Infiintarea unui sediu permanent/filiale in strainatate de catre o firma din Romania: Ce obligatii contabile si fiscale apar?

Studiu de caz 1: Sediu permanent infiintat in Islanda. Obligatii fiscale

Copiaza Link-ul catre aceasta sectiune: Studiu de caz 1: Sediu permanent infiintat in Islanda. Obligatii fiscale

Contabilitatea sucursalei trebuie tinuta separat, cu propria balanta de verificare, conform O.M.F.P. nr. 1.802/2014. Facturile sunt emise in numele entitatii constituite separat.

Se va depune in Islanda decontul de TVA, urmand legislatia fiscala a acelei tari, cu deducerea si colectarea TVA aferente. Pentru evidentierea TVA datorate sau de recuperat in Islanda se va folosi contul 446 cu analiticele aferente.

Operatiunile de vanzare/prestare realizate acolo se raporteaza in decontul de TVA din Romania doar pe randul 3 (operatiuni neimpozabile in Romania).

Operatiunile de achizitii realizate in strainatate se raporteaza in decontul de TVA, pe randul de achizitii neimpozabile in Romania.

Pentru operatiunile derulate de subunitate nu se intocmesc declaratiile D390 si D394.

Potrivit prevederilor de la art. 43 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, sucursalele sunt dezmembraminte fara personalitate juridica ale societatilor si se inregistreaza, inainte de inceperea activitatii lor, in registrul comertului din judetul in care vor functiona.

Potrivit prevederilor de la art. 73 alin. (4) din Legea nr. 265/2022:

(4) Persoanele juridice romane care deschid sucursale in strainatate au obligatia mentionarii acestora la oficiul registrului comertului din Romania, dupa inregistrarea lor in statele respective.

Documentele si procedura de inregistrare se regasesc pe site-ul ONRC:

La ANAF:

Potrivit prevederilor de la art. 85 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, contribuabilul/platitorul cu domiciliul fiscal in Romania are obligatia de a declara, in termen de 30 de zile, infiintarea de filiale si sedii secundare in strainatate.

Acesta trebuie declarat la ANAF prin D700, sectiunea G.

La formular se anexeaza si documentele care atesta infiintarea sucursalei.

La art. 3 alin. (1) din O.M.F.P. nr. 1.802/2014 se arata ca subunitatile fara personalitate juridica, care apartin persoanelor juridice cu sediul in Romania, organizeaza si conduc evidenta contabila proprie, astfel incat aceasta sa permita determinarea informatiilor si a obligatiilor prevazute de lege, iar persoanele juridice carora le apartin sa poata intocmi situatii financiare anuale.

(2) Activitatea desfasurata in strainatate de subunitatile fara personalitate juridica, care apartin persoanelor juridice cu sediul in Romania, se include in situatiile financiare ale persoanei juridice romane si se raporteaza pe teritoriul Romaniei, cu respectarea prevederilor Reglementarilor contabile privind situatiile financiare anuale individuale si situatiile financiare anuale consolidate.

(3) In intelesul prezentului ordin, prin subunitati fara personalitate juridica, care apartin persoanelor juridice cu sediul in Romania, se inteleg sucursale, agentii, reprezentante sau alte asemenea unitati fara personalitate juridica, infiintate potrivit legii.

La pct. 3 lit. g) din reglementarile contabile se precizeaza ca prezentele reglementari se aplica de catre urmatoarele categorii de persoane (denumite in continuare entitati):

(...)

g) subunitatile fara personalitate juridica, cu sediul in strainatate, care apartin persoanelor prevazute la lit. a)-e), cu sediul in Romania, in conditiile prevazute de prezentele reglementari;

La pct. 5 se arata ca:

(1) Subunitatile fara personalitate juridica, care apartin persoanelor juridice cu sediul in Romania, organizeaza si conduc evidenta contabila proprie, astfel incat aceasta sa permita determinarea informatiilor si a obligatiilor prevazute de lege, iar persoanele juridice carora le apartin sa poata intocmi situatii financiare anuale.

(2) Activitatea desfasurata in strainatate de subunitatile fara personalitate juridica, care apartin persoanelor juridice cu sediul in Romania, se include in situatiile financiare ale persoanei juridice romane si se raporteaza pe teritoriul Romaniei, cu respectarea prevederilor pct. 7 si pct. 317-324 din prezentele reglementari.

Prin urmare, contabilitatea pentru activitatea din Islanda trebuie tinuta in aceasta tara, dar conform regulilor si principiilor contabile romanesti, stabilite in Reglementarile contabile aprobate prin O.M.F.P. nr. 1802/2014 si in politicile contabile ale societatii-mama.

In Islanda, pentru inregistrarea in contabilitatea sa, elementele aferente activitatii din acest stat efectuate in valuta se convertesc in lei, utilizand cursul BNR valabil la data efectuarii operatiunii economice (ca si cum ar fi efectuate pe teritoriul Romaniei).

Se calculeaza si se inregistreaza, la nivelul sucursalei, diferentele de curs valutar la finele lunii, rezultate din reevaluarea creantelor, datoriilor si altor active monetare in valuta, la cursul BNR stabilit in ultima zi a lunii.

Periodic, pana la ultimul termen de raportare contabila din Romania, rulajele conturilor din balanta analitica a sucursalei se preiau si in balanta analitica a societatii din Romania.

Preluarea se realizeaza fie cu ajutorul contului 481, fie cu ajutorul contului extrabilantier 891.

