Ce sunt imobilizarile necorporale: Categorii si exemple

Cheltuieli de constituire (Costuri de infiintare a entitatii)

Copiaza Link-ul catre aceasta sectiune: Cheltuieli de constituire (Costuri de infiintare a entitatii)

Cheltuielile de constituire (numite uneori si cheltuieli de infiintare a afacerii) reprezinta costurile initiale ocazionate de infiintarea si organizarea unei entitati. Acestea includ cheltuieli premergatoare inceperii activitatii economice, care nu sunt asociate direct unor bunuri corporale, ci mai degraba procesului de creare a entitatii.

Exemple:

• Taxele si tarifele legale achitate pentru inmatricularea firmei (ex.: taxe de registrul comertului, publicarea in Monitorul Oficial)
• Onorariile notariale si juridice legate de redactarea actului constitutiv si altor documente de constituire
• Cheltuieli cu emiterea si vanzarea de actiuni sau parti sociale (prospecte, comisioane de subscriere) la infiintarea societatii
• Costuri preliminare de marketing pentru lansare sau studii de piata initiale necesare demararii activitatii

Conform O.M.F.P. nr. 1.802/2014 pct. 185 alin. (1), aceste cheltuieli pot fi imobilizate (inregistrate ca activ necorporal) si amortizate pe o perioada scurta (de regula, maximum 5 ani). In practica, insa, multe entitati opteaza sa nu imobilizeze aceste costuri, chiar daca legislatia le permite.

Atentie! Conform dispozitiilor pct. 185 alin. (3) din O.M.F.P. nr. 1.802/2014, „in situatia in care cheltuielile de constituire nu au fost integral amortizate, nu se face nicio distribuire din profituri, cu exceptia cazului in care suma rezervelor disponibile pentru distribuire si a profitului reportat este cel putin egala cu cea a cheltuielilor neamortizate”.

Pe scurt, compania nu poate distribui dividende daca mai are astfel de cheltuieli in bilant, cu exceptia situatiei in care suma rezervelor disponibile si a profitului reportat este cel putin egala cu valoarea neamortizata a acestor cheltuieli.

De exemplu, daca in bilant sunt inca inregistrati 10.000 lei drept cheltuieli de constituire neamortizate, firma nu poate distribui dividende decat daca exista cel putin 10.000 lei in rezerve distribuibile si profit reportat. Aceasta regula protejeaza capitalul propriu al entitatii si previne o distribuire excesiva a profiturilor, urmarind ca societatea sa isi acopere mai intai investitiile initiale inainte de a recompensa actionarii.

Cheltuieli de dezvoltare (Costuri de dezvoltare a proiectelor)

Copiaza Link-ul catre aceasta sectiune: Cheltuieli de dezvoltare (Costuri de dezvoltare a proiectelor)

Cheltuielile de dezvoltare reprezinta costurile generate de aplicarea rezultatelor cercetarii sau a altor cunostinte intr-un proiect concret, cu scopul de a crea produse, servicii sau procese noi ori imbunatatite (pct. 146 din Reglementarile contabile – O.M.F.P. nr. 1.802/2014).

Spre deosebire de cercetare (care este orientata spre descoperirea de cunostinte noi si ale carei costuri nu se capitalizeaza, fiind recunoscute drept cheltuieli), dezvoltarea are loc dupa faza de cercetare si poate duce la crearea unui activ nou, identificabil. Astfel, conform Reglementarilor contabile (pct. 164), procesul de generare a activului se imparte in:

- o faza de cercetare; si
- o faza de dezvoltare.

Important! „Daca o entitate nu poate face distinctia intre faza de cercetare si cea de dezvoltare ale unui proiect intern de creare a unei imobilizari necorporale, entitatea trateaza costurile aferente proiectului ca fiind suportate exclusiv in faza de cercetare.”

Cercetarea implica investigatii teoretice, studii exploratorii si experimente initiale pentru a dobandi cunostinte noi, fara un rezultat clar privind aplicabilitatea economica.

