Tratamentul rezervei din reevaluare si tratamentul amortizarii

Surplusul din reevaluare inclus in rezerva din reevaluare este capitalizat prin transferul direct in rezerve, atunci cand acest surplus reprezinta un castig realizat. Castigul se considera realizat la scoaterea din evidenta a activului pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare.

O parte din castig poate fi realizat pe masura ce activul este folosit de entitate. In acest caz, valoarea rezervei transferate este diferenta dintre amortizarea calculata pe baza valorii contabile reevaluate si valoarea amortizarii calculate pe baza costului initial al activului.

- Nicio parte din rezerva din reevaluare nu poate fi distribuita, direct sau indirect, cu exceptia cazului in care activul reevaluat a fost valorificat, situatie in care surplusul din reevaluare reprezinta castig efectiv realizat.

In cazul in care, ulterior recunoasterii initiale ca activ, valoarea unui activ imobilizat este determinata pe baza reevaluarii activului respectiv, valoarea rezultata din reevaluare va fi atribuita activului, in locul costului de achizitie/costului de productie sau al oricarei alte valori atribuite inainte acelui activ. in astfel de cazuri, regulile privind amortizarea se vor aplica activului avand in vedere valoarea acestuia, determinata in urma reevaluarii.

In cazul efectuarii reevaluarii, regulile privind amortizarea se vor aplica activului avand in vedere valoarea acestuia, determinata in urma reevaluarii.

- Amortizarea cumulata, la data reevaluarii este tratata in unul din urmatoarele moduri:

a) recalculata proportional cu schimbarea valorii contabile brute a activului, astfel incat valoarea contabila a activului, dupa reevaluare, sa fie egala cu valoarea sa reevaluata. Aceasta metoda este folosita, deseori, in cazul in care activul este reevaluat prin aplicarea unui indice; sau

b) eliminata din valoarea contabila bruta a activului si valoarea neta, determinata in urma corectarii cu ajustarile de valoare, este recalculata la valoarea reevaluata a activului. Aceasta metoda este folosita, deseori, pentru cladirile care sunt reevaluate la valoarea lor de piata.

Reevaluarea este aleasa ca politica contabila in numeroase cazuri atat din motive fiscale cat si din motive contabile. Din punct de vedere al impozitul pe profit reevaluarile contabile sunt incluse in
valoarea fiscala a imobilizarilor corporale, si sunt recunoscute fiscal la calculul profitului impozabil prin cheltuiala cu amortizarea.

Din punctul de vedere al impozitului pe cladiri, in cazul unei cladiri care a fost reevaluata, valoarea impozabila a cladirii este valoarea contabila rezultata in urma reevaluarii. Potrivit prevederilor Codului fiscal aplicabile de la 1 ianuarie 2012, cota impozitului pe cladiri se stabileste de catre consiliile locale ale primariilor intre 10% si 20% pentru cladirile care nu au fost reevaluate in ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta si intre 30% si 40% pentru cladirile care nu au fost reevaluate in ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de referinta.

In plus, prin majorarea valorii contabile a activelor, se obtine o imbunatatire a pozitiei financiare a societatii care poate fi utila in vederea unor operatiuni de reorganizare.