Ambele, dupa preluarea rulajelor, trebuie sa aiba sold zero. De asemenea, se preiau inclusiv rulajele debitoare ale conturilor de cheltuieli si rulajele creditoare ale conturilor de venituri, care se inchid prin contul 121 la nivelul societatii-mama, la finalul lunii (perioadei).

Operatiunile/tranzactiile dintre societatea din Romania si sucursala/sediul secundar se evidentiaza cu ajutorul contului 481 „Decontari intre unitate si subunitati”, care este un cont bifunctional.

Cu ajutorul contului 481 „Decontari intre unitate si subunitati” se tine evidenta decontarilor intre unitate si subunitatile sale fara personalitate juridica, care conduc contabilitate proprie.

In debitul contului 481 „Decontari intre unitate si subunitati” se inregistreaza:

• valori materiale si banesti transferate subunitatilor (in contabilitatea unitatii) sau unitatii (in contabilitatea subunitatii) (301, 302, 303, 341, 361, 371, 381, 512, 531).

In creditul contului 481 „Decontari intre unitate si subunitati” se inregistreaza:

• valori materiale si banesti primite de unitate de la subunitati (in contabilitatea unitatii) sau cele primite de subunitate de la unitate (in contabilitatea subunitatilor) (301, 302, 303, 341, 361, 371, 381, 512, 531).

Soldul debitor al contului reprezinta sumele de incasat, iar soldul creditor, sumele datorate pentru operatiuni din cadrul unei entitati cu subunitati fara personalitate juridica.

Ca si evidenta contabila:

Preluarea rulajelor cheltuielilor si veniturilor de la sucursala:
                     clasa 6 =481
„Conturi de cheltuieli” „Decontari intre unitate si subunitati”

                      481 =  clasa 7
„Decontari intre unitate si subunitati” „Conturi de venituri”

Preluare active:
        %                   = 481 „Decontari intre unitate si subunitati”
        2x
„Conturi de imobilizari”
       3x
„Conturi de stocuri si productie in curs de executie”
      41x
„Clienti si conturi asimilate”

Preluare pasive:
                              481  =                  %
„Decontari intre unitate si subunitati”  40x „Furnizori si conturi asimilate”

                                                            4xx „Conturi de terti”

Din punct de vedere fiscal, la art. 14 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal se precizeaza ca impozitul pe profit se aplica dupa cum urmeaza:

a) In cazul persoanelor juridice romane, al persoanelor juridice straine rezidente in Romania potrivit locului conducerii efective, precum si al persoanelor juridice cu sediul social in Romania, infiintate potrivit legislatiei europene, asupra profitului impozabil obtinut din orice sursa, atat din Romania, cat si din strainatate.

Conform prevederilor de la art. 39 din Codul fiscal:

(1) Impozitul platit unui stat strain se scade din impozitul pe profit, daca se aplica prevederile conventiei de evitare a dublei impuneri incheiate intre Romania si statul strain

(2) Daca o persoana juridica romana obtine venituri dintr-un stat strain prin intermediul unui sediu permanent sau venituri supuse unui impozit cu retinere la sursa care, potrivit prevederilor conventiei de evitare a dublei impuneri incheiate de Romania cu un alt stat, pot fi impuse in celalalt stat, iar respectiva conventie prevede ca metoda de evitare a dublei impuneri metoda creditului, impozitul platit catre statul strain, fie direct, fie indirect, prin retinerea si virarea de o alta persoana, se scade din impozitul pe profit determinat potrivit prevederilor prezentului titlu.

(...)

(6) Creditul acordat pentru impozitele platite unui stat strain intr-un an fiscal nu poate depasi impozitul pe profit, calculat prin aplicarea cotei de impozit pe profit prevazute la art. 17 la profitul impozabil obtinut in statul strain, determinat in conformitate cu regulile prevazute in prezentul titlu, sau la venitul obtinut din statul strain. Creditul se acorda din impozitul pe profit calculat pentru anul in care impozitul a fost platit statului strain. Plata impozitului in strainatate se dovedeste printr-un document justificativ, eliberat de autoritatea competenta a statului strain sau de catre platitorul de venit/agentul care retine la sursa impozitul, in situatia in care autoritatea competenta a statului strain nu elibereaza un astfel de document. Pentru veniturile pentru care nu se realizeaza retinerea la sursa, impozitul platit in strainatate de persoana juridica se dovedeste printr-un document justificativ, eliberat de autoritatea competenta a statului strain, sau prin copia declaratiei fiscale sau a documentului similar depus/depusa la autoritatea competenta straina, insotita de documentatia care atesta plata acestuia, in situatia in care autoritatea competenta a statului strain nu elibereaza documentul justificativ.

(7) Cand o persoana juridica romana realizeaza profituri dintr-un stat strain prin intermediul unui sediu permanent care, potrivit prevederilor conventiei de evitare a dublei impuneri incheiate de Romania cu un alt stat, pot fi impuse in celalalt stat, iar respectiva conventie prevede ca metoda de evitare a dublei impuneri metoda scutirii, profiturile vor fi scutite de impozit pe profit in Romania.

Conform prevederilor de la pct. 39 din NM:

39.

(1) In aplicarea prevederilor art. 39 din Codul fiscal, impozitul platit unui stat strain este dedus, daca se aplica prevederile conventiei de evitare a dublei impuneri incheiate intre Romania si statul strain.

(2) Din punct de vedere fiscal, la sfarsitul anului fiscal, operatiunile efectuate prin intermediul unor sedii permanente din strainatate ale persoanelor juridice romane, inregistrate in cursul perioadei in moneda straina, respectiv veniturile, cheltuielile, alte sume impozabile sau deductibile, cat si impozitul platit, se convertesc in lei prin utilizarea cursului valutar mediu anual, comunicat de Banca Nationala a Romaniei.

