In curand in Codul de procedura fiscala: 24 de modificari propuse de Finante

Ministerul Finantelor a publicat un proiect de Ordonanta care va aduce in curand modificari importante in Codul de procedura fiscala.
 
Proiectul de act normativ a avut in vedere propunerile si observatiile rezultate din activitatea ANAF, Autoritatii Vamale Romane, precum si problematicile care au fost sesizate Ministerului Finantelor de catre contribuabili ori de corpurile profesionale. 

Codul de procedura fiscala 2022: schimbari preconizate

1. Se propune modificarea art. 47 alin. (15) din Codul de procedura fiscala in sensul ca actul administrativ fiscal emis in forma electronica se comunica contribuabililor/ platitorilor inrolati in sistemele dezvoltate de Ministerul Finantelor/ANAF sau de catre organele fiscale locale prin mijloacele electronice de transmitere la distanta stabilite potrivit alin. (16) sau (17) de la acelasi articol. Actul emis sub aceasta forma se considera comunicat la data punerii la dispozitia contribuabilului/platitorului prin aceste mijloace electronice. Aceasta propunere are in vedere faptul ca contribuabili deja s-au inrolat in sistemele de comunicare prin mijloace electronice astfel ca, pentru documentele primite cat si pentru cele comunicate de organele fiscale se impune sa fie utilizat acelasi canal de comunicare. 

 

2. Se propune modificarea art. 52 alin. (1), (3) (16) si (19) si introducerea unui nou alineat (191), in scopul cresterii calitatii serviciului public oferit in legatura cu emiterea solutiei fiscale individuale anticipate prin cresterea eficientei activitatii, reducerea termenelor de solutionare, o mai buna gestionare a dosarelor, specializarea inspectorilor pe categorii de obligatii fiscale si cresterea calitatii actului administrativ emis.

La alin. (1) obiectul cererii pentru emiterea unei solutii fiscale individuale anticipate se limiteaza la o situatie fiscala de fapt viitoare si o obligatie fiscala principala. Nu se limiteaza numarul de cereri pe care le poate depune contribuabilul/platitorul.
In practica, s-au observat cazuri in care printr-o singura cerere contribuabilii solicita reglementarea tratamentului fiscal in legatura cu mai multe situatii fiscale de fapt viitoare si mai multe obligatii fiscale principale, facand dificila atat gestionarea cat si analiza pe fond a cererilor. Aceasta modificare propusa este cu atat mai mult relevanta in contextul cererilor care nu sunt elaborate in mod cuprinzator si detaliat sau care, in baza criteriilor stabilite in procedura de solutionare, urmeaza sa fie respinse pentru un anume subiect vizat.
Alin. (3) se modifica in sensul alinierii cu aspectele practice legate de discutia preliminara in sensul in care discutia preliminara nu poate avea ca rezultat stabilirea existentei starii de fapt viitoare pentru emiterea unei solutii fiscale avand in vedere complexitatea cazurilor care fac obiectul cererilor.
Experienta practica a reliefat faptul ca in cadrul unei discutii preliminare este improbabil sa rezulte o concluzie corect fundamentata in legatura cu o cerere pentru emiterea unei solutii fiscale individuale anticipate, avand in vedere pe de o parte caracterul restrans al informatiilor puse la dispozitie de contribuabil iar, pe de alta parte timpul limitat alocat.
Astfel, in esenta, discutia prealabila are un rol exploratoriu si de intelegere a unor aspecte cu caracter general referitoare la elaborarea de catre contribuabil/platitor a unei cereri pentru emiterea unei solutii fiscale individuale anticipate care sa indeplineasca cerintele impuse prin procedura de solutionare.