De regula, asa cum se arata in Reglementarile contabile la pct. 165 alin. (2): „In faza de cercetare a unui proiect intern, o entitate nu poate demonstra ca exista o imobilizare necorporala si ca aceasta va genera beneficii economice viitoare probabile. Astfel, aceste costuri sunt recunoscute drept cheltuiala atunci cand sunt suportate.”

Important! Daca o entitate nu poate face distinctia intre faza de cercetare si cea de dezvoltare, toate costurile trebuie tratate ca fiind de cercetare si recunoscute ca o cheltuiala.

Exemplu:

O firma IT investeste in dezvoltarea unui software. Daca nu poate demonstra clar momentul in care a trecut din faza de cercetare in cea de dezvoltare (de exemplu: nu are documentatie despre prototip functional, plan de productie, resurse destinate dezvoltarii etc.), toate costurile vor fi considerate cheltuieli de cercetare, deci nu vor fi capitalizate ca imobilizari necorporale.

O.M.F.P. nr. 1.802/2014 permite recunoasterea ca imobilizare necorporala a cheltuielilor de dezvoltare doar daca sunt indeplinite cumulativ anumite criterii stricte, asa cum sunt prezentate la pct. 167 alin. (1).

Cu alte cuvinte, nu orice cheltuiala de dezvoltare poate fi capitalizata ca activ. O entitate trebuie sa demonstreze ca proiectul indeplineste toate cele sase criterii de mai jos pentru ca acele cheltuieli sa fie recunoscute ca activ, si nu ca o cheltuiala curenta.

Registrul de Evidenta Fiscala PFA

Vezi AICI detalii

Portal Persoane Fizice - acces 12 luni consultanta in scris si telefonica 30 intrebari

Vezi AICI detalii

Consilier Taxe si Impozite pentru Contabili 12 actualizari

Vezi AICI detalii

a) Fezabilitatea tehnica

Aceasta inseamna ca proiectul trebuie sa poata fi finalizat din punct de vedere tehnic. Entitatea trebuie sa demonstreze ca este posibila finalizarea si utilizarea sau vanzarea activului.

Exemplu:

O firma de software care dezvolta o aplicatie trebuie sa demonstreze ca tehnologia necesara pentru a finaliza aplicatia este disponibila si ca aceasta poate fi finalizata si pusa pe piata. Daca exista dificultati tehnologice insurmontabile (ex.: software-ul nu poate fi finalizat din motive tehnice), costurile nu pot fi recunoscute ca imobilizare.

b) Intentia de finalizare si utilizare sau vanzare

Entitatea trebuie sa arate ca exista o decizie clara de a finaliza proiectul si ca acesta nu este doar un experiment sau o idee abandonabila. Daca entitatea nu are intentia de a continua dezvoltarea, atunci cheltuielile trebuie trecute direct pe costuri.

Exemplu:

O companie care dezvolta un medicament nou trebuie sa demonstreze ca intentioneaza sa-l finalizeze si sa-l puna pe piata, nu doar sa testeze ideea si sa renunte la ea dupa fazele initiale. Daca proiectul este abandonat, toate costurile ramase trebuie recunoscute ca pierdere.

c) Capacitatea sa de a utiliza sau de a vinde imobilizarea necorporala

Aceasta inseamna ca nu este suficient ca un proiect sa fie finalizabil; trebuie sa existe si posibilitatea reala de utilizare sau de vanzare a acestuia.

In cazul in care proiectul finalizat nu poate fi utilizat eficient sau nu exista clienti care sa-l cumpere, atunci costurile trebuie recunoscute ca o cheltuiala, si nu ca activ.

Exemplu: daca o companie de automobile dezvolta un motor inovator, dar acesta nu poate fi omologat pentru utilizare din motive de siguranta, atunci nu poate fi recunoscut ca imobilizare necorporala.

Sau in cazul in care un software dezvoltat intern nu poate fi folosit de companie sau nu exista cerere pentru el pe piata, trebuie tratat ca o cheltuiala.

d) Existenta beneficiilor economice viitoare probabile

Pentru acesta, entitatea trebuie sa arate modul in care activul va genera profituri viitoare.

Beneficiile economice viitoare pot fi demonstrate prin existenta unei piete clare pentru produsul dezvoltat sau, de exemplu, posibilitatea de a obtine economii interne din utilizarea activului (de exemplu un software de optimizare a productiei).

Exemplu:

Daca o companie dezvolta un nou software ERP pentru uz intern, trebuie sa demonstreze ca acesta va reduce costurile si va aduce beneficii economice.

Sau daca o firma farmaceutica dezvolta un nou vaccin, trebuie sa existe o cerere clara pe piata pentru a justifica recunoasterea ca imobilizare necorporala.

e) Exista resurse tehnice, financiare si de alta natura disponibile pentru finalizare

Astfel, nu este suficient ca proiectul sa fie fezabil tehnic si profitabil; entitatea trebuie sa demonstreze ca dispune de resurse suficiente pentru a-l finaliza. Daca nu exista fonduri sau nu exista echipa necesara, proiectul poate fi abandonat inainte de finalizare, ceea ce inseamna ca, in acest caz, costurile trebuie trecute pe cheltuieli.

Exemplu:

O companie de robotica incepe sa dezvolte un brat robotic avansat, dar la jumatatea proiectului isi pierde finantarea si nu mai poate continua dezvoltarea. In acest caz, toate costurile devin cheltuieli curente, nu imobilizare.

O firma IT care creeaza un joc video trebuie sa demonstreze ca are suficienti programatori si designeri pentru a-l finaliza.

f) Capacitatea de a evalua fiabil costurile proiectului

Ca urmare, costurile dezvoltarii trebuie sa fie masurabile si verificabile. In cazul in care nu se poate estima costul total cu un grad rezonabil de certitudine, nu poate fi recunoscuta o imobilizare necorporala. Contabilitatea trebuie sa poata aloca separat costurile fazei de dezvoltare fata de cele ale fazei de cercetare.

Exemplu:

O companie farmaceutica investeste in dezvoltarea unui nou vaccin si aloca fonduri pentru cercetarea initiala, testele clinice si procesul de aprobare.

Daca firma poate separa clar costurile fazei de cercetare (ex.: experimente initiale, identificarea compusilor activi) de cele ale fazei de dezvoltare (ex.: testare clinica avansata, productie-pilot, cereri de autorizare), iar costurile sunt bine estimate si documentate, acestea pot fi recunoscute ca imobilizari necorporale.

Daca firma nu poate distinge intre cheltuielile legate de faza de cercetare si cele de dezvoltare sau nu poate estima cu suficienta precizie costurile totale necesare pana la finalizare, atunci intreaga suma trebuie tratata ca o cheltuiala curenta si nu poate fi capitalizata.

Numai daca toate aceste conditii sunt indeplinite, costurile din faza de dezvoltare pot fi trecute de la cheltuieli la activ (imobilizare necorporala). In caz contrar, daca nu se poate face distinctie clara intre cercetare si dezvoltare sau daca criteriile de mai sus nu sunt demonstrate, toate costurile raman cheltuieli ale perioadei.

Cheltuielile de dezvoltare capitalizate se amortizeaza pe durata de viata utila estimata a rezultatului (de ex.: pe durata in care produsul va genera vanzari sau economii).

Conform pct. 182 din Reglementarile contabile

„Cheltuielile de dezvoltare se amortizeaza pe durata de utilizare sau pe perioada contractului, dupa caz. In cazul in care durata contractului sau durata de utilizare depaseste 5 ani, durata de amortizare a cheltuielilor de dezvoltare nu poate depasi 10 ani.”

Concesiuni, licente, marci comerciale si alte drepturi similare

Copiaza Link-ul catre aceasta sectiune: Concesiuni, licente, marci comerciale si alte drepturi similare

Aceasta categorie cuprinde o gama larga de drepturi necorporale dobandite de entitate de la terti, cum ar fi concesiunile, brevetele, licentele, marcile, know-how-ul si alte drepturi de proprietate intelectuala sau industriala. Toate acestea confera detinatorului dreptul de a folosi un bun economic, o tehnologie sau o marca pe o perioada determinata, conform unor conditii contractuale, fara a detine un suport fizic (sau avand doar un document care atesta acest drept).

Potrivit O.M.F.P. nr. 1.802, aceste active fac parte din imobilizarile necorporale recunoscute, cu exceptia celor create intern de entitate.

Asta inseamna ca doar drepturile achizitionate sau cedate de terti pot fi recunoscute ca active necorporale; daca firma si le-a creat singura (ex.: si-a creat propriul brand), atunci ele nu se contabilizeaza ca imobilizari, costurile aferente fiind deja reflectate la dezvoltare sau marketing si ramanand in cheltuieli. (Pct. 176. alin. (1) „Concesiunile, brevetele, licentele, marcile comerciale, drepturile si activele similare reprezentand aport, achizitionate sau dobandite pe alte cai, se inregistreaza in conturile de imobilizari necorporale la costul de achizitie sau la valoarea de aport, dupa caz. In aceasta situatie, valoarea de aport se asimileaza valorii juste.”)

Principalele tipuri de drepturi intangibile din aceasta categorie includ:

a) Concesiuni: reprezinta drepturi obtinute de la o autoritate (de regula, publica) pentru a exploata activitati sau servicii pe o perioada definita, contra unei redevente.

Exemplu: O companie primeste concesiunea de a opera un parc industrial sau de a extrage apa minerala dintr-o sursa publica, pe o perioada de 10 ani, platind o redeventa anuala. Valoarea platita pentru concesiune se inregistreaza ca imobilizare necorporala si se amortizeaza pe durata concesiunii.

b) Brevete de inventie: sunt documente/inscrisuri oficiale ce atesta dreptul exclusiv al unei persoane sau firme de a exploata o inventie.

Exemplu: O firma farmaceutica achizitioneaza patentul pentru un nou vaccin de la inventator. Costul de achizitie al brevetului se inregistreaza ca imobilizare necorporala (drept de proprietate industriala) si se amortizeaza pe durata de protectie legala ramasa a brevetului (sau mai putin, in functie de utilizarea estimata).

c) Licente: acestea sunt drepturi de a utiliza proprietatea intelectuala a altcuiva in conditii specifice.

Exemplu: O companie IT cumpara o licenta software pentru un program ERP pe care il va folosi intern in urmatorii ani; sau o televiziune achizitioneaza licenta de difuzare a unor programe. Valoarea licentei se contabilizeaza ca activ necorporal si se amortizeaza pe durata de utilizare convenita.

d) Marci comerciale (marci de fabrica si de comert) si embleme: reprezinta semne distinctive (nume, logo-uri) care individualizeaza produsele sau serviciile unei entitati. Daca o marca este cumparata (de exemplu, prin achizitionarea unui brand deja consacrat de la alta companie), costul achizitiei se recunoaste ca imobilizare necorporala.

Exemplu: O firma de bauturi racoritoare cumpara de la o alta companie drepturile asupra unei marci renumite pentru o bautura. Pretul platit pentru marca se inregistreaza ca activ necorporal (de tip licenta/marca) si se amortizeaza pe durata estimata in care marca va fi utilizata (daca marca are durata legala limitata, se foloseste acea perioada; altfel, se estimeaza o durata de viata utila).

De retinut! O marca creata intern prin marketing propriu nu se contabilizeaza ca activ (cheltuielile de promovare fiind transferate direct in contul de rezultate).

e) Know-how si alte drepturi similare: sunt cunostintele tehnice sau comerciale, secretele de fabricatie, formule, francize, drepturi de autor etc., dobandite de la terti.

De exemplu: Cumpararea unei retete secrete de productie a unui aliment de la inventatorul ei, sau plata unei taxe de franciza pentru dreptul de a opera sub brandul si sistemul unei francize internationale. Aceste sume se recunosc drept imobilizari necorporale (know-how, franciza) si se amortizeaza conform perioadei de utilizare stabilite in contract.