(3) O persoana juridica romana care desfasoara activitati printr-un sediu permanent intr-un alt stat calculeaza rezultatul fiscal la nivelul intregii societati, potrivit dispozitiilor titlului II din Codul fiscal. In scopul acordarii creditului fiscal aferent unui sediu permanent, contribuabilul calculeaza profitul impozabil si impozitul pe profit aferente acelui sediu permanent, in conformitate cu reglementarile fiscale din Romania.

(4) Documentul pe baza caruia se calculeaza deducerea din impozitul pe profit datorat in Romania, potrivit dispozitiilor acestui articol, este cel care atesta plata, confirmat de autoritatea fiscala straina. In cazul in care documentul pe baza caruia se calculeaza deducerea din impozitul pe profit datorat in Romania este prezentat dupa depunerea la autoritatile fiscale a declaratiei privind impozitul pe profit, creditul fiscal se acorda pentru anul respectiv.

(...)

(7) Cand o persoana juridica rezidenta in Romania obtine venituri/profituri care, in conformitate cu prevederile conventiei de evitare a dublei impuneri incheiate de Romania cu statul strain, sunt supuse impozitarii in statul strain, pentru evitarea dublei impuneri se va aplica metoda prevazuta in conventie, respectiv metoda creditului sau metoda scutirii, dupa caz.

(8) Cand o persoana juridica rezidenta in Romania realizeaza profituri dintr-un stat strain prin intermediul unui sediu permanent care, potrivit prevederilor conventiei de evitare a dublei impuneri incheiate de Romania cu un alt stat, pot fi impuse in celalalt stat, iar respectiva conventie prevede ca metoda de evitare a dublei impuneri „metoda scutirii”, profiturile vor fi scutite de impozit pe profit in Romania. Aceste profituri sunt scutite de impozit pe profit daca se prezinta documentul justificativ, eliberat de autoritatea competenta a statului strain, care atesta impozitul platit in strainatate. In scopul aplicarii „metodei scutirii”, pentru determinarea rezultatului fiscal la nivelul persoanei juridice romane, veniturile si cheltuielile inregistrate prin intermediul sediului permanent reprezinta venituri neimpozabile, potrivit art. 23 lit. n) din Codul fiscal, respectiv cheltuieli nedeductibile potrivit art. 25 alin. (4) lit. e) din Codul fiscal.

Astfel, la fiecare termen de stabilire a impozitului pe profit se au in vedere toate veniturile si cheltuielile inregistrate de catre sucursala, iar aplicarea regulilor fiscale din legislatia nationala, respectiv regimul de deducere a cheltuielilor si incadrarea veniturilor la impozabile/neimpozabile, se stabileste conform prevederilor din Codul fiscal.

Impozitul pe profit astfel calculat se plateste catre statul roman, pana la 25 a lunii urmatoare trimestrului.

Pentru impozitul pe profit platit in Islanda se aplica prevederile de la art. 39 din Codul fiscal; daca societatea romaneasca detine aceste documente, pentru evitarea dublei impuneri se aplica, in Romania, prevederile de evitare a dublei impuneri prevazute in conventia incheiata cu Islanda, la art. 22 pct. 1, si anume:

Art. 22

Eliminarea dublei impuneri

In cazul Romaniei, dubla impunere va fi evitata dupa cum urmeaza:

Cand un rezident al Romaniei realizeaza venituri care, in conformitate cu prevederile prezentei conventii, sunt impozitate in Islanda, Romania va acorda, ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o suma egala cu impozitul pe venit platit in Islanda.

Totusi, aceasta deducere nu va putea depasi in niciun caz acea parte a impozitului pe venit, astfel cum este calculata inainte ca deducerea sa fie acordata, care este atribuita venitului care poate fi impozitat in Islanda.

In ceea ce priveste salariatii, se va aplica art. 15 din conventie, adica impozitare in Islanda:

Art. 15

Profesii dependente

1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18 si 19, salariile si alte remuneratii similare obtinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata sunt impozabile numai in acel stat, in afara de cazul in care activitatea salariata este exercitata in celalalt stat contractant. Daca activitatea salariata este astfel exercitata, remuneratiile primite sunt impozabile in celalalt stat.

2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneratiile obtinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata exercitata in celalalt stat contractant sunt impozabile numai in primul stat mentionat, daca:

• beneficiarul este prezent in celalalt stat pentru o perioada sau perioade care nu depasesc in total 183 de zile in orice perioada de 12 luni incepand sau sfarsind in anul calendaristic vizat; si
• remuneratiile sunt platite de o persoana sau in numele unei persoane care angajeaza si care nu este rezidenta a celuilalt stat; si
• remuneratiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajeaza le are in celalalt stat.

Prin urmare, impozitarea activitatii salariale se face in Islanda, in functie de legislatia acelei tari.

Extinderea unei afaceri peste granite reprezinta o etapa strategica importanta pentru companiile care urmaresc cresterea si diversificarea activitatii. Ce presupune infiintarea unei filiale in strainatate si care sunt principalele implicatii fiscale si contabile? Aflati toate detaliile in randurile de mai jos. ↓↓

Studiu de caz 2: Distribuire dividende aferente profitului obtinut de o sucursala din Germania

Copiaza Link-ul catre aceasta sectiune: Studiu de caz 2: Distribuire dividende aferente profitului obtinut de o sucursala din Germania

O societate comerciala, SRL, din Romania, platitoare de impozit pe profit, detine in Germania o sucursala. Evidenta contabila pentru activitatea din Germania este tinuta acolo, iar profitul este impozitat in Germania. In Romania, activitatea din Germania este declarata doar in bilant, iar impozitarea profitului din activitatea din Germania este scutita prin credit fiscal. Sucursala are un profit net din care se doreste sa distribuie dividende.