La alin. (16) se propune includerea categoriei contribuabililor nerezidenti la lit. a) pentru care taxa de emitere este de 5000 de Euro.
Mentionam ca acesti contribuabili nu au beneficiat pana in prezent de instrumentul solutiei fiscale individuale anticipat si era necesara o clarificare cu privire la categoria de taxa de emitere aplicabila.
La alin. (19) se propune eliminarea prevederii referitoare la restituirea taxei in cazul in care cererea pentru emiterea solutiei fiscale individuale anticipate este respinsa si reglementarea acestui aspect in cadrul unui nou alineat, alin.(191).
Dupa alin. (19) se introduce un nou alineat, alin. (191), prin care se propune restituirea taxei pentru emiterea solutie fiscale individuale anticipate in cazul in care contribuabilul/platitorul solicita din proprie initiativa, oricand in primele 15 zile de la depunerea cererii, termen alocat analizei prealabile. De asemenea, taxa se restituie si in cazul in care cererea nu a fost luata in considerare de organul fiscal competent, la finalizarea analiza prealabile, si contribuabilul/platitorul notificat despre acest fapt, opteaza pentru renuntarea la cerere si solicita restituirea taxei.
Prin aceasta propunere sunt urmarite doua obiective. Primul vizeaza recunoasterea muncii prestate de personalul implicat in solutionarea cererilor pentru emiterea solutiilor fiscale inclusiv in situatia respingerii cererilor. Al doilea obiectiv se refera la responsabilizarea solicitantilor, motivat de experienta anterioara in care au fost identificate numeroase cazuri de cereri neconforme, incomplete sau nejustificate pentru care sunt alocate resurse in vederea analizei si solutionarii, determinand, in ansamblu, consecinte negative asupra termenelor de solutionare si a calitatii actelor administrative elaborate.

3. Se propune modificarea art. 59 alin. (4), art. 65 alin. (7), art. 150 alin. (5) lit. a), art. 151 alin. (1) si (2), si art. 350 alin. (2) din Codul de procedura fiscala in vederea corelarii cu dispozitiile art. 2 din HG nr. 237/2022. Astfel, in ceea ce priveste domeniul produselor accizabile sau domeniul vamal, normele procedurale privind furnizarea periodica de
informatii, competenta de efectuare a constatarii la fata locului, regimul actelor de sesizare a organelor de urmarire penala si delimitarea competentelor structurilor de control, se aproba prin ordin al presedintelui Autoritatii Vamale Romane. Totodata, se reglementeaza la art. 350 alin. (2) ca organul de urmarire penala poate solicita Autoritatii Vamale Romane efectuarea de controale in domeniul accizelor sau al operatiunilor vamale. 

4.  Se propune modificarea art. 701 alin. (1) lit. a) in scopul corelarii cu dispozitiile art. 11 alin. (3) lit.a1), raportat la accesul institutiilor de interes public la informatiile ANAF in sensul inlocuirii sintagmei „autoritatilor publice, institutiilor publice si de interes public din administratia publica centrala si locala” cu sintagma „autoritatilor publice, institutiilor publice si de interes public definite conform art. 11 alin. (3) lit. a)”. Astfel, rezulta ca, ANAF poate transmite informatiile pe care le detine institutiilor de interes public definite potrivit actelor normative de organizare si functionare, care sunt investite sa indeplineasca un serviciu de interes public, in scopul indeplinirii obligatiilor prevazute de lege.

5. Se propune modificarea art. 83 alin. (2), (4) si (5), in sensul exceptarii de la atribuirea numarului de identificare fiscala, a persoanele nerezidente care sunt inregistrate fiscal si care comunica Oficiului National al Registrului Comertului informatii referitoare la inregistrarea fiscala in aceeasi zi sau cel mai tarziu a doua zi. De asemenea, se propune ca dupa emiterea certificatului de inregistrare fiscala acesta sa se pastreze de catre organul fiscal pana la data ridicarii de catre contribuabil sau imputernicitului acestuia. Este de mentionat ca, potrivit alin. (5) de la art. 83 din Codul de procedura fiscala pentru contribuabilii nerezidenti care nu au un sediu permanent pe teritoriul Romaniei, organul fiscal poate comunica contribuabilului nerezident, prin mijloace electronice stabilite prin ordin al presedintelui A.N.A.F, informatii continute in certificatul de inregistrare fiscala.
Totodata, se propune abrogarea alineatului (3) al art. 83 din Codul de procedura fiscala intrucat certificatul de inregistrare fiscala nu se mai comunica Oficiului National al Registrului Comertului. 

6 Se propune modificarea art. 94 alin. (3) din Codul de procedura fiscala, in sensul ca rezerva verificarii ulterioare se anuleaza numai la implinirea termenului de prescriptie a dreptului de a stabili creante fiscale sau ca urmare a inspectiei fiscale ori a verificarii situatiei fiscale personale daca acestea sunt finalizate cu raport de inspectie/raport de verificare si decizie emisa potrivit acestui act normativ.  

7. Se propune completarea art 111 din Codul de procedura fiscala cu introducerea unei noi conditii de suspendare a termenului de prescriptie in situatia in care intervine decesul unei persoane fizice la care se afla in derulare o actiune de inspectie fiscala. Astfel, se propune ca termenul de prescriptie a dreptului de stabilire a creantelor fiscale sa se suspende pe perioada cuprinsa intre data decesului persoanei fizice la care era in curs de desfasurare o actiune de inspectie fiscala si data luarii la cunostinta de catre organul de inspectie/verificare ca exista sau nu succesori, dupa caz, dar nu mai mult de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii. Aceasta modificare este justificata de prevederile art. 126 alin. (21) din Codul de procedura fiscala, unde este prevazut faptul ca, in cazul in care inspectia fiscala a inceput si intervine decesul persoanei fizice ca subiect de drept fiscal, inspectia fiscala continua cu succesorii persoanei respective, daca acestia exista, caz in care creanta fiscala se stabileste pe numele succesorilor. Prin modificarea propusa se asigura certitudinea rezonabila a recuperarii eventualei creante a statului ce va fi stabilita
urmare inspectiei fiscale pentru obligatii fiscale ce au apartinut persoanei decedate si care urmeaza a fi stabilite pe numele succesorilor. Suspendarea termenului de prescriptie, propusa este generata de realitatea practica prin care succesorii unei persoane fizice decedate pot fi stabiliti intr-un orizont de timp greu de estimat. In considerarea articolului 147 din Codul de procedura fiscala regula este aplicabila si in cazul verificarii situatiei fiscale personale.

8. In contextul strategiei de digitalizare a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala se propune completarea alin. (2) al art.124 din Codul de procedura fiscala cu mentionarea explicita a faptului ca in relatia contribuabilului cu organele de inspectie fiscala pot fi utilizate si mijloacele electronice de comunicare la distanta. 

9. Se propune modificarea alin. (1) lit. a) al art. 126 din Codul de procedura fiscala, in sensul modificarii duratei de efectuare a inspectiei fiscale pentru contribuabilii nerezidenti, respectiv durata maxima de efectuare a inspectiei fiscale sa fie de 180 de zile, similar cu durata prevazuta pentru contribuabilii mari sau contribuabilii care au sedii secundare. Aceasta modificare are in vedere eliminarea problemelor rezultate din activitatea organului de inspectie fiscala.

10. Se propune completarea art. 132 din Codul de procedura fiscala cu dispozitii care sa reglementeze conduita organului de inspectie fiscala pentru situatia in care au fost sesizate organele judiciare competente in legatura cu constatarile efectuate cu ocazia inspectiei fiscale care ar putea intruni elemente constitutive ale unei infractiuni, in conditiile prevazute de legea penala, respectiv acestea urmeaza ca, dupa sesizarea organelor de urmarire penala, sa inceteze inspectia fiscala pentru perioadele si obligatiile fiscale care fac obiectul sesizarii penale. Ulterior, in situatia in care, dupa sesizarea organelor de urmarire penala, procurorul, prin ordonanta, dispune clasarea ori renuntarea la urmarirea penala sau daca dupa trimiterea in judecata instanta lasa nesolutionata actiunea civila, organul de inspectie fiscala poate relua inspectia, caz in care, se transmite un nou aviz de inspectie fiscala.

11. Pentru a consolida rolul activ al organului de control fiscal, in virtutea principiului bunei-credinte, se propune completarea art. 137^1  din Codul de procedura fiscala in sensul reglementarii obligatiei organului de control fiscal de a analiza punctul de vedere exprimat de contribuabil/platitor si, dupa caz, de a reconfigura constatarile in situatia in care argumentele contribuabilului/platitorului sunt determinante. 

12. Se propune introducerea unui nou articol, articolul 1621 privind publicarea listelor contribuabililor care nu au obligatii restante, in sensul aducerii la cunostintei opiniei publice a contribuabililor care si-au declarat si achitat la scandenta obligatiile fiscale de plata si care nu figureaza in evidentele fiscale cu obligatii restante. In acest mod, in relatiile contractuale derulate de catre mediul de afaceri, contribuabilii care nu au obligatii restante pot fi considerati parteneri de incredere.

13. Se propune modificarea/completarea art 165 alin. (6), art. 167 alin. (11) si (12) si art. 179 din Codul procedura fiscala pentru a conferi o mai mare claritate textului de lege, fiind inlocuita sintagma „obligatii fiscale nascute ulterior/anterior deschiderii procedurii insolventei” cu sintagma „obligatii fiscale admise la masa credala/ obligatii fiscale, altele decat cele inscrise la masa credala”, in considerarea faptului ca notiunea de „masa credala” este utilizata, in mod frecvent, in Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, cu modificarile si completarile ulterioare. 