Toate drepturile de mai sus, odata achizitionate sau obtinute legal, se inregistreaza initial la costul de achizitie (sau la valoarea justa, daca sunt primite ca aport), in conformitate cu prevederile de la pct. 176. alin. (1) din O.M.F.P. nr. 1.802/2014.

Ulterior, ele se amortizeaza pe durata utila. De regula, durata utila este determinata de perioada de protectie legala sau contractuala a dreptului (de exemplu: durata brevetului, durata contractului de concesiune/licenta). – pct. 176. alin. (3) din O.M.F.P. nr. 1.802/2014.

Daca dreptul are durata nelimitata sau reinnoibila (cum poate fi o marca cu durata legala reinnoibila periodic), se estimeaza o durata de viata utila pe criterii economice.

Active necorporale de explorare si evaluare a resurselor minerale

Copiaza Link-ul catre aceasta sectiune: Active necorporale de explorare si evaluare a resurselor minerale

Aceasta categorie se refera la costurile specifice industriei extractive – petrol, gaze, minerit – care pot fi recunoscute ca imobilizari necorporale. Conform O.M.F.P. nr. 1.802/2014, activele necorporale de explorare si evaluare a resurselor minerale sunt incluse intre imobilizarile necorporale, fiind, in principal, drepturi si costuri asociate descoperirii si evaluarii zacamintelor de resurse naturale, inainte ca exploatarea propriu-zisa sa inceapa, conform precizarilor de la pct. 246 din Reglementarile contabile (O.M.F.P. nr. 1.802/2014).

„(1) Cheltuielile de explorare si evaluare a resurselor minerale sunt cheltuieli generate de entitate in legatura cu explorarea si evaluarea resurselor minerale, inainte ca fezabilitatea tehnica si viabilitatea comerciala ale extractiei resurselor minerale sa fie demonstrate. Pentru a determina daca aceste cheltuieli se recunosc ca imobilizari, o entitate ia in considerare gradul in care cheltuiala poate fi asociata cu descoperirea resurselor minerale.

(2) Explorarea si evaluarea resurselor minerale se refera la prospectarea resurselor minerale, inclusiv minereuri, petrol, gaze naturale si resurse similare neregenerative, dupa ce entitatea a obtinut drepturile legale de a explora intr-o anumita zona, precum si la determinarea fezabilitatii tehnice si a viabilitatii comerciale ale extractiei resurselor minerale.”

De exemplu: Daca o companie miniera efectueaza studii geologice, foraje de test si alte investitii pentru a identifica si a evalua zacaminte de minereu intr-o anumita zona dupa obtinerea licentei, aceste cheltuieli pot fi capitalizate ca active necorporale de evaluare a resurselor minerale. Ele reflecta valoarea informatiilor obtinute despre zacamant (estimari de rezerve, calitatea minereului etc.). In masura in care aceste costuri vor fi recuperate prin exploatarea cu succes a zacamantului, ele se vor amortiza pe durata productiei (sau se vor reclasifica in alte active, de exemplu, in costul de dezvoltare a minei).

Standardele contabile permit entitatilor din domeniul extractiv sa capitalizeze anumite costuri de explorare si evaluare. Totusi, unele companii pot alege sa inregistreze pe cheltuieli, imediat, o parte din aceste costuri, daca aprecierea beneficiilor este incerta.

In cazul capitalizarii, aceste active necorporale vor fi amortizate sau trecute pe costul de dezvoltare a productiei odata ce zacamantul trece in faza de exploatare. Daca explorarea nu are succes (nu se descopera rezerve viabile), costurile capitalizate devin nerecuperabile si se recunosc drept pierdere (ajustare pentru depreciere).

Este important de retinut ca aceasta categorie este specifica firmelor din industriile extractive – in alte domenii nu vom intalni imobilizari necorporale de explorare.