Cum se procedeaza din punct de vedere fiscal si contabil?

Solutie fiscal-contabila: Potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, (1) Sucursalele sunt dezmembraminte fara personalitate juridica ale societatilor si se inregistreaza, inainte de inceperea activitatii lor, in registrul comertului din judetul in care vor functiona.

Potrivit art. 3 alin. (1)-(3) din O.M.F.P. nr. 1.802/2014 pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind situatiile financiare anuale individuale si situatiile financiare anuale consolidate:

(1) Subunitatile fara personalitate juridica, care apartin persoanelor juridice cu sediul in Romania, organizeaza si conduc evidenta contabila proprie, astfel incat aceasta sa permita determinarea informatiilor si a obligatiilor prevazute de lege, iar persoanele juridice carora le apartin sa poata intocmi situatii financiare anuale.

(2) Activitatea desfasurata in strainatate de subunitatile fara personalitate juridica, care apartin persoanelor juridice cu sediul in Romania, se include in situatiile financiare ale persoanei juridice romane si se raporteaza pe teritoriul Romaniei, cu respectarea prevederilor Reglementarilor contabile privind situatiile financiare anuale individuale si situatiile financiare anuale consolidate.

(3) In intelesul prezentului ordin, prin subunitati fara personalitate juridica, care apartin persoanelor juridice cu sediul in Romania, se intelege sucursale, agentii, reprezentante sau alte asemenea unitati fara personalitate juridica, infiintate potrivit legii.

Aceste prevederi legale evidentiaza faptul ca sucursala reprezinta un dezmembramant fara personalitate juridica al societatii.

Desi subunitatile fara personalitate juridica au obligatia de a tine evidenta contabila proprie, activitatea desfasurata in strainatate de subunitatile apartinand persoanelor juridice cu sediul in Romania se include in situatiile financiare ale persoanei juridice romane. In aceasta categorie se incadreaza si sucursala din Germania.

In consecinta, nu se poate sustine distribuirea de dividende din sucursala din Germania ca si cum aceasta ar constitui o entitate distincta. Sucursala este o subunitate fara personalitate juridica, parte integranta a aceleiasi societati. Totodata, activitatea subunitatilor din strainatate trebuie reflectata in situatiile financiare ale persoanei juridice romane, si nu doar mentionata distinct in bilant.

Examen Consultant Fiscal 2026

Vreau acest produs →

Marea Carte Verde a Monografiilor Contabile 2026

Vreau acest produs →

Ghidul practic al contabilitatii in 2026 Legislatie explicata - Exemple detaliate - Monografii contabile complete

Vreau acest produs →

Prin urmare, dividendele pot fi distribuite exclusiv de societatea din Romania catre asociati, din profitul distribuibil al societatii romane.

Aceasta inseamna ca profitul net realizat de sucursala din Germania nu poate fi tratat in mod separat si nici distribuit direct sub forma de dividende, in masura in care acesta nu este evidentiat corespunzator in contabilitatea si in situatiile financiare anuale ale societatii din Romania.

Transferul sumelor din contul sucursalei din Germania in contul societatii din Romania reprezinta un transfer intern de disponibilitati sau de rezultat intre structuri ale aceleiasi persoane juridice, si nu o distribuire de dividende.

Obligatia privind impozitul pe dividende intervine numai in momentul in care societatea romana distribuie dividende asociatilor.

Din punct de vedere contabil, tratamentul presupune urmatoarele etape:

• centralizarea in contabilitatea din Romania a balantei sucursalei din Germania, astfel incat rezultatul acesteia sa fie inclus in situatiile financiare ale societatii;
• in cazul transferului de numerar din Germania in Romania, utilizarea decontarilor intre unitate si subunitate, prin intermediul contului 481 „Decontari intre unitate si subunitati”;
• ulterior aprobarii situatiilor financiare anuale si a repartizarii profitului, inregistrarea dividendelor datorate asociatilor.

Monografie contabila

1. Transferul de disponibilitati banesti intre sucursala si sediul central:

In contabilitatea sediului central:  
                      5121 /5124  = 481
„Conturi la banci in lei”/       „Decontari intre unitate si subunitati”
„Conturi la banci in valuta”

In contabilitatea sucursalei, in contrapartida:
                    481 =  5121 /5124
„Decontari intre                „Conturi la banci in lei”/„Conturi la banci in valuta”
unitate si subunitati”

2. Inregistrarea dividendelor aprobate din profitul reportat/profitul distribuibil:

                      1171  =  457
„Rezultatul reportat reprezentand   „Dividende de plata”
profitul nerepartizat sau pierderea neacoperita”

3. Retinerea impozitului pe dividende:

                   457  =  446 
„Dividende de plata”  „Alte impozite, taxe si varsaminte asimilate”

4. Plata dividendelor nete catre asociati:

                 457   =  5121 /5124
„Dividende de plata”  „Conturi la banci in lei”/„Conturi la banci in valuta”

5. Virarea impozitului pe dividende la bugetul statului:

                446  = 5121
„Alte impozite, taxe  „Conturi la banci in lei”
si varsaminte asimilate”

In concluzie, nu se distribuie dividende din sucursala, ci se transfera profit la societatea-mama, iar apoi societatea romaneasca distribuie dividende asociatilor, pe baza profitului distribuibil din situatiile financiare romanesti aprobate, aplicand regulile obisnuite de impozit pe dividende.

