Creantele fiscale ale debitorului se compenseaza cu obligatii datorate aceluiasi buget, urmand ca din diferenta ramasa sa fie compensate obligatiile datorate altor bugete, in mod proportional.
Ce inseamna „proportional”?
Proportional cu ce?
In mod normal cu cuantumul sumelor datorate la buget.
Teoria ca teoria, practica ne omoara ... cade obicei.
Impozitul pe profit despre care la regularizare se constata ca a fost platit, in anumite trimestre, in cuantum mult mai mare decat era necesar, se va compensa cu impozitul de platit in trimestrele viitoare. Sau – daca aplicam litera Codului de procedura fiscala – sumele ramase „peste” se pot compensa cu datoriile la bugetele contributiilor sociale.
Planul de conturi general Functiunea si corespondenta conturilor
Marea Carte Verde a Monografiilor Contabile 2024 varianta tiparita
Cheltuieli deductibile si nedeductibile
Putini contabili aplica insa aceasta prevedere legala, fie din nestiinta, fie din dorinta de a nu se complica, fie de frica vreunui control de la Fisc.
Exceptiile tin de faptul ca creantele fiscale rezultate din raporturi juridice vamale se compenseaza cu creantele fiscale ale debitorului reprezentand sume de restituit de aceeasi natura. Eventualele diferente ramase se compenseaza cu alte obligatii fiscale ale debitorului.
  Â
Atentie!
Daca legea nu prevede altfel, compensarea opereaza de drept la data la care creantele exista deodata, fiind deopotriva certe, lichide si exigibile. Retinem deci ca aceasta compensare opereaza DE DREPT.
Sub aspectul compensarii, creantele sunt exigibile:
  Â
a) la data scadentei;
  Â
b) la termenul prevazut de lege pentru depunerea decontului cu suma negativa de TVA cu optiune de rambursare, in limita sumei aprobate la rambursare prin decizia emisa de organul fiscal potrivit legii;
 Â
c) la data comunicarii, potrivit legii, a unei decizii de solutionare a cererii de restituire a accizei sau taxei pe valoarea adaugata, dupa caz;
  Â
d) la data comunicarii deciziei, pentru obligatiile fiscale principale, precum si pentru obligatiile fiscale accesorii stabilite de organele competente prin decizie;
 Â
e) la data depunerii la organul fiscal a declaratiilor fiscale rectificative, pentru diferentele de obligatii fiscale principale stabilite de contribuabil;
  Â
f) la data comunicarii actului de individualizare a sumei, pentru obligatiile de plata de la buget;
  Â
g) la data primirii, in conditiile legii, de catre organul fiscal a titlurilor executorii emise de alte institutii, in vederea executarii silite.
Compensarea se constata de catre organul fiscal competent, la cererea debitorului sau din oficiu. Ne intrebam ce rost mai are aceasta prevedere daca intr-adevar compensarea opereaza DE DREPT?”. De drept” aduce cu „din oficiu”, dar cele doua prevederi legale paralele nu sunt deloc in masura sa risipeasca ceata fiscala.
In ce ne priveste consideram ca, atunci cand e cazul, compensarea opereaza de drept – iar daca nu a operat, iar in lipsa ei contribuabilul a fost incarcat cu penalitati, poate sa conteste foarte usor acest fapt si... sa castige in instanta.
Organul fiscal competent trebuie sa comunice debitorului decizia cu privire la efectuarea compensarii, in termen de 7 zile de la data efectuarii operatiunii.
Horatiu Sasu
Jurist si economist
Consultant in afaceri
