Studiu de caz: Deductibilitatea unor cheltuieli de daune in urma executarii silite

Cazurile de executare silita obliga societatile la plata unor cheltuieli sau la cedarea unor bunuri pentru a acoperi daunele stabilite prin hotarare judecatoreasca. Un caz concret il poate reprezenta o societate care, in urma unei astfel de decizii a Curtii, trebuie sa plateasca daune la o cladire pierduta in instanta catre o persoana fizica. Vor avea aceste sume platite incadrarea de cheltuiala deductibila la calculul impozitului pe profit?

In situatia in care, potrivit reglementarilor contabile, aprobate prin OMFP 3055/2009, cu modificarile ulterioare,  existau informatii ca vor avea loc iesiri de resurse (eventuale litigii) trebuiau constituite provizioane la valoarea la care se estima ca se vor inregistra costurile stingerii obligatiei. Astfel, odata cu ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti aceste provizioane (nedeductibile fiscal la data constituirii) se reluau pe venituri (neimpozabile).

Prin urmare, scoaterea din evidenta a cladirii poate fi considerata cheltuiala deductibila cu mentiunea ca toate cheltuielile inregistrate cu valoarea neamortizata a cladirii retrocedate ca urmare a Legii 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata, cu modificarile ulterioare sunt deductibile la calculul profitului impozabil deoarece sunt respectate prevederile art. 21, alin. (1) din Codul fisal, in sensul ca sunt reglementate ca atare prin acte normative in vigoare.

Aceasta poate consta insa si in cheltuieli nedeductibile atunci cand decizia judecatoreasca de executare, definitiva si irevocabila, are ca mobil o compensarea unei daune. In aceasta situatie nu se mai aplica prevederile art. 24 alin. (15) din Codul fiscal, privind scoaterea din evidenta a mijlocului fix.

Chiar si in situatia in care societatea plateste daune in afara unei relatii contractuale, cheltuielile sunt nedeductibile la calculul profitului impozabil.