Daca in prezent activitatea sucursalei este reflectata doar in bilant, tratamentul trebuie revizuit, intrucat reglementarile contabile prevad includerea activitatii sucursalei in situatiile financiare ale societatii din Romania.

Infiintarea unei filiale in strainatate – aspecte fiscale si contabile

Copiaza Link-ul catre aceasta sectiune: Infiintarea unei filiale in strainatate – aspecte fiscale si contabile

Extinderea unei afaceri peste granite reprezinta o etapa strategica importanta pentru companiile care urmaresc cresterea si diversificarea activitatii. Una dintre cele mai frecvente forme de extindere este deschiderea unei filiale in strainatate. Este esential insa sa se inteleaga diferenta fundamentala dintre filiala si sucursala (sediu permanent), in special din perspectiva personalitatii juridice.

Filiala vs. sucursala: o distinctie esentiala

O filiala este o entitate juridica distincta de societatea-mama, inregistrata conform legislatiei din statul gazda. Aceasta are personalitate juridica proprie, ceea ce inseamna ca poate incheia contracte in nume propriu, poate detine bunuri si isi asuma responsabilitatea pentru obligatiile sale.

In schimb, sucursala (sediul permanent) nu are personalitate juridica. Ea reprezinta o extensie a companiei-mama in alta tara, functionand sub aceeasi identitate juridica. Din acest motiv, societatea-mama raspunde direct pentru toate obligatiile si datoriile sucursalei.

Implicatii juridice si fiscale

Alegerea intre filiala si sucursala are consecinte importante. Filiala, fiind o entitate separata, este supusa legislatiei locale ca orice alta companie din statul respectiv, inclusiv in ceea ce priveste impozitarea si raportarea financiara. In acelasi timp, riscurile sunt limitate la capitalul investit in filiala.

Pe de alta parte, sucursala este impozitata in functie de activitatea desfasurata in statul gazda, dar veniturile si obligatiile sale sunt direct legate de compania-mama. Acest lucru poate simplifica anumite proceduri, dar implica un risc mai mare pentru compania principala.

Avantajele deschiderii unei filiale

Filiala ofera un grad mai mare de autonomie operationala si flexibilitate. Ea poate adapta strategia de business la specificul pietei locale, poate incheia parteneriate in nume propriu si isi poate construi o identitate distincta. In plus, separarea juridica protejeaza compania-mama de eventuale pierderi sau litigii.

Aceasta forma este adesea preferata pentru investitii pe termen lung sau pentru piete cu un nivel ridicat de complexitate.

Cand este preferabila sucursala

Sucursala poate fi o optiune potrivita pentru companiile care doresc o prezenta rapida pe o piata externa, fara a crea o entitate juridica noua. Este frecvent utilizata pentru activitati limitate, cum ar fi reprezentarea comerciala sau testarea pietei.

Totusi, lipsa personalitatii juridice implica o dependenta totala de compania-mama, atat din punct de vedere juridic, cat si financiar.

Aspecte strategice in alegerea formei de extindere

Decizia intre filiala si sucursala trebuie sa tina cont de mai multi factori: obiectivele de afaceri, nivelul de risc acceptat, cadrul legal din tara gazda si resursele disponibile.

Concluzie

Deschiderea unei filiale in strainatate ofera avantaje importante datorita personalitatii juridice proprii, in special in ceea ce priveste limitarea riscurilor si autonomia operationala. In contrast, sucursala, desi mai simplu de infiintat, implica o expunere directa a companiei-mama. Alegerea corecta depinde de strategia de dezvoltare si de specificul pietei vizate, fiind un pas esential in procesul de internationalizare a unei afaceri.

Tratament fiscal privind activitatea unei filiale din strainatate

Copiaza Link-ul catre aceasta sectiune: Tratament fiscal privind activitatea unei filiale din strainatate

Exemplu - Deschiderea unei filiale in Italia

In dreptul romanesc, filiala este prevazuta in Legea nr. 31/1990 a societatilor – republicata – cu modificarile si completarile ulterioare, la art. 42:

Art. 42

„Filialele sunt societati comerciale cu personalitate juridica si se infiinteaza in una dintre formele de societate enumerate la art. 2 si in conditiile prevazute pentru acea forma. Ele vor avea regimul juridic al formei de societate in care s-au constituit.”

Aceasta definitie a unei filiale – e drept, sumara, dar destul de elocventa – ne arata ca o filiala este, de fapt, o persoana juridica, o societate cu personalitate juridica. Ea se aplica pentru astfel de societati infiintate in Romania de catre o societate-mama, fie din Romania, fie din alt stat.

Pentru filialele deschise in alt stat membru se aplica prevederile Directivei 2011/96/UE din 30 noiembrie 2011 privind regimul fiscal comun care se aplica societatilor-mama si filialelor acestora din diferite state membre – cu modificarile si completarile ulterioare.

In cadrul acestei directive, societatea-mama si filiala sa sunt definite la art. 3 astfel:

Art. 3

„(1) In scopul aplicarii prezentei directive:

Statutul de societate-mama se acorda:

• cel putin unei societati comerciale dintr-un stat membru care indeplineste conditiile prevazute la articolul 2 si care detine minimum 10 % din capitalul unei societati comerciale aflate in alt stat membru, care indeplineste aceleasi conditii;
• in aceleasi conditii, unei societati comerciale dintr-un stat membru care detine cel putin 10 % din capitalul unei societati comerciale din acelasi stat membru, participare detinuta integral sau partial de un sediu permanent al primei societati comerciale, situat in alt stat membru;

„Filiala” inseamna societatea al carei capital include participatia mentionata la litera (a).”

