recomandare!
Atasati la dosarul tranzactiei o nota explicativa care sa detalieze motivele vanzarii sub cost, facand referire explicita la lit. f) sau la care va incadrati - din Art. 16 al Ordonantei nr. 99/2000.
4. Tratamentul contabil si fiscal pentru vanzarea peste pretul de achizitie:
-->Tratament contabil:
Inregistrarea vanzarii:
Debit: 4111 "Clienti"
Credit: 707 "Venituri din vanzarea marfurilor" / 4427 "TVA colectata"
Descarcarea gestiunii:
Debit: 607 "Cheltuieli privind marfurile"
Credit: 371 "Marfuri"
--> Tratament fiscal:
Profitul obtinut din vanzarea marfurilor (diferenta pozitiva dintre pretul de vanzare si costul de achizitie) este impozabil si se include in baza de calcul a impozitului pe profit.
Atentie!
Toate tranzactiile trebuie sa fie documentate corespunzator si sa reflecte realitatea economica, pentru conformitatea cu reglementarile contabile si fiscale in vigoare.
Vanzarea peste pretul de achizitie este considerata normala si fireasca in desfasurarea activitatii comerciale, fara a necesita justificari suplimentare, atata timp cat tranzactia reflecta o realitate economica, respectiv, pretul de vanzare este unul rezonabil in raport cu conditiile pietei si nu exista indicii ca pretul a fost stabilit cu scopul de a afecta in mod artificial cheltuielile partenerului comercial.
Daca pretul este excesiv de mare comparativ cu piata si nu are o justificare economica solida, ANAF ar putea investiga daca exista intentia de a genera avantaje fiscale nejustificate (de exemplu, pentru a crea o cheltuiala deductibila disproportionata la partener).
Mai mult, daca vanzarea se realizeaza intre parti afiliate, se aplica regulile de preturi de transfer. In acest caz, pretul trebuie sa fie in conformitate cu principiul valorii de piata (arm s length principle).
Concluzie
Singura situatie in care ANAF ar putea interveni intr-o tranzactie cu profit mare este daca exista dovezi ca aceasta este artificiala (fara un scop economic real), sau este exagerata pentru a crea o cheltuiala fiscala nejustificata la partenerul comercial.
Daca toate tranzactiile sunt desfasurate in mod corect, cu respectarea regulilor comerciale si fiscale, vanzarea peste pretul de achizitie nu va ridica probleme in cadrul unui control fiscal.
Temei legal
Reglementarile contabile privind situatiile financiare anuale individuale si situatiile financiare anuale consolidate din 29.12.2014 (Parte integranta din Ordin 1802/2014)
Cedarea si casarea
242. -
(1) O imobilizare corporala trebuie scoasa din evidenta la cedare sau casare, atunci cand niciun beneficiu economic viitor nu mai este asteptat din utilizarea sa ulterioara.
(2) Daca o entitate recunoaste in valoarea contabila a unei imobilizari corporale costul unei inlocuiri partiale (inlocuirea unei componente), atunci ea scoate din evidenta valoarea contabila a partii inlocuite, cu amortizarea aferenta, daca dispune de informatiile necesare.
243. -
(1) In cazul scoaterii din evidenta a unei imobilizari corporale, sunt evidentiate distinct veniturile din vanzare, cheltuielile reprezentand valoarea neamortizata a imobilizarii si alte cheltuieli legate de cedarea acesteia.
(2) In scopul prezentarii in contul de profit si pierdere, castigurile sau pierderile obtinute in urma casarii sau cedarii unei imobilizari corporale trebuie determinate ca diferenta intre veniturile generate de scoaterea din evidenta si valoarea sa neamortizata, inclusiv cheltuielile ocazionate de aceasta si trebuie prezentate ca valoare neta, la venituri sau cheltuieli, dupa caz, in contul de profit si pierdere, la elementul "Alte venituri din exploatare", respectiv "Alte cheltuieli de exploatare", dupa caz.
