Preturi de transfer: Tratamentul fiscal si contabil al tranzactiilor intre persoane afiliate

Ce sunt preturile de transfer

Copiaza Link-ul catre aceasta sectiune: Ce sunt preturile de transfer

Preturile de transfer sunt preturile stabilite in cadrul tranzactiilor desfasurate intre societati si partile lor afiliate.

Prin intermediul dosarului preturilor de transfer se documenteaza si se argumenteaza pretul la care se desfasoara tranzactiile cu societatile afiliate. In functie de informatiile cuprinse in dosar, inspectorul fiscal decide daca accepta sau ajusteaza preturile practicate de contribuabil.

La ajustarea/estimarea pretului de piata al tranzactiilor se utilizeaza metoda cea mai adecvata dintre urmatoarele:

a) Metoda compararii preturilor, care se bazeaza pe compararea pretului tranzactiei analizate cu preturile practicate de alte entitati independente de aceasta, atunci cand sunt vandute produse sau servicii comparabile. Pentru transferul de bunuri, marfuri sau servicii intre persoane afiliate, pretul de piata este acel pret pe care l-ar fi convenit persoane independente, in conditiile existente pe piete comparabile din punct de vedere comercial, pentru transferul de bunuri sau de marfuri identice ori similare, in cantitati comparabile, in acelasi punct din lantul de productie si de distributie si in conditii comparabile de livrare si de plata. In acest sens, pentru stabilirea valorii de piata se poate recurge la compararea interna a preturilor utilizate de persoana juridica vizata in tranzactiile cu persoane independente sau la compararea externa a preturilor utilizate in tranzactii convenite intre persoane independente. In cazul in care cantitatile nu sunt comparabile, se utilizeaza pretul de vanzare pentru marfurile si serviciile identice sau similare, vandute in cantitati diferite. Pentru aceasta, pretul de vanzare se corecteaza cu diferentele in plus sau in minus care ar putea fi determinate de diferenta de cantitate;

b) Metoda cost plus, care se bazeaza pe majorarea costurilor principale cu o marja de profit corespunzatoare domeniului de activitate al contribuabilului. Punctul de plecare pentru aceasta metoda, in cazul transferului de produse, marfuri sau de servicii intre persoane afiliate, este reprezentat de costurile producatorului sau ale furnizorului de servicii. Aceste costuri sunt stabilite