Prevederile aferente comertului cu amanuntul si ridicata sufera modificari in mod periodic, urmare a initiativelor legislative aprobate in urma consultarii mediului de afaceri. In concret, reglementari cu privire la efectuarea de activitati de vanzare cu amanuntul si cu ridicata au fost cuprinse, pana in anul 2005, in OUG 28/1999 privind obligatia agentilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale si norma metodologica data in aplicarea.
In vederea lamuririi unor aspecte care tin de domeniul amintit, vom analiza cazul unei societati care comercializeaza en-gros si cu amanuntul mai multe substante de tipul ingrasamintelor folosite in agricultura.
Au fost astfel create doua gestiuni diferite: una cu amanuntul si cealalta en-gros. La gestiunea cu amanuntul exista casa de marcat, iar la en gros vinde doar cu factura.
La primirea marfii, se inregistraeaza 371.1= 4o1, fara adaos si zilnic se transfera marfa de la en gros la en detail (doar ceea ce se vinde intr-o zi), inregistrandu-se adaos, TVA aferent adaosului. La sfarsitul lunii se descarc marfa de la amanutul pe baza coeficientului k. La aceasta gestiune nu exista stoc de marfa la sfarsitul lunii, iar evidenta contabila este global valorica.
La gestiunea en gros evidenta se tine tot global valorica, iar scaderea se face pe baza declaratiei data de administrator cu adaosul practicat la gest en gros (607.1=371.1).
Vom stabili in ce masura se procedeaza corect, mentionand ca gestiunea en gros nu este cantitativ valorica, deoarece exista peste 3.000 si ar fi dificil sa fie tinuta si cantitativ.
Bugete cash flow rentabilitate risc - ghid practic
Operare SAGA Exemple practice si recomandari
Impozitarea veniturilor din chirii 2024
Mentionam, in acest sens, faptul ca art. 1 alin. (3) al OUG 28/1999 prevedea ca, in cazul in care agentii economici efectuau atat activitati de vanzare cu amanuntul, cat si cu ridicata, acestia aveau obligatia sa emita bonuri fiscale pentru bunurile vandute cu amanuntul si facturi fiscale pentru vanzarile cu ridicata, cu exceptiile prevazute de lege.
In alicarea acestui articol, norma metodologica stabilea ca agentii economici care efectuau atat activitati de vanzare cu amanuntul, cat si cu ridicata trebuia sa organizeze respectivele activitati in spatii comerciale separate, cu gestiuni distincte pentru fiecare activitate, iar in contabilitate operatiunile trebuiau reflectate corespunzator.
Prevederile ordonantei au fost abrogate, incepand cu data de 25 aprilie 2004, prin art. I pct. 2 din OG 29/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea de aprobare 116/2004 iar prevederile Normei metodologice pentru aplicarea OUG 28/1999, mai sus mentionate, au fost abrogate prin HG 2398/2004, incepand cu data de 01 ianuarie 2005.
In prezent, in conformitate cu prevederile art. 73 pct. 22 din OG 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, constituie contraventii, daca nu au fost savarsite in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa constituie infractiuni, exercitarea de activitati de comert cu ridicata si comert cu amanuntul in aceeasi structura de vanzare, respectiv suprafata de vanzare, si se sanctioneaza cu amenda de la 2.000 lei la 10.000 lei si cu interzicerea uneia dintre cele doua activitati.
Art. 4 al acestei ordonante defineste urmatorii termeni astfel:
" c) comert cu ridicata/de gros - activitatea desfasurata de comerciantii care cumpara produse in cantitati mari in scopul revanzarii acestora in cantitati mai mici altor comercianti sau utilizatori profesionali si colectivi;
d) comert cu amanuntul/de detail - activitatea desfasurata de comerciantii care vand produse, de regula, direct consumatorilor pentru uzul personal al acestora;
(......)
j) structura de vanzare - spatiul de desfasurare a unuia sau mai multor exercitii comerciale;
k) suprafata de vanzare - suprafata destinata accesului consumatorilor pentru achizitionarea produsului/serviciului, expunerii produselor oferite, platii acestora si circulatiei personalului angajat pentru derularea activitatii. Nu constituie suprafete de vanzare cele destinate depozitarii si pastrarii marfurilor, productiei, birourilor si anexelor; (......)"
Asadar, exercitarea de activitati de comert cu ridicata si comert cu amanuntul in aceeasi structura de vanzare, respectiv suprafata de vanzare este interzisa. Nu constituie suprafata de vanzare suprafata destinata depozitarii si pastrarii marfurilor, productiei, birourilor si anexelor.
Astfel, daca societatea efectueaza atat activitati de vanzare cu amanuntul, cat si cu ridicata, astfel cum sunt definite de OG 99/2000, acestea nu pot fi desfasurarate in aceiasi structura de vanzare, respectiv suprafata de vanzare.
