Provizioane - cu sau fara TVA?

Mirela Paunescu
lector univ. drd. ASE, consultant fiscal
auditor financiar, expert contabil

O intrebare frecvent intalnita printre specialisti vizeaza valoarea care trebuie recunoscuta pentru deprecierea creantelor. Se ia in considerare si TVA sau nu? In opinia noastra, raspunsul il gasim daca analizam pentru ce se constituie ajustarea de valoare a creantelor, denumita in continuare provizion, conform Codului fiscal.

Astfel, ajustarea de valoare este inregistrata pentru a aduce creanta la valoarea probabil recuperabila. In continuare, raspunsul este usor. Facem o incursiune in Codul fiscal, art. 22 alin. (1) si constatam ca societatea are posibilitatea sa constituie provizioane pentru deprecierea creantelor deductibile din punct de vedere fiscal in doua situatii:

I. Alin. (1) lit. c) din articolul mentionat anterior dispune ca sunt deductibile provizioanele constituite in limita unui procent de 30% incepand cu data de 1 ianuarie 2006, din valoarea creantelor asupra clientilor, inregistrate de catre contribuabili, care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

Manual de inventariere Societati comerciale PFA ONG

Vezi AICI detalii

Marea Carte Verde a Monografiilor Contabile 2022 varianta tiparita

Vezi AICI detalii

Asociatiile de proprietari Contabilitate - fiscalitate

Vezi AICI detalii

II. Alin. (1) lit. j) din articolul mentionat anterior dispune ca sunt deductibile provizioanele constituite in limita unui procent de 100% din valoarea creantelor asupra clientilor, inregistrate de catre contribuabili, care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

Fara a cita Codul fiscal, atragem atentia asupra faptului ca atat Codul fiscal cat si normele lui de aplicare se refera la „creante“, ceea ce inseamna ca valoarea TVA este inclusa in suma deductibila.

Pentru a decide daca TVA este un cost sau nu pentru societate, trebuie sa studiem art. 138 din Codul fiscal, articol ce enunta situatiile in care baza de impozitare a TVA se ajusteaza. Astfel, conform lit. d) a articolului mentionat, ajustarea TVA se face in cazul in care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate incasa din cauza falimentului debitorului. Ajustarea este permisa incepand cu data pronuntarii hotararii judecatoresti de inchidere a procedurii prevazute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, hotarare ramasa definitiva si irevocabila.

Conform normei de aplicare a Codului fiscal, ajustarea bazei de impozitare a taxei pe valoarea adaugata este permisa numai in situatia in care data declararii falimentului beneficiarilor a intervenit dupa 1 ianuarie 2004, inclusiv pentru facturile emise inainte de aceasta data, atunci cand contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate si taxa pe valoarea adaugata aferenta consemnata in aceste facturi nu se poate incasa din cauza falimentului beneficiarului.

Remarcam ca exista 3 situatii diferite in ceea ce priveste TVA: se pronunta printr-o hotarare inchiderea procedurii de faliment a debitorului, hotarare ramasa definitiva, si, respectiv, nu exista o hotarare de inchidere a falimentului, dar si in aceasta situatie pot exista doua cazuri, cand s-a declarat anterior intrarea in faliment si, respectiv, cand nu este declarata deschiderea falimentului. In cazul in care exista hotarare de inchidere a falimentului ramasa definitiva si irevocabila, TVA se poate ajusta in favoarea contribuabilului, ceea ce inseamna ca nu reprezinta un cost, o pierdere pentru societate; altfel TVA devine o pierdere suportata de societate.

Raspunsul corect din punctul de vedere al principiilor contabile la intrebarea enuntata este diferit in functie de
situatie, astfel:

1. Exista o hotarare definitiva si irevocabila de inchidere a falimentului – TVA poate fi ajustata si recuperata de la bugetul statului prin decontul de TVA.

2. Atunci cand debitorul este in stare de insolventa si probabilitatea este mare sa existe in final o hotarare de faliment sau a fost pronuntata prin hotarare judecatoreasca intrarea lui in faliment, TVA nu va reprezenta o pierdere pentru societate si, ca atare, provizionul ar trebui constituit la valoarea fara TVA. Valoarea deductibila a provizionului este de 100%. In momentul in care va exista hotararea definitiva si irevocabila de inchidere a falimentului, TVA va putea fi ajustata.

3. Atunci cand nu se asteapta falimentul debitorului, TVA va reprezenta o pierdere pentru societate si, ca atare, provizionul ar trebui constituit la valoarea cu TVA. Valoarea deductibila a provizionului este de 30%.

O remarca foarte importanta: indiferent de deductibilitatea fiscala, provizionul trebuie constituit in contabilitate la valoarea estimata a pierderii, si nu limitat la 30%. In continuare exemplificam calculul si deductibilitatea provizioanelor.