Fondul comercial (Goodwill)

Copiaza Link-ul catre aceasta sectiune: Fondul comercial (Goodwill)

Fondul comercial (cunoscut si sub denumirea engleza goodwill) este o imobilizare necorporala de natura speciala, care apare doar cu ocazia achizitiei unei afaceri sau a unei fuziuni, conform prevederilor de la pct. 179 din Reglementarile contabile, redate mai jos:

„In situatiile financiare anuale individuale, fondul comercial se poate recunoaste numai in cazul transferului tuturor activelor sau al unei parti a acestora si, dupa caz, si de datorii si capitaluri proprii, indiferent daca este realizat ca urmare a cumpararii sau ca urmare a unor operatiuni de fuziune. Pentru ca fondul comercial sa fie contabilizat distinct, transferul trebuie sa fie in legatura cu o afacere, reprezentata de un ansamblu integrat de activitati si active organizate si administrate in scopul obtinerii de profituri, inregistrarii de costuri mai mici sau alte beneficii.”

Goodwill reprezinta excesul de valoare platit la achizitie peste valoarea neta a activelor identificabile ale entitatii preluate. Cu alte cuvinte, atunci cand o companie cumpara o alta companie (sau un fond de comert) si plateste mai mult decat valoarea contabila sau chiar decat valoarea justa a activelor tangibile si intangibile individuale ale acesteia, diferenta se numeste fond comercial pozitiv. Aceasta diferenta reflecta valoarea elementelor intangibile care nu sunt individual identificate in bilant: reputatia, portofoliul de clienti, echipa de management, brandul neinregistrat etc.

Important! Fondul comercial apare numai prin tranzactie de achizitie – el nu poate fi generat intern si recunoscut contabil separat. – pct. 149. alin. (1) din Reglementarile contabile

Exemplu:

Sa presupunem ca firma A cumpara firma B platind 1.000.000 lei, in conditiile in care activele nete identificabile ale firmei B (active corporale, stocuri, creante minus datorii) valoreaza la data achizitiei 800.000 lei. Prin urmare, exista o diferenta de 200.000 lei platita in plus, care nu se regaseste in active individuale – aceasta este valoarea fondului comercial.

In contabilitatea firmei A se va inregistra un activ necorporal, denumit fond comercial, in valoare de 200.000 lei, reprezentand tocmai acea valoare intangibila a afacerii B (valoarea clientelei, a know-how-ului de business, a notorietatii brandului B etc.).

Fondul comercial este recunoscut, de regula, doar in situatiile financiare consolidate (atunci cand se preiau filiale) sau in situatiile individuale ale cumparatorului doar daca achizitia este structurata ca o achizitie de active si datorii (transfer de business), si nu ca achizitie de actiuni. – pct. 178 din Reglementarile contabile

Conform O.M.F.P. nr. 1.802/2014 pct. 183 alin. (1), fondul comercial pozitiv se amortizeaza sistematic pe o durata de viata utila. Daca aceasta durata nu poate fi estimata in mod credibil, reglementarile nationale impun amortizarea intr-o perioada de maximum 5 ani (in cazuri exceptionale se poate extinde pana la 10 ani, dar nu mai mult).

Astfel, anual, o parte din valoarea fondului comercial se transfera la cheltuieli (amortizare contabila), reducand treptat valoarea lui in bilant.

Fond comercial negativ: Merita mentionat si conceptul de fond comercial negativ (caz in care pretul platit este mai mic decat valoarea activelor nete preluate – practic o achizitie „avantajoasa”). Acesta nu este recunoscut ca activ, ci se inregistreaza direct la venituri imediat dupa achizitie, conform reglementarilor contabile, reflectand un castig din achizitie, conform pct. 551 alin. (4) care prevede:

„In masura in care fondul comercial negativ nu se raporteaza la pierderi si cheltuieli viitoare asteptate si care pot fi masurate in mod credibil la data achizitiei, acest fond comercial negativ trebuie recunoscut ca venit in contul de profit si pierdere, dupa cum urmeaza:

a) valoarea fondului comercial negativ ce nu depaseste valorile juste ale activelor nemonetare identificabile achizitionate trebuie recunoscuta ca venit atunci cand beneficiile economice viitoare cuprinse in activele identificabile amortizabile achizitionate sunt consumate, deci de-a lungul perioadei de viata utila ramasa a acelor active; si

b) valoarea fondului comercial negativ in exces fata de valorile juste ale activelor nemonetare identificabile achizitionate trebuie recunoscuta imediat ca venit.”

