Conditii pentru infiintarea unui sediu secundar. Ce tratament fiscal se aplica?

In analiza de mai jos, discutam despre cazul in care actionarul unic al unui salon de infrumusetare care are deja inregistrat un punct de lucru cu peste cinci salariati la Administratia Financiara la scara A a unui bloc pentru care are incheiat un contract de inchiriere intentioneaza sa achizitioneze un apartament la scara B a aceluiasi bloc.

Care sunt formalitatile de indeplinit pentru ca in apartamentul care va fi achizitionat sa functioneze tot ca salon de infrumusetare:
1. Va trebui declarat si noul spatiu ca punct de lucru chiar daca adresa difera printr-un element ca cel de mai sus?
2. Trebuie sa se incheie un contract de inchiriere intre asociat ca proprietar si companie pentru functionarea in acel spatiu sau exista si o alta modalitate legala ca sa se evite implicatiile posibile legate de parti afiliate sau preturi de transfer?

Desfasurarea de activitati in alt spatiu decat cel inregistrat ca sediu social sau alt spatiu inregistrat ca sediu secundar face obiectul declararii in conformitate cu prevederile art. 85 alin. (1) din Codul de procedura fiscala, in termen de 30 de zile de la infiintarea sediului secundar. Alin. (3) al acestui articol stabileste in mod expres faptul ca prin sediu secundar se intelege un loc prin care se desfasoara integral sau partial activitatea contribuabilului, cum ar fi: birou, magazin, atelier, depozit si altele asemenea.

In concluzie, avand in vedere dispozitiile legale de mai sus urmeaza ca noul spatiu sa fie declarat ca sediu secundar (punct de lucru) din momentul in care societatea decide utilizarea in activitatea economica a acestuia.

Desigur ca, pentru a putea fi utilizat in conditii legale, dreptul de folosinta asupra spatiului care apartine asociatului trebuie sa fie transmis societatii printr-un inscris care sa poata fi opozabil tertilor (exista obligatia de a prezenta un astfel de contract la Registrul Comertului dar si la organul fiscal in cadrul procedurii de inregistrare a sediului secundar). Desigur ca asociatul are la dispozitie asa cum subliniam mai sus transferul doar a dreptului de folosinta a imobilului prin intermediul unui contract de inchiriere sau are posibilitatea transferului integrala a dreptului de proprietate catre societate prin procedura majorarii capitalului social ca urmare a aportului in natura sau prin vanzarea directa a imobilului.

Una dintre consecintele existentei raporturilor de afiliere dintre doua persoane, conform art. 7 pct. 26 din Codul fiscal este aceea ca in temeiul art. 11 alin. (2) din acelasi act normativ in cadrul unei tranzactii intre persoane romane si persoane nerezidente afiliate, precum si intre persoane romane afiliate, autoritatile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricareia dintre persoane, dupa cum este necesar, pentru a reflecta pretul de piata al bunurilor sau al serviciilor furnizate in cadrul tranzactiei.

Conform art. 108 alin. (2) din cadrul acestuia ct normativ se statueaza ca in vederea documentarii respectarii principiului valorii de piata contribuabilul/platitorul care desfasoara tranzactii cu persoane afiliate are obligatia sa intocmeasca dosarul preturilor de transfer. La solicitarea organului fiscal central competent contribuabilul/platitorul are obligatia de a prezenta dosarul preturilor de transfer. Cuantumul tranzactiilor pentru care contribuabilul/platitorul are obligatia intocmirii dosarului preturilor de transfer, termenele pentru intocmirea acestuia, continutul dosarului preturilor de transfer, precum si conditiile in care se solicita acesta se aproba prin ordin al presedintelui A.N.A.F.

Astfel, prin OPANAF 442/2016 sunt stabilite circumstantele (marimea contribuabilului, praguri valorice de semnificatie in functie de aceasta) care determina conditiile in care poate fi ceruta intocmirea dosarului preturilor de transfer.

Cu toate acestea, in opinia noastra consideram ca transferul imobilului detinut de asociat catre societate in cadrul operatiunii de majorare a capitalului social nu poate fi considerata o tranzactie in sensul utilizat in cadrul dispozitiilor legale enuntate mai sus deoarece cele doua entitati nu actioneaza ca in cazul unor operatiuni in care trebuie sa existe un acord de vointa al  partilor ci, in conditiile prevederilor Legii nr. 31/1990, operatiunea de majorare a capitalului social este supusa unui control public sub aspectul legalitatii si valorii aportului. Din aceasta perspectiva consideram ca operatiunea de majorare a capitalului social neintrand in categoria tranzactiilor nu va determina obligativitatea, intocmirii dosarului preturilor de transfer.

Totul despre documentele de contabilitate primara Solutii de organizare a gestiunilor

Vezi AICI detalii

Ghidul practic al contabilului din domeniul constructiilor

Vezi AICI detalii

Ghidul Practic al Monografiilor Contabile 2024

Vezi AICI detalii

Raspuns oferit pentru www.portalcontabilitate.ro de Justinian Cucu - Jurist si expert in proceduri fiscale