Exemplul 1

O societate are o creanta in valoare totala de 595.000 lei. Creanta este inregistrata dupa data de 1 ianuarie 2007; este detinuta la o persoana juridica asupra careia este declarata procedura de deschidere a falimentului, pe baza hotararii judecatoresti prin care se atesta aceasta situatie; nu este garantata de alta persoana; este datorata de o persoana care
nu este persoana afiliata contribuabilului si a fost inclusa in veniturile impozabile ale contribuabilului. Deoarece clientul este deja in faliment, inevitabil va exista si o hotarare judecatoreasca de inchidere a procedurii.
In aceasta situatie, in opinia noastra, provizionul ar trebui constituit in suma de 500.000 (adica valoarea neta a creantei, fara TVA), suma fiind integral deductibila. Ca inregistrari in contabilitate am avea:

            6814           =                     491                   500.000                 „Cheltuieli de exploatare        „Ajustari pentru deprecierea
privind ajustarile pentru               creantelor – clienti“
deprecierea activelor                                                            circulante / deductibil“

In momentul pronuntarii hotararii definitive de inchidere a falimentului impotriva clientului, inregistrarile de anulare a provizionului si de de recunoastere a creantei vor fi:

Exemplul 2

O societate are o creanta in valoare totala de 595.000 lei asupra unui client care si-a mutat sediul, clientul este persoana juridica, si se estimeaza ca nu mai poate fi incasata creanta. Creanta este inregistrata dupa data de 1 ianuarie 2004; este intarziata la incasare de mai mult de 270 de zile de la data scadentei; nu este garantata de alta persoana; este asupra unei entitati care nu este persoana afiliata contribuabilului si a fost inclusa in veniturile impozabile ale contribuabilului.

La momentul constituirii provizionului (din motive de prudenta 100% din valoarea creantei):

La momentul deciderii scoaterii din evidenta contabila, fara a exista hotararea de faliment (indiferent daca a trecut termenul de prescriptie sau nu):

Si derecunoasterea creantei:

      „Pierderi din creante si
    debitori diversi/ nedeductibil“ 

Conform Codului fiscal, art. 21 alin. (4) litera o), sunt cheltuieli nedeductibile „pierderile inregistrate la scoaterea din evidenta a creantelor incerte sau in litigiu, neincasate, pentru partea neacoperita de provizion, potrivit art. 22, precum si pierderile inregistrate la scoaterea din evidenta a creantelor incerte sau in litigiu, neincasate, in alte situatii decat cele prevazute la art. 21 alin. (2) lit. n). In aceasta situatie, contribuabilii care scot din evidenta clientii neincasati sunt obligati sa comunice in scris acestora scoaterea din evidenta a creantelor respective, in vederea recalcularii profitului impozabil la persoana debitoare, dupa caz;“. 

Pe exemplul nostru, partea neacoperita de provizion va fi nedeductibila la calculul impozitului pe profit.

Totusi, indiferent de regimul fiscal al provizionului, pierderea din creanta este deductibila daca, in conformitate cu
art. 21 alin. (2), litera n), clientul apartine vreuneia din urmatoarele categorii:

1. o persoana fizica decedata si creanta nu poate fi recuperata de la mostenitori;

2. dizolvat, in cazul societatii cu raspundere limitata cu asociat unic, sau lichidat, fara succesor;

3. inregistreaza dificultati financiare majore care ii afecteaza intreg patrimoniul (situatii exceptionale determinate de calamitati naturale, epidemii, epizootii, accidente industriale sau nucleare, incendii, fenomene sociale sau economice, conjuncturi externe si in caz de razboi).

Atragem atentia asupra obligatiei societatilor comerciale care derecunosc creante prescrise de a notifica debitorul (in conditiile in care ii mai pot da de urma) in ceea ce priveste prescrierea creantei.

Remarca: Codul fiscal nu face precizarea ca in cazul creantelor asupra clientilor care sunt in stare de faliment ar trebui constituit un provizion la valoarea fara TVA, si, din textul legii, se intelege ca provizionul poate fi constituit aplicand procentul la valoarea bruta a creantei, ceea ce inseamna cu tot cu TVA. Drept consecinta, daca nu aplicam principiul prudentei, principiu contabil, nu fiscal, ci aplicam doar textul Codului fiscal, cuvant cu cuvant, rezulta ca inclusiv in aceasta situatie putem constitui un provizion la valoare cu tot cu TVA. In momentul declararii inchiderii falimentului printr-o hotarare definitiva, provizionul va fi reluat in suma bruta (cu tot cu TVA), iar pierderea generata de creanta va fi deductibila in suma neta (fara TVA). Consecinta aplicarii acestei interpretari ar fi deducerea si amanarea impozitarii unei sume egale cu TVA aferenta creantei.

