INCOTERMS este prescurtarea de la INternational COmmercial TERMS, adica Clauze de Comert International.

Ele au aparut dintr-o nevoie de simplificare si standardizare a procedurilor legate de vanzarea marfurilor - in orice contract trebuie stabilite modalitatile de livrare a marfurilor, modul cum se transfera riscurile intre vanzator si cumparator si felul in care se repartizeaza cheltuielile aferente transportului.

Indeplinirea acestor cerinte prin inserarea in contracte a unor clauze detaliate era greoaie si ineficienta. De aceea, in practica a aparut o metoda de a usura incheierea contractelor prin utilizarea unor termeni comerciali general acceptati care simplifica situatiile cele mai uzuale.

Clauzele comerciale au fost la cele origine generate de vanzarile de marfuri care erau transportate pe calea apei, iar intelesul lor era diferit in functie de de port sau de tara. Acest fapt crea dificultati in ceea ce priveste recunoasterea lor de catre parti, care nu aveau aceeasi intelegere asupra intinderii obligatiilor lor. De exemplu, o vanzare FOB implica intr-un port obligatia vanzatorului de a incarca marfa la bordul navei, in timp ce intr-altul, impunea numai sa aduca marfa la chei, langa nava.

Pentru a inlatura aceste inconveniente generatoare de conflicte comerciale, Camera Internationala de Comert de la Paris, la inceputul secolului trecut, a avut initiativa codificarii termenilor comerciali cei mai uzuali. Varianta cea mai recenta dateaza din 2010, fiind publicata in 1 ianuarie 2011 sub titulatura de Incoterms 2010.

Prevederile Incoterms nu au caracter obligatoriu, partenerii avand libertatea sa insereze in cuprinsul contractului si alte dispozitii special - partile se pot referi la Incoterms ca baza a contractului lor, dar pot prevedea anumite modificari sau adaugiri in functie de natura marfurilor care fac obiectul contractului.

Clauzele INCOTERMS 2000 cuprind mai multe feluri de conditii, ordonate in urmatoarele grupe:

Grupa E - Vanzatorul pune marfa in propriile depozite la dispozitia cumparatorului

Din aceasta grupa face parte conditia EXW (Ex Works - Franco fabrica). Aceasta presupune obligatii minime pentru vanzator, care trebuie sa puna marfa la dispozitia cumparatorului la sediul sau fara a raspunde de incarcarea marfii in mijlocul de transport al cumparatorului. Cumparatorul suporta toate riscurile pe care le comporta preluarea marfii si transportarea acestora la destinatie.

Grupa F - Transportul nu este platit de catre vanzator, care remite marfa unui transportator desemnat

Cea mai utilizata conditie in aceasta grupa este FOB (Free on Board - Franco la bord). Transferul de la vanzator la cumparator al marfii, cheltuielilor, formalitatilor si riscului se face in momentul cand marfa a trecut balustrada vasului. Vanzatorul trebuie sa livreze marfurile unui anumit transportator cu care cumparatorul are incheiat un contract de transport. Din momentul livrarii marfii, cumparatorul suporta toate riscurile.

Registrul de Evidenta Fiscala PFA

Vezi AICI detalii

Manualul Contabilului Incepator - stick USB

Vezi AICI detalii

Operare SAGA Exemple practice si recomandari

Vezi AICI detalii

Grupa C - Transportul este platit de catre vanzator, care suporta cheltuielile dar nu si riscurile pe timpul transportului

Cea mai cunoscuta conditie in aceasta grupa este CIF (Cost, Insurance, and Freigt - Cost, asigurare si navlu) - vanzatorul angajeaza nava, o incarca si o duce in portul de destinatie convenit. El mai are si obligatia sa procure pentru cumparator, pe contul acestuia din urma, un contract de asigurare impotriva riscurilor maritime de avariere sau de pierdere a marfii in timpul transportului.

Grupa D - Vanzatorul suporta toate cheltuielile si riscurile pentru livrarea marfii la locul de destinatie convenit

Cea mai utilizata conditie in aceasta grupa este DDP (Delivered Duty Paid - Franco destinatie vamuit) - vanzatorul plateste toate taxele si riscurile care intervin, ducand marfa la destinatie.