14. Se propune modificarea art. 184 alin. (6) lit. e) si art. 209^1 alin. (6), lit. f) din Codul de procedura fiscala, in sensul excluderii de la acordarea esalonarii la plata a taxelor vamale, accizelor si taxei pe valoarea adaugata. Mentionam ca in administrarea Autoritatii Vamale Romane se afla taxele vamale, accizele si taxa pe valoarea adaugata, care are competenta unui organ fiscal central cu atributii de administrare a creantelor fiscale ce trebuie sa aplice prevederile Legii nr. 207/2005 privind Codul de procedura fiscala, cu modificarile si completari ulterioare, cu exceptia activitatilor de inspectie fiscala si executare silita pentru care competenta revine organelor fiscale din subordinea A.N.A.F. De mentionat este faptul ca o parte dintre acestea reprezinta resurse proprii traditionale care se supun regulilor stabilite prin regulamente europene ce prevad recuperarea acestor obligatii cu operativitate si in integralitatea lor, inclusiv a accesoriilor aferente acestor obligatii. Prin urmare, este necesar sa se precizeze ca pe langa ajutoarele de stat de recuperat si fondurile europene, nu intra sub incidenta esalonarii la plata taxele vamale, accizele si taxa pe valoarea adaugata pentru care competenta de administrare revine Autoritatii Vamale Romane, cu exceptia inspectiei fiscale si a executarii silite. In ceea ce priveste taxele vamale, accizele si taxa pe valoarea adaugata care se afla in administrarea Autoritatii Vamale Romane, desi aceasta are calitatea de organ fiscal central, pentru aceste obligatii nu se acorda esalonare nici in cazul in care se transmit la ANAF in vederea recuperarii.

15. Se propune completarea art. 194 alin. (1) si art. 209^4 alin. (1) din Codul de procedura fiscala in scopul clarificarii faptului ca in raport cu termenele reglementate pentru mentinerea esalonarii la plata prioritare sunt cele stabilite in legislatia specifica ajutorului de stat, astfel sumele stabilite prin decizie de recuperare a ajutoarelor de stat emise de catre Comisia Europeana sau de catre autoritatile publice nationale in calitate de furnizor de ajutor de stat trebuie achitate la termenele stabilite in legislatia specifica. 

16. Avand in vedere aspectele rezultate din practica, in sensul ca, exista o vulnerabilitate care ofera posibilitatea unor detinatori de autorizatii care activeaza in domenii reglementate specific, respectiv care trebuie sa achite obligatiile fiscale administrate de organul fiscal central intr-un anumit termen pentru a se mentine autorizatia, acordul ori alt act administrativ similar, de a se sustrage de la plata obligatiilor fiscale, prin faptul ca, acordarea unei esalonari la plata a condus ulterior, prin modificari succesive ale esalonarii, atat la neplata obligatiilor fiscale, cat si la acumularea unor obligatii noi, se propune: 

- completarea art. 204 din Codul de procedura fiscala in sensul ca esalonarea la plata sa fie accesata de debitorii care trebuie sa achite obligatiile fiscale administrate de organul fiscal central intr-un anumit termen pentru a se mentine autorizatia, acordul ori alt act administrativ similar doar cu constituirea de garantii conform art. 193 alin. (6) lit. a) si/sau
b), dupa caz, din acelasi act normativ, tinand cont de riscul reprezentat de aceste categorii de contribuabili/platitori.
- completarea art. 209^1 alin. (6) si modificarea alin. (11) de la acelasi articol din Codul de procedura fiscala in sensul excluderii din procedura de esalonare la plata, in forma simplificata, a debitorilor care trebuie sa achite obligatiile fiscale administrate de organul fiscal central intr-un anumit termen pentru a se mentine autorizatia, acordul ori alt act administrativ similar.

17. Se propune completarea art 248 din Codul de procedura fiscala, in sensul reglementarii si a acelor situatii in care valorificarea bunurilor se face de debitor la o valoare mai mica decat cea stabilita prin raportul de evaluare, dar care asigura recuperarea integrala a creantei fiscale, inclusiv a accesoriilor si cheltuielilor de executare. In aceste cazuri este realizat scopul executarii silite, creanta fiind recuperata in totalitate, astfel incat un eventual dezacord al organului de executare ar fi lipsit de interes. Dat fiind ca vanzarea se face chiar de debitor, este asigurata si respectarea intereselor acestuia.