Asadar, si in cazul unei filiale deschise in UE se aplica regula generala conform careia o filiala este o societate de sine statatoare, are capital social detinut de societatea-mama si are personalitate juridica, fiind subiect de drept distinct.

O filiala este, asadar, o societate de sine statatoare, distincta, cu propria sa personalitate juridica, independenta din punct de vedere contabil, fiscal si juridic fata de societatea-mama si cu un capital social detinut de societatea-mama.

Atentie!

O filiala – care are personalitate juridica – este diferita de o sucursala – care nu are personalitate juridica.

Avand personalitate juridica de sine statatoare, o filiala se supune legislatiei nationale a statului in care este infiintata.

Ca urmare, o filiala deschisa in Italia este o societate italiana si se supune, din punct de vedere juridic, contabil, fiscal si declarativ, legislatiei din acest stat.

Societatea din Romania nu are obligatii in Romania pentru filiala sa din Italia.

Contabilitatea societatii (filialei) din Italia, intocmirea situatiilor financiare si plata taxelor se realizeaza numai in Italia, conform legislatiei locale. Societatea-mama din Romania nu are obligatia de a include in contabilitatea sa activitatea filialei italiene si nici de a cumula profitul realizat de aceasta in rezultatul fiscal din Romania. Acest aspect s-ar fi realizat daca in Italia s-ar fi deschis o sucursala sau un sediu permanent (ambele formatiuni fara personalitate juridica) – asa cum am precizat anterior, in cadrul sectiunii destinate sucursalei.

In relatia dintre societatea-mama si filiala poate interveni aplicarea prevederilor conventiei sau a altor raporturi juridice incheiate intre Romania si statul respectiv.

Faptul ca societatea din Romania este asociatul unic al unei societati din alt stat nu ii confera societatii din Romania o libertate fiscala mai mare decat cea pe care ar fi avut-o daca nu ar fi fost asociat.

Totusi, in Romania, societatea-mama are anumite obligatii fata de autoritatile romane legate de filiala.

Redam mai jos principalele obligatii fiscale, contabile si declarative ale societatii-mama:

O prima obligatie consta in declararea la ANAF a filialei infiintate in Italia, conform Codului de procedura fiscala:

Art. 85 Declararea filialelor si sediilor secundare

„(2) Contribuabilul/Platitorul cu domiciliul fiscal in Romania are obligatia de a declara, in termen de 30 de zile, infiintarea de filiale si sedii secundare in strainatate.

(6) Declaratia este insotita de o copie de pe certificatul de inregistrare fiscala a contribuabilului/platitorului de care apartine sediul secundar sau filiala, precum si de copii ale documentelor doveditoare ale informatiilor inscrise in aceasta.

(7) Prevederile alin. (6) nu sunt aplicabile in cazul in care organul fiscal detine documente doveditoare ale informatiilor inscrise in declaratie de la contribuabil sau alte autoritati ori institutii publice.”

In acest sens, societatea-mama din Romania va depune la organul fiscal in raza caruia isi are domiciliul fiscal declaratia privind sediile secundare – formular 061.

Declararea se face prin completarea si depunerea formularului 061 „Declaratie privind sediile secundare”, aprobat prin O.P.A.N.A.F. nr. 3.698/2015. Formularul va fi insotit de copii ale documentelor justificative de infiintare a filialei.

Odata infiintata filiala in strainatate, societatea din Romania trebuie sa notifice catre BNR aceasta investitie intr-o societate straina.

Notificarea catre BNR se realizeaza in conformitate cu art. 62 din Regulamentul BNR nr. 4 din 31 iulie 2014 privind raportarea de date si informatii statistice la Banca Nationala a Romaniei:

Art. 62

„(1) Persoanele juridice si fizice rezidente care detin cel putin 10% din capitalul social al unei companii nerezidente sau detin entitati fara personalitate juridica (sucursale) inregistrate si/sau autorizate sa functioneze in strainatate sunt considerate investitori directi in strainatate si au obligatia notificarii acestei investitii directe la Banca Nationala a Romaniei – Directia Statistica.

(2) Notificarea investitiei se va efectua prin completarea si transmiterea letrica a formularului prezentat in anexa nr. V.9, in cel mult 30 de zile calendaristice de la data dobandirii dreptului de proprietate asupra a cel putin 10% din capitalul social subscris al companiei nerezidente respective sau de la infiintarea sucursalei in strainatate.”

Infiintarea filialei presupune, pe de alta parte, pentru societatea din Romania, achizitia unor titluri de participare in noua societate.

Aceasta achizitie (participare) se inregistreaza in contabilitatea societatii-mama din Romania astfel:
                        265 =  5124 numar titluri − * valoare nominala
„Alte titluri imobilizate” „Conturi la banci in valuta”

sau

Subscrierea achizitiei titlurilor:
                    265 = 2695 numar titluri − * valoare nominala
„Alte titluri imobilizate” „Varsaminte de efectuat pentru alte imobilizari financiare”

Si plata acestora:
                  2695 = 5124 numar titluri − * valoare nominala
„Varsaminte de efectuat „Conturi la banci in valuta”
pentru alte imobilizari financiare”

Situatiile financiare anuale ale societatii din Romania se intocmesc in mod obisnuit, in baza Reglementarilor contabile aprobate prin O.M.F.P. nr. 1.802/2014, conform criteriilor pe care aceasta le indeplineste, prevazute la punctul 9 din reglementari.

Insa, avand in vedere ca este societate-mama si are o filiala, va trebui sa intocmeasca situatii financiare consolidate, dar numai in anumite conditii (daca sunt depasite anumite criterii de marime).

Situatiile financiare consolidate se intocmesc de catre societatea-mama din Romania incepand cu primul an in care criteriile de marime prevazute la punctul 10 din Reglementarile contabile sunt depasite.

Astfel, aceste articole legale referitoare la consolidarea conturilor trebuie analizate la fiecare data a bilantului (la data de 31 decembrie), pentru incadrarea in criteriile de marime si pentru stabilirea efectuarii sau neefectuarii operatiunii de consolidare.

Tranzactiile comerciale sau financiare se deruleaza intre cele doua societati fara restrictii, fiind supuse tratamentelor fiscale si contabile ca intre orice societati independente.

Cerinta obligatorie in materie de tranzactii realizate intre parti afiliate o constituie utilizarea valorii de piata si nu a unor valori preferentiale.

• O situatie speciala o constituie imprumuturile pe care, uzual, societatea-mama le acorda societatii pe care o detine (PJ din Italia). Sumele de bani transferate in Italia se inregistreaza ca un imprumut acordat societatii filiale, astfel:

                  2671  = 5124
„Sume de incasat  „Conturi la banci in valuta”
de la entitatile afiliate”

Daca contractul de imprumut este purtator de dobanda, aceasta se inregistreaza lunar, prin formula:
                    2672   = 766
„Dobanda aferenta sumelor  „Venituri din dobanzi”
 de incasat de la entitatile afiliate”

Si incasarea acesteia:
                    5124  = 2672
„Conturi la banci” in valuta   „Dobanda aferenta sumelor de incasat de la entitatile afiliate”

Din punct de vedere contabil, ambele conturi de creante, daca sunt exprimate in valuta, se reevalueaza lunar la cursul BNR comunicat in ultima zi a lunii, potrivit punctului 325 din Reglementarile contabile aprobate prin O.M.F.P. nr. 1.802/2014.

Diferentele de curs se inregistreaza la venituri sau cheltuieli, astfel:
                                        671 / 2672   =  7651
„Sume de incasat de la entitatile afiliate”/           „Diferente favorabile de curs valutar legate de elementele monetare exprimate in valuta”
„Dobanda aferenta sumelor
de incasat de la entitatile afiliate”

Sau

                                    6651   =  2671 / 2672
„Diferente nefavorabile de curs valutar legate  „Sume de incasat de la entitatile afiliate”/„Dobanda aferenta sumelor de incasat de la entitatile afiliate”
de elementele monetare exprimate in valuta” 

La inregistrarea in contabilitate a venitului din dobanzi, se tine cont de prevederile punctului 53 alin. (4) din reglementarile contabile, potrivit caruia recunoasterea dobanzii aferente fiecarei perioade (in cazul de fata, la venituri) se face indiferent de scadenta acesteia.

Astfel, recunoasterea venitului din dobanzi se inregistreaza lunar, indiferent de data prevazuta in contract pentru incasarea acesteia.

Un alt aspect incident detinerii de parti sociale la societatea din Italia il constituie faptul ca, anual, la fiecare data a bilantului, societatea din Romania trebuie sa-si evalueze valoarea participatiilor detinute si a imprumuturilor acordate, astfel incat acestea sa fie reflectate in situatiile financiare intocmite de societatea-mama la valoarea cea mai mica dintre valoarea lor contabila (de achizitie) si valoarea justa, potrivit punctelor 51, 52, 84, 89, 91 alin. (2), 117-122, 264, 265, 267 din Reglementarile contabile aprobate prin O.M.F.P. nr. 1.802/2014.

La stabilirea dobanzii, trebuie sa se tina cont de prevederile art. 11 alin. (4) din Codul fiscal, in sensul ca marimea acesteia trebuie sa se situeze la un nivel de piata al dobanzilor.

Daca dobanda incasata este mai mare decat nivelul pietei, pentru societatea din Romania – la care dobanda reprezinta venit – nu ar aparea probleme legate de ajustarea venitului; insa societatea din Italia ar putea avea astfel de probleme, deoarece pentru aceasta dobanda reprezinta cheltuiala si, deci, o scadere din baza de impozitare mai mare.

In cazul in care insa, la un eventual control, organul fiscal de inspectie constata ca marimea dobanzii se situeaza sub un nivel de piata, acesta poate reconsidera valoarea dobanzii, in sensul ajustarii ei la nivelul valorii de piata.

Pentru sustinerea valorii dobanzii incasate de catre societatea din Romania, aceasta trebuie sa intocmeasca dosarul preturilor de transfer, potrivit metodologiei prevazute in Ordinul nr. 442/2016.

O alta problema fiscala care ar putea sa apara in relatia societatii-mama cu filiala sa o reprezinta impozitul pe nerezidenti.

Impozitul pe nerezidenti presupune impozitarea in Romania a unor venituri realizate de catre nerezidenti din Romania, prin stopaj (retinere) la sursa efectuat de catre societatea platitoare din Romania si plata acestuia la bugetul de stat roman.

Acest impozit se aplica doar in cazul in care au loc plati efectuate de catre o societate din Romania (in speta societatea-mama) catre o societate din alta tara (in speta filiala din Italia).

