Modernizare cladire si cota de impozit pe cladiri. Cum respectam procedura?

In contextul prevederilor punctului 54(1) din Normele de aplicare ale Codului Fiscal pe care le redam mai jos, vom stabili daca o modernizare adusa unei cladiri a carei valoare este mai mica de 25% din valoarea cladirii poate fi considerata o reevaluarea a cladirii respective astfel incat cota de impozitare sa fie redusa la 1.5%, avand in vedere ca acesta cladire nu a mai fost reevaluata in ultimii 3-5 ani fiscali.

De asemenea, vom stabili si care e solutia in cazul in care valoarea modernizarii este mai mare de 25% din valoarea cladirii. Vom vedea astfel daca normele de la pct. 54 se refera strict la modernizarile aduse cladirilor de catre locator (chirias) sau daca normele se refera si la cladirile care sunt in proprietatea persoanei juridice.

Prezentam astfel urmatorul caz practic:


Cladire proprietatea societate - val ctb 200 000 lei

Anul achizitiei 2007

Nu au fost facute reevaluari.

Dat fiind faptul ca in cursul anului 2013 se fac modernizari in valoare de 50.500 lei, vom vedea daca aceasta modernizare poate fi considerata reevaluare in sensul reducerii cotei de impozitare la 1.5%.  De asemenea, daca valoarea modernizarii este de 20.000 lei, vom vedea daca aceasta mai este considerata reevaluare in sensul reducerii cotei de impozitare la 1.5%.

Cod fiscal


ART. 253 Calculul impozitului datorat de persoanele juridice

(3^1) In cazul cladirii la care au fost executate lucrari de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, de catre locatar, din punct de vedere fiscal, acesta are obligatia sa comunice locatorului valoarea lucrarilor executate pentru depunerea unei noi declaratii fiscale, in termen de 30 de zile de la data terminarii lucrarilor respective.

54. (1) Prin lucrari de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, astfel cum sunt mentionate la art. 253 alin.(3¹) din Codul fiscal, se inteleg acele lucrari care au ca rezultat cresterea valorii cladirii respective cu cel putin 25%.



Solutia consultantului:

Cu privire la impozitul pe cladiri, potrivit art. 253 din Codul fiscal, in cazul persoanelor juridice, impozitul se calculeaza prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a cladirii.

In cazul unei cladiri care a fost reevaluata, conform reglementarilor contabile, valoarea impozabila a cladiri este valoarea contabila rezultata in urma reevaluarii, inregistrata ca atare in contabilitatea proprietarului - persoana juridica.

In cazul unei cladiri care nu a fost reevaluata, cota impozitului pe cladiri se stabileste de consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucuresti intre:

 a) 10% si 20% pentru cladirile care nu au fost reevaluate in ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta;
 b) 30% si 40% pentru cladirile care nu au fost reevaluate in ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de referinta.

Aceasta cota se aplica la valoarea de inventar a cladirii inregistrata in contabilitatea persoanelor juridice, pana la sfarsitul lunii in care s-a efectuat prima reevaluare. Fac exceptie cladirile care au fost amortizate potrivit legii.

Astfel, impozitul pe cladiri datorat de persoanele juridice care nu au efectuat reevaluarea conform reglementarilor contabile in ultimii 3 ani, respectiv 5 ani anteriori anului fiscal de referinta se calculeaza pe baza cotei stabilite, prin hotarare a consiliului local, intre 10% si 20%, respectiv 30% si 40%, care se aplica la valoarea de inventar a cladirii inregistrata in contabilitatea persoanelor juridice, conform reglementarilor contabile in vigoare. De la aceste prevederi nu sunt exceptate persoanele juridice care au efectuat investitii asupra cladirilor. De aceea apreciem ca, cota majorata a impozitului pe cladiri se aplica in cazul cladirilor care nu au fost reevaluate conform reglementarilor contabile, indiferent daca asupra acestora au fost efectuate sau nu investitii.

Daca societatea aplica Reglementarile contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene aprobata prin OMFP 3055/2009 conform pct. 121 din aceste reglementari, reevaluarea cladirii se poate efectua la sfarsitul exercitiului financiar, astfel incat aceasta sa fie prezentata in contabilitate la valoarea justa, cu reflectarea rezultatelor acestei reevaluari in situatiile financiare intocmite pentru acel exercitiu. Amortizarea calculata pentru cladirea astfel reevaluata se inregistreaza in contabilitate incepand cu exercitiul financiar urmator celui pentru care s-a efectuat reevaluarea.
In ceea ce priveste cheltuielile ulterioare aferente imobilizarilor corporale, astfel cum prevede pct. 106 si 107 din aceleasi reglementari contabile, acestea trebuie recunoscute, de regula, drept cheltuieli in perioada in care au fost efectuate.

Costul reparatiilor efectuate la imobilizarile corporale, in scopul asigurarii utilizarii continue a acestora, trebuie recunoscut ca o cheltuiala in perioada in care este efectuata.
Sunt recunoscute ca o componenta a activului, sub forma cheltuielilor ulterioare, investitiile efectuate la imobilizarile corporale. Acestea trebuie sa aiba ca efect imbunatatirea parametrilor tehnici initiali ai acestora si sa conduca la obtinerea de beneficii economice viitoare, suplimentare fata de cele estimate initial. Obtinerea de beneficii se poate realiza fie direct prin cresterea veniturilor, fie indirect prin reducerea cheltuielilor de intretinere si functionare.

Asadar, indiferent daca asupra imobilizarilor corporale sau efectuat sau nu investitii ce au fost recunoscute ca o componenta a acestora, societatea poate efectua reevaluarea imobilizarilor corporale in vederea prezentarii acestora in contabilitate la valoarea justa. Prin valoare justa se intelege suma pentru care activul ar putea fi schimbat de bunavoie intre parti aflate in cunostinta de cauza in cadrul unei tranzactii cu pretul determinat obiectiv.

Dupa efectuarea reevaluarii, cu privire la impozitul pe cladiri, valoarea impozabila a acesteia va fi valoarea contabila rezultata in urma reevaluarii.