18. Se propune introducerea unui nou punct prin care sa se completeze prevederile art. 265 alin. (11) din Codul de procedura fiscala, cu o noua litera, care sa reglementeze posibilitatea declararii starii de insolvabilitate a debitorilor care detin in proprietate bunuri a caror valoare este mai mica de 2% din cuantumul obligatiilor fiscale restante.

19. Se propune completarea art. 267 din Codul de procedura fiscala, in sensul de a clarifica faptul ca in materia ajutorului de stat primeaza dreptul Uniunii Europene, iar prin exceptie de la dispozitiile art. 230 din acelasi act normativ, pentru aceste creante se aplica imediat masurile de executare silita, fara comunicarea somatiei.

20. Se propune modificarea art. 273 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, in sensul eliminarii sintagmei „definitiva in sistemul cailor administrative de atac” intrucat decizia emisa in solutionarea contestatiei poate fi reexaminata potrivit art. 281^1 din acelasi act normativ.

21. Se propune modificarea art. 276 alin. (4) din Codul de procedura fiscala pentru situatia in care in procedura de solutionare a contestatiei au fost depuse probe noi in sustinerea cauzei, in sensul eliminarii sintagmei „sau organului care a efectuat activitatea de control”, in considerarea faptului ca organul fiscal care efectueaza activitatea de control este si emitentul actului administrativ fiscal atacat.

In plus, se propune completarea alin. (5) al art. 276 din Codul de procedura fiscala, astfel incat si intervenientul ori imputernicitii contribuabilului/intervenientului sa poata solicita organului de solutionare competent sustinerea orala a contestatiei. 

22. Se propune completarea art. 279 din Codul de procedura fiscala in scopul, explicitarii solutiei de respingere care poate fi totala sau partiala si consecintele pronuntarii acestei solutii, in sensul ca, la respingerea contestatiei, se decide, dupa caz, confirmarea totala sau partiala a actului atacat.

23. Se propune clarificarea alineatului (6) de la art. 281 din Codul de procedura fiscala, in sensul ca procedura de solutionare a contestatiei inceteaza la data la care structurii specializate de solutionare a contestatiei i s-a adus la cunostinta despre actiunea in contencios administrativ formulata de contribuabil/platitor, intrucat decizia de dezinvestire este pronuntata de organul de solutionare a contestatiilor. Solicitarile de incetare a procedurii de solutionare a contestatiilor sunt transmise de catre contribuabili/serviciile juridice din cadrul ANAF organelor fiscale emitente ale actelor administrative atacate.
Avand in vedere continutul Deciziei Curtii Constitutionale a Romaniei nr. 72/2019 se impune modificarea art. 350 din Codul de procedura fiscala in sensul abrogarii dispozitiilor alineatului (1) de la acest articol. De asemenea, se propune si reformularea alineatului (3) in sensul eliminarii trimiterilor la alineatul (1) propus spre abrogare.

24. Se propune reglementarea unor norme tranzitorii la art. II pentru debitorii care trebuie sa achite obligatiile fiscale administrate de organul fiscal central intr-un anumit termen pentru a se mentine autorizatia, acordul ori alt act administrativ similar, respectiv:
- pentru debitorii care au depus cerere de esalonare la plata fara garantii sau cu garantii insuficiente si se afla in curs de solutionare la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante, acestea urmeaza sa fie solutionate potrivit noilor reglementari, in sensul ca debitorii respectivi pot beneficia de esalonarea la plata numai daca constituie garantii la nivelul prevazut de art. 193 alin. (13) sau (14) din Codul de procedura fiscala. 
- pentru debitorii care la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante au esalonari la plata, fie in forma reglementata de Capitolului IV- Inlesniri la plata din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala, cu modificarile si completarile ulterioare fie esalonare la plata, in forma simplificata potrivit Capitolului IV^1  din acelasi act normativ, si solicita
modificarea sau mentinerea esalonarii la plata trebuie sa constituie garantii, potrivit la art. 193 alin. (6) lit. a) si/sau b), din Codul de procedura fiscala, dupa caz, in termen de 30 de zile de la data comunicarii acordului de principiu de catre organul fiscal central.

De asemenea, s-a prevazut ca documentul prin care se stabileste cuantumul garantiei ce trebuie constituita de debitorii in cauza, este reprezentat de acordul de principiu comunicat de catre organul fiscal central.