Pe exemplul anterior (exemplul 1)

               6814              =                  491                      595.000

„Cheltuieli de exploatare privind       „Ajustari pentru deprecierea
ajustarile pentru deprecierea               creantelor – clienti“
activelor circulante / deductibil“

In momentul pronuntarii hotararii definitive de inchidere a falimentului clientului, inregistrarile de anulare a provizionului si de derecunoastere a creantei vor fi:

                    %             =                    4118                   595.000
                                                  „Clienti incerti“

Consideratii suplimentare pentru IFN privind provizioanele

Relativ nou-intrate sub incidenta reglementarilor BNR, IFN-urile se confrunta cu probleme privind modul de recunoastere a provizioanelor. Conform reglementarilor BNR, provizioanele se constituie in anumite procente, separat pentru componentele de capital a creantei si de dobanda. Totusi, reglementarile BNR nu interzic constituirea de provizioane suplimentar, in conformitate cu principiul prudentei. In opinia noastra, constituirea de provizioane pentru depreciere (ajustari de valoare) pentru orice creanta cu valoare recuperabila mai mica decat cea contabila este obligatorie.

 In ceea ce priveste creantele pentru care pot fi constituite provizioane deductibile, conform Codului fiscal, societatile de leasing financiar pot constitui analitic distinct aceste provizioane (separat fata de cele curente aferente capitalului si dobanzii) pentru componenta de TVA sau pentru alte sume. Astfel de provizioane constituite suplimentar fata de normele BNR vor fi nedeductibile la calculul impozitului pe profit daca asupra debitorului nu s-a deschis procedura de faliment.

Ca avantaj suplimentar, societatile de leasing financiar beneficiaza de deductibilitate in procent de 100% pentru creantele nerecuperabile acoperite integral de provizion (doar pentru partea de capital si dobanda si doar daca sunt intarziate pentru o perioada mai mare de 90 de zile) indiferent daca asupra debitorului s-a deschis procedura de faliment sau nu. Si in cazul in care societatile de leasing inregistreaza creante (parte de capital si dobanda ) intarziate pe o perioada mai mica decat 90 de zile, dar care nu sunt acoperite integral de garantie, se pot constitui provizioane in conformitate cu normele BNR, deci sunt deductibile fiscal.

Tinand cont de regula enuntata de Codul fiscal potrivit careia pierderea din creante este nedeductibila fiscal doar pentru partea neacoperita de provizion, rezulta ca societatile de leasing financiar, in momentul in care prescriu o creanta, chiar daca impotriva debitorului nu s-a pronuntat o hotarare definitiva de faliment, pot beneficia de deductibilitatea cheltuielii cu pierderea din creanta, dar doar in limita capitalului si dobanzii. Pentru componenta creantei ce reprezinta alte sume (TVA, alte refacturari etc.) nu se poate deduce cheltuiala cu pierderea.

Exemplul 3

O societate de leasing financiar (IFN) are o creanta asupra unui client. Creanta are urmatoarea componenta: parte de capital – 1.000 lei; dobanda facturata – 200 lei; TVA – 230 lei; refacturari de alte sume – 100 lei. Creanta este intarziata peste 90 de zile si este garantata cu bunul ce face obiectul contractului in valoare justa de 5.000 lei.

Conform normelor BNR, in cazul creantelor intarziate peste 90 de zile nu se ia in considerare valoarea garantiei si in plus se aplica si regula contaminarii (daca debitorul ar avea creante intarziate sub 90 de zile, acestea ar fi contaminate si ar intra automat in categoria celor cu intarziere peste 90 de zile, nemaitinandu-se cont de garantia aferenta lor).

Provizionul care poate fi constituit conform normelor BNR este de 1.000 lei pentru capital si 200 lei pentru dobanda, ceea ce duce la o cheltuiala deductibila de 1.200 lei.

Totusi, conform principiului prudentei, societatea de leasing ar trebui sa constituie un provizion suplimentar de 330 lei (TVA si alte sume), inregistrat pe cheltuieli nedeductibile.

Presupunand ca ulterior societatea de leasing recunoaste o pierdere din creanta, neexistand o hotarare definitiva de faliment si nefiind indeplinite conditiile art. 21 alin. (2) litera n) din Codul fiscal, cheltuiala va fi deductibila in suma de 1.200 lei. Diferenta de 330 lei, inregistrata tot pe cheltuieli, va fi nedeductibila la calculul profitului impozabil. In mod evident, la reluarea provizioanelor pentru deprecieri, veniturile din provizioanele aferente capitalului si dobanzii vor fi impozabile, iar cele aferente sumelor suplimentare vor fi neimpozabile.

Inainte ca societatile de leasing sa intre sub incidenta reglementarilor BNR, in situatia din exemplul anterior nu s-ar fi beneficiat nici de deductibilitatea provizionului, nici de cea a pierderii din creanta.
Mai nou, din aprilie 2009 au intrat in vigoare noile reglementari BNR privind constituirea provizioanelor.

Aceste reglementari permit institutiilor financiare nonbancare sa ia in considerare o cota de cel mult 25 la suta din valoarea recuperabila a garantiilor la determinarea provizioanelor aferente creditelor restante de mai mult de 90 de zile, spre deosebire de cadrul de reglementare anterior, care nu permitea ajustarea nivelului provizioanelor in aceasta situatie.