O societate are de restituit catre asociat suma de 25.000 lei (imprumut firma). Are mijloace fixe cu valoare de amortizat ramasa in suma de 20.000 lei. Vom vedea in cele ce urmeaza in ce masura asociatul poate intra in posesia mijloacelor fixe in contul sumei pe care o are de primit si care este procedura corecta care se poate intocmi.
Raspuns:
Fata de situatia prezentata de dvs, solutia rezolvarii acesteia este ca firma sa vinda catre asociat acele mijloace fixe la pretul pietei.
Pretul de piata nu are legatura cu valoarea ramasa neamortizata a bunurilor la momentul efectuarii vinzarii. Acesta este "suma care ar fi platita de un client independent unui furnizor independent in acelasi moment si in acelasi loc, pentru acelasi bun sau serviciu ori pentru unul similar, in conditii de concurenta loiala;" - conform art. 7 alin. (1) punctul 26 din codul fiscal .
De asemenea, trebuie tinut cont si de prevderile art. 11 alin. (1) din codul fiscal , in care se arata: "La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe in intelesul prezentului cod, autoritatile fiscale pot sa nu ia in considerare o tranzactie care nu are un scop economic sau pot reincadra forma unui tranzactii pentru a reflecta continutul economic al tranzactiei."
Totul despre documentele de contabilitate primara Solutii de organizare a gestiunilor
Ghidul practic al contabilului din domeniul constructiilor
Contabilitatea HORECA Monografii contabile si cazuri practice
Drept urmare, pretul de vinzare al bunurilor catre respectiva persoana fizica, ce este si asociat, trebuie sa fie unul real, corespunzator pietei pentru astfel de bunuri, tinindu-se cont, evident, si de gradul de uzura al acestora.
Informatii despre pret se pot obtine fie de pe net, fie direct de la furnizorii de astfel de produse.
Ca documente ce trebuie intocmite, firma va emite factura catre asociat, cu TVA, in care vor fi mentionate respectivele bunuri la pretul pietei pentru astfel de bunuri la momentul vinzarii.
Se va face si un contract de vinzare - cumparare, in care se va stipula, printre altele, ca datoria firmei de x lei (care este certa, lichida si exigibila, probata cu un contract de imprumut) catre persoana fizica va fi compensata cu datoria acesteia catre firma rezultata din achizitia de bunuri (cu creanta firmei fata de persoana fizica, ce este, de asemenea, certa, lichida si exigibila) de y lei. De asemenea, se va stipula cum se va stinge eventuala diferenta de bani dintre cele 2 sume.
Desi la art. 45 alin. (1) din reglementarile contabile aprobate prin OMFP 3055/2009 se prevede ca "Orice compensare intre elementele de active si datorii sau intre elementele de venituri si cheltuieli este interzisa.", la art. 48 din aceleasi reglementari este data o exceptie de la acest principiu: "In cazuri exceptionale pot fi efectuate abateri de la principiile contabile generale prevazute in prezenta sectiune. Orice astfel de abateri trebuie prezentate in notele explicative, precum si motivele care le-au determinat, impreuna cu o evaluare a efectului acestora asupra activelor, datoriilor, pozitiei financiare si a profitului sau pierderii."
Cu alte cuvinte, puteti efectua compensarea intre datoria firmei fata de persoana fizica cu datoria acesteia fata de firma, creata prin factura, pina la concurenta sumei celei mai mici, cu conditia ca acest lucru sa fie stipulat in contract, sa existe o explicatie a acestui fapt (de exemplu, lipsa lichiditatilor firmei de a-si onora datoria catre persoana fizica) si sa fie mentionat in notele explicative aferente bilantului anului in care s-a produs.