Conform pct. 30 din Norma metodologica de intocmire si utilizare a documentelor financiar-contabile aprobata prin OMEF 3512/2008, contabilitatea analitica a bunurilor se poate tine pe baza uneia dintre urmatoarele metode: operativ-contabila, cantitativ-valorica, global-valorica.
Metoda operativ-contabila se poate aplica pentru contabilitatea analitica a materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, semifabricatelor, produselor finite, produselor reziduale, marfurilor si ambalajelor.
Metoda cantitativ-valorica se poate folosi pentru contabilitatea analitica a materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, semifabricatelor, produselor finite, produselor reziduale, marfurilor, animalelor si ambalajelor.
Metoda global-valorica se poate utiliza pentru contabilitatea analitica a marfurilor si ambalajelor din unitatile de desfacere cu amanuntul, rechizitelor de birou, imprimatelor, materialelor folosite la ambalare, materialelor de natura obiectelor de inventar, echipamentelor de protectie in folosinta, precum si a altor categorii de bunuri.
Asadar, metoda global-valorica se poate utiliza pentru contabilitatea analitica a marfurilor si ambalajelor din unitatile de desfacere cu amanuntul. Ca atare, aceasta metoda nu se va folosi pentru comertul cu ridicata.
Pentru comertul cu ridicata se poate utiliza metoda cantitativ-valorica. Conform pct. 33 din norma mai sus mentionata, metoda cantitativ-valorica pentru materii prime, materiale consumabile, materiale de natura obiectelor de inventar in depozit, semifabricate, produse finite, produse reziduale, marfuri, animale si ambalaje consta in tinerea evidentei cantitative pe feluri de stocuri in cadrul fiecarei gestiuni, iar in contabilitate a celei cantitativ-valorice. Conturile sintetice care reflecta stocurile de valori materiale se desfasoara in analitic pe gestiuni. Verificarea exactitatii inregistrarilor din evidenta de la locurile de depozitare si din contabilitate se efectueaza prin punctajul periodic dintre cantitatile operate in fisele de magazie si cele din fisele de cont analitic din contabilitate.
In metoda cantitativ-valorica se pot folosi urmatoarele formulare:
- Fisa de magazie (cod 14-3-8 si 14-3-8/a, dupa caz);
- Fisa de cont pentru operatiuni diverse (cod 14-6-22 si 14-6-22/a);
- Balanta analitica a stocurilor (cod 14-6-30/c).
Evidenta cantitativa a materialelor se tine la gestiune cu ajutorul fiselor de magazie, care se tin in ordinea fiselor de cont analitic din contabilitate. In fisele de magazie, inregistrarile se fac zilnic, de catre gestionar sau de catre persoana desemnata, pe baza documentelor de intrare si de iesire a materialelor. Dupa inregistrare, documentele respective se predau la contabilitate pe baza de borderou. In contabilitate, documentele se inregistreaza in fisele de cont analitic pentru valori materiale si se stabilesc stocurile si soldurile, dupa ce in prealabil s-a verificat modul de emitere si completare a documentelor privind miscarea materialelor. De asemenea, pe baza acelorasi documente, se intocmesc situatiile centralizatoare privind intrarile si iesirile de materiale, pentru inregistrare in contabilitatea sintetica.
Controlul inregistrarilor din conturile sintetice si cele analitice ale stocurilor se asigura cu ajutorul balantei de verificare analitice, intocmita separat pentru fiecare cont de stoc.
In vederea intocmirii balantei de verificare este necesar sa se efectueze controlul asupra concordantei stocurilor scriptice din fisele de magazie cu cele din fisele de cont analitic pentru valori materiale.
In cazul institutiilor publice cu mai multe gestiuni distincte, precum si in cazul institutiilor care au subunitati cu una sau mai multe gestiuni, dar care nu au compartimente proprii de contabilitate, contabilitatea analitica a stocurilor se poate asigura, in cadrul compartimentului financiar-contabil al institutiei al carei conducator are calitatea de ordonator de credite, cu ajutorul Fisei de evidenta a materialelor si a materialelor de natura obiectelor de inventar pe locuri de folosinta (cod 14-3-9).
Pentru marfurile intrate in gestiunea la care evidenta se tine la pret de vanzare se intocmeste Nota de receptie si constatare de diferente (Cod 14-3-1A).
La iesirea din gestiune a stocurilor acestea se evalueaza si inregistreaza in contabilitate prin aplicarea uneia din urmatoarele metode:
a) metoda primul intrat - primul iesit - FIFO;
b) metoda costului mediu ponderat - CMP;
c) metoda ultimul intrat - primul iesit - LIFO.
In comertul cu amanuntul pentru determinarea costului se poate folosi metoda pretului cu amanuntul.
Sursa studiului de caz: PortalContabilitate.ro