Ordonanta nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata
Art. 16. -
Prin vanzari cu pret redus, in sensul prezentei ordonante, se intelege:
a) vanzari de lichidare;
b) vanzari de soldare;
c) vanzari efectuate in structuri de vanzare denumite magazin de fabrica sau depozit de fabrica;
d) vanzari promotionale;
e) vanzari ale produselor destinate satisfacerii unor nevoi ocazionale ale consumatorului, dupa ce evenimentul a trecut si este evident ca produsele respective nu mai pot fi vandute in conditii comerciale normale;
f) vanzari ale produselor care intr-o perioada de 3 luni de la aprovizionare nu au fost vandute;
g) vanzari accelerate ale produselor susceptibile de o deteriorare rapida sau a caror conservare nu mai poate fi asigurata pana la limita termenului de valabilitate;
h) vanzarea unui produs la un pret aliniat la cel legal practicat de ceilalti comercianti din aceeasi zona comerciala, pentru acelasi produs, determinat de mediul concurential;
i) vanzarea produselor cu caracteristici identice, ale caror preturi de reaprovizionare s-au diminuat.
Art. 17. -
Este interzis oricarui comerciant sa ofere sau sa vanda produse in pierdere, cu exceptia situatiilor prevazute la art. 16 lit. a) -c), e) -i), precum si in cazul produselor aflate in pachete de servicii. Prin vanzare in pierdere, in sensul prezentei ordonante, se intelege orice vanzare la un pret egal sau inferior costului de achizitie, astfel cum acesta este definit in reglementarile legale in vigoare.
Legea contabilitatii nr. 82/1991
Art. 6. -
(1) Orice operatiune economico-financiara efectuata se consemneaza in momentul efectuarii ei intr-un document care sta la baza inregistrarilor in contabilitate, dobandind astfel calitatea de document justificativ.
(2) Documentele justificative care stau la baza inregistrarilor in contabilitate angajeaza raspunderea persoanelor care le-au intocmit, vizat si aprobat, precum si a celor care le-au inregistrat in contabilitate, dupa caz.
Legea 227/2015 privind Codul fiscal
Art. 11. - Prevederi speciale pentru aplicarea Codului fiscal
(1) La stabilirea sumei unui impozit, a unei taxe sau a unei contributii sociale obligatorii, autoritatile fiscale pot sa nu ia in considerare o tranzactie care nu are un scop economic, ajustand efectele fiscale ale acesteia, sau pot reincadra forma unei tranzactii/activitati pentru a reflecta continutul economic al tranzactiei/activitatii.
Organul fiscal este obligat sa motiveze in fapt decizia de impunere emisa ca urmare a neluarii in considerare a unei tranzactii sau, dupa caz, ca urmare a reincadrarii formei unei tranzactii, prin indicarea elementelor relevante in legatura cu scopul si continutul tranzactiei ce face obiectul neluarii in considerare/reincadrarii, precum si a tuturor mijloacelor de proba avute in vedere pentru aceasta.
(2) Tranzactiile transfrontaliere sau o serie de tranzactii transfrontaliere care sunt calificate ca fiind artificiale de organele fiscale competente nu vor face parte din domeniul de aplicare a conventiilor de evitare a dublei impuneri.
(3) Prin tranzactii transfrontaliere artificiale se intelege tranzactiile transfrontaliere sau seriile de tranzactii transfrontaliere care nu au un continut economic si care nu pot fi utilizate in mod normal in cadrul unor practici economice obisnuite, scopul esential al acestora fiind acela de a evita impozitarea ori de a obtine avantaje fiscale care altfel nu ar putea fi acordate. Tranzactiile transfrontaliere sau seriile de tranzactii transfrontaliere sunt acele tranzactii efectuate intre doua sau mai multe persoane dintre care cel putin una se afla in afara Romaniei.
(4) Tranzactiile intre persoane afiliate se realizeaza conform principiului valorii de piata. In cadrul unei tranzactii, al unui grup de tranzactii intre persoane afiliate, organele fiscale pot ajusta, in cazul in care principiul valorii de piata nu este respectat, sau pot estima, in cazul in care contribuabilul nu pune la dispozitia organului fiscal competent datele necesare pentru a stabili daca preturile de transfer practicate in situatia analizata respecta principiul valorii de piata, suma venitului sau a cheltuielii aferente rezultatului fiscal oricareia dintre partile afiliate pe baza nivelului tendintei centrale a pietei. Procedura de ajustare/estimare si modalitatea de stabilire a nivelului tendintei centrale a pietei, precum si situatiile in care autoritatea fiscala poate considera ca un contribuabil nu a furnizat datele necesare stabilirii respectarii principiului pentru tranzactiile analizate se stabilesc potrivit Codului de procedura fiscala.
Foto: pexels.com
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML
