Ce tipuri de cheltuieli se capitalizeaza si cum se evalueaza lucrarile in curs la sfarsitul perioadei?
Cum se face conectarea cheltuielilor la venituri in cazul acestor servicii?
Din punct de vedere contabil, in costul unei lucrari se capitalizeaza toate acele cheltuieli directe si indirecte fara de care lucrarea nu ar putea fi realizata, mai putin regia fixa de productie ce nu intruneste conditiile de capitalizare, cheltuielile generale de administratie si cele de distributie si vânzari.
Astfel, conform art. 52 - O.M.F.P. nr. 3.055/2009:
52. - (1) Costul de productie al unui bun cuprinde costul de achizitie a materiilor prime si materialelor consumabile si cheltuielile de productie direct atribuibile bunului.
(2) Costul de productie sau de prelucrare al stocurilor, precum si costul de productie al imobilizarilor cuprind cheltuielile directe aferente productiei, si anume: materiale directe, energie consumata in scopuri tehnologice, manopera directa si alte cheltuieli directe de productie, costul proiectarii produselor, precum si cota cheltuielilor indirecte de productie alocata in mod rational ca fiind legata de fabricatia acestora.
In cazul productiei de imobilizari, exemple de cheltuieli incadrate la alte cheltuieli direct atribuibile sunt urmatoarele:
a) costurile de amenajare a amplasamentului;
b) costurile initiale de livrare si manipulare;
c) costurile de instalare si asamblare;
Declaratia Unica 2024 Impozit pe venit Contributii CAS si CASS
Consilier Taxe si Impozite pentru Contabili 12 actualizari
Contabilitatea HORECA Monografii contabile si cazuri practice
d) costurile de testare a functionarii corecte a activului;
e) onorarii profesionale si comisioane achitate in legatura cu activul.
(3) Costul stocurilor unui prestator de servicii cuprinde manopera si alte cheltuieli legate de personalul direct angajat in furnizarea serviciilor, inclusiv personalul insarcinat cu supravegherea, precum si regiile corespunzatoare.
(4) In costul de productie poate fi inclusa o proportie rezonabila din cheltuielile care sunt indirect atribuibile bunului, in masura in care acestea sunt legate de perioada de productie.
Includerea in costul stocurilor a regiilor generale poate fi adecvata in masura in care reprezinta costuri suportate pentru a aduce stocurile in locul si forma dorite.
(5) Exemple de costuri care nu trebuie incluse in costul stocurilor, ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei in care au survenit, sunt urmatoarele:
- pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de productie inregistrate peste limitele normal admise, inclusiv pierderile datorate risipei;
- cheltuielile de depozitare, cu exceptia cazurilor in care aceste costuri sunt necesare in procesul de productie, anterior trecerii intr-o noua faza de fabricatie. Cheltuielile de depozitare se includ in costul de productie atunci când sunt necesare pentru a aduce stocurile in locul si in starea in care se gasesc;
- regiile (cheltuielile) generale de administratie care nu participa la aducerea stocurilor in forma si locul final;
- costurile de desfacere;
- regia fixa nealocata costului, care se recunoaste drept cheltuiala in perioada in care a aparut.
Alocarea regiei fixe asupra costurilor se face pe baza capacitatii normale de productie (activitate).
Regia fixa de productie consta in acele costuri indirecte de productie care ramân relativ constante, indiferent de volumul productiei, cum sunt: amortizarea, intretinerea sectiilor si utilajelor, precum si costurile cu conducerea si administrarea sectiilor.
(6) Capacitatea normala de productie reprezinta productia estimata a fi obtinuta, in medie, de-a lungul unui anumit numar de perioade, in conditii normale, având in vedere si pierderea de capacitate rezultata din intretinerea planificata a echipamentului.
Aceleasi reguli de evaluare se aplica si in cazul lucrarilor de constructii.
Conform art. 259 O.M.F.P. nr. 3.055/2009:
259. - (1) Veniturile din prestari de servicii se inregistreaza in contabilitate pe masura efectuarii acestora. Prestarea de servicii cuprinde inclusiv executarea de lucrari si orice alte operatiuni care nu pot fi considerate livrari de bunuri.
(2) Stadiul de executie al lucrarii se determina pe baza de situatii de lucrari care insotesc facturile, procese-verbale de receptie sau alte documente care atesta stadiul realizarii si receptia serviciilor prestate.
(3) In cazul lucrarilor de constructii, recunoasterea veniturilor se face pe baza actului de receptie semnat de beneficiar, prin care se certifica faptul ca executantul si-a indeplinit obligatiile in conformitate cu prevederile contractului si ale documentatiei de executie.
(4) Contravaloarea lucrarilor nereceptionate de beneficiar pâna la sfârsitul perioadei se evidentiaza la cost, in contul 332 „Servicii in curs de executie”, pe seama contului 712 „Venituri aferente costurilor serviciilor in curs de executie”.
Astfel, pentru a respecta principiul conectarii cheltuielilor la venituri, pentru toate acele servicii realizate, dar care nu au fost acceptate de beneficiar, din punct de vedere contabil se considera ca nu au fost prestate.
Conform reglementarilor contabile românesti, momentul prestarii este reprezentat de momentul acceptarii de catre beneficiar al lucrarilor.
Â
Asadar, lucrarile neacceptate de beneficiar la sfârsitul perioadei (luna, an) vor fi inregistrate la cost de productie prin intermediul contului 332. Contravaloarea acestor servicii va fi inregistrata ca venit, in momentul in care lucrarile sunt acceptate de beneficiar.
Â
In momentul in care lucrarile respective sunt acceptate de beneficiar, prestatorul va inregistra un venit operational ce corespunde valorii serviciilor prestate si se va descarca de gestiunea serviciilor in curs de executie inregistrate in contul 332.
Â
Concluzie :
La sfârsitul fiecarei perioade, acele cheltuieli intreprinse de catre societate, dar pentru care nu a fost inregistrat un venit aferent, vor fi capitalizate in contul 332 pâna la momentul inregistrarii venitului, cu exceptiile prevazute la art. 52 de mai sus.
Â