Alte imobilizari necorporale

Copiaza Link-ul catre aceasta sectiune: Alte imobilizari necorporale

Categoria „Alte imobilizari necorporale” include active necorporale ce nu se incadreaza in categoriile enumerate anterior. Practic, aici intra orice imobilizare necorporala care indeplineste definitia si criteriile de recunoastere, dar care nu este incadrata expres la „cheltuieli de dezvoltare”, „licente si drepturi”, „explorare de resurse” sau „fond comercial”.

Exemple:

a) Software achizitionat sau dezvoltat intern pentru uz propriu, daca nu este inclus in alta categorie. De exemplu, un program informatic personalizat creat de echipa IT a companiei, odata finalizat si utilizat, poate fi tratat ca alta imobilizare necorporala (fiind un activ identificabil ce aduce beneficii viitoare prin economii de costuri).

b) Liste de clienti, relatii cu clientii sau distributia, achizitionate in contextul preluarii unui portofoliu de contracte. De exemplu, daca o companie cumpara baza de date de clienti de la o alta firma, contra unui pret, acea baza de date (care nu este o licenta propriu-zisa si nici fond comercial separat, ci un activ identificabil) ar putea fi recunoscuta ca alta imobilizare necorporala si amortizata pe durata estimata de utilizare a listei respective.

c) Contracte favorabile sau alte drepturi nespecifice: uneori, in combinatiile de afaceri se identifica active intangibile distincte, cum ar fi un drept de utilizare special. Daca aceste drepturi nu se incadreaza la licente/marci, ele pot fi prezentate ca alte imobilizari necorporale.

La fel ca pentru celelalte imobilizari necorporale, initial recunoasterea se face la cost (costul de achizitie sau de productie al activului intangibil). Ulterior, amortizarea se calculeaza pe durata de viata utila estimata. In aceasta categorie, durata utila poate varia semnificativ in functie de natura activului: un software poate avea o durata de utilizare de 3-5 ani, o lista de clienti poate genera beneficii pe o perioada de, sa zicem, 2 ani pana cand se epuizeaza utilitatea acesteia.

Entitatea trebuie sa revizuiasca periodic estimarile de durata utila si sa urmareasca eventuale pierderi de valoare (depreciere) daca apar indicii ca beneficiile viitoare ale acestor active sunt mai mici decat valoarea lor neamortizata.

Avansuri pentru imobilizari necorporale

Copiaza Link-ul catre aceasta sectiune: Avansuri pentru imobilizari necorporale

Avansurile acordate furnizorilor de imobilizari necorporale reprezinta plati in avans efectuate de o entitate pentru achizitia sau realizarea viitoare a unor active intangibile. Conform O.M.F.P. nr. 1.802/2014, si aceste avansuri fac parte din categoria imobilizarilor necorporale, desi ele, in sine, nu sunt inca active necorporale utilizabile. Practic, cand o companie plateste partial sau integral in avans pentru a obtine un activ necorporal (licenta, software, brevet etc.) care va fi livrat sau finalizat ulterior, suma platita se inregistreaza intr-un cont de avansuri pana la primirea dreptului/activului efectiv.

Exemplu:

O firma comanda unui dezvoltator software realizarea unei aplicatii personalizate, cu termen de finalizare peste 6 luni, si plateste un avans de 30% din pret la semnarea contractului. Acea plata de 30% se evidentiaza ca avans pentru imobilizari necorporale. Dupa livrarea aplicatiei (cand software-ul devine un activ utilizabil), avansul va fi transferat din acest cont in valoarea imobilizarii necorporale (software).

Astfel, imobilizarile necorporale constituie o categorie de active deosebita, care necesita o judecata profesionala la recunoastere si evaluare: trebuie stabilit clar daca un cost indeplineste criteriile de activ sau ramane cheltuiala, trebuie estimate realist durata de viata utila si eventualele valori reziduale si, nu in ultimul rand, trebuie documentata fiecare decizie (mai ales in cazul proiectelor de dezvoltare).