Impozitul pe nerezidenti se refera la impozitarea veniturilor obtinute de catre nerezidenti din Romania (indiferent daca acestia sunt din UE sau din state terte, sau daca sunt sau nu afiliati cu societati din Romania), atunci cand nerezidentii presteaza servicii rezidentilor romani, cum ar fi consultanta (emit facturi catre firme din Romania) sau obtin anumite tipuri de venituri de la societati din Romania pentru care nu se emite factura, cum ar fi dobanzi sau dividende.

In Codul fiscal romanesc, acest impozit este tratat la art. 221-264, cu exceptia art. 235-237 referitoare la reprezentante.

Aspectele legate de impozitul pe veniturile nerezidentilor sunt foarte vaste si complexe, cu numeroase criterii si conditii ce trebuie indeplinite si aplicate de catre societatea care plateste venitul catre nerezident, in functie si de tipul venitului supus impozitarii.

Veniturile realizate din Romania de catre nerezidenti, supuse in Romania impozitului pe veniturile nerezidentilor, sunt enumerate la art. 223 din Codul fiscal.

Daca societatea din Italia nu va incasa niciodata o suma de bani de la societatea-mama din Romania, care sa reprezinte venituri de tipul celor enumerate la art. 223 din Codul fiscal, atunci societatea-mama din Romania nu va aplica niciodata impozitul pe veniturile nerezidentilor.

Simpla afiliere intre doua societati din tari distincte nu conduce, in mod automat, la aplicarea acestui tip de impozit.

Incasarea de dividende si, eventual, de dobanzi de catre societatea-mama din Romania de la filiala sa din Italia nu implica aplicarea acestui tip de impozit pe nerezidenti de catre societatea din Romania, deoarece sumele respective sunt impozitate de catre platitorul lor, respectiv de catre societatea din Italia.

In legatura cu impozitul pe veniturile nerezidentilor aplicat in Romania, trebuie avute in vedere si prevederile conventiilor de evitare a dublei impuneri incheiate intre Romania si statele de destinatie a veniturilor nerezidentilor. De asemenea, se va tine cont, atunci cand platitorul din Romania de venit al nerezidentilor aplica procentul dintr-o conventie, sa detina un certificat de rezidenta fiscala emis de organul fiscal din statul in care se face plata.

Pe de alta parte, se pot aplica anumite scutiri de la plata impozitului pe nerezidenti in Romania, in conditiile prevazute la art. 229 din Codul fiscal.

Astfel, fiecare situatie in care ar putea sa apara obligatia impozitarii cu impozit pe venitul nerezidentilor trebuie analizata distinct, in functie de tipul venitului, de statul catre care se face plata, de existenta conventiei cu acel stat, de dorinta beneficiarului venitului ca plata sa fie integrala, neafectata de vreun impozit, sau de acordul acestuia cu retinerea impozitului in procentul stabilit de Codul fiscal romanesc (16%) sau aplicarea procentului din conventie (de regula mai mic decat cel din Codul fiscal romanesc).

In oricare dintre aceste situatii, platitorul de venit din Romania aplica intr-un fel sau altul prevederile titlului VI privind impozitul pe veniturile nerezidentilor din Codul fiscal.

Aplicarea titlului VI din Codul fiscal genereaza pentru societatea din Romania obligatii declarative ale impozitului pe nerezidenti platit catre bugetul de stat roman – indiferent de modalitatea de stabilire a impozitului: prin retinere la sursa sau prin suportarea de catre societatea din Romania.

Declararea se realizeaza la fiecare termen de plata a impozitului, in baza formularului 100 – prin raportarea impozitului pe fiecare cod corespunzator sursei de venit – si prin depunerea, in anul urmator, a declaratiei informative 207.

In cazul in care societatea-mama din Romania primeste un imprumut de la filiala sa din Italia purtator de dobanda – pe langa aspectele de natura fiscala referitoare la impozitul pe nerezidenti ce trebuie achitat in Romania – apar aspecte care vizeaza efectuarea unor raportari catre BNR, in conformitate cu Regulamentul BNR nr. 4 din 31 iulie 2014 privind raportarea de date si informatii statistice la Banca Nationala a Romaniei.

Potrivit art. 65 din regulament:

„(1) Persoanele juridice si fizice rezidente care au incheiat contracte cu nerezidenti pentru operatiuni valutare de capital de natura datoriei private externe pe termen mediu si lung au obligatia sa notifice operatiunile respective prin transmiterea la Banca Nationala a Romaniei – Directia statistica a formularului F1 «Notificare la Banca Nationala a Romaniei», prevazut in anexa nr. VI.1, si a formularului F2 «Scadentarul tragerilor, al rambursarilor de capital si al platilor de dobanda si comisioane», prevazut in anexa nr. VI.2, in termen de 30 de zile de la data incheierii contractului. Obligatia notificarii revine si persoanelor juridice si fizice rezidente care au incheiat contracte cu nerezidenti pentru operatiuni valutare de capital de natura datoriei private externe pe termen de cel mult un an si care au prelungit cu mai mult de un an valabilitatea contractului.”

O alta problema de natura fiscala care ar viza societatea din Romania consta in analiza deductibilitatii cheltuielii cu dobanda achitata pentru un eventual imprumut obtinut de aceasta de la filiala sa din Italia.

Veniturile din dividende obtinute de societatea-mama de la filiala sa din strainatate sunt venituri neimpozabile la calculul rezultatului fiscal, daca sunt indeplinite conditiile de la art. 23 lit. b) din Codul fiscal (perioada de detinere a titlurilor de participare mai mare de 1 an si minimum 10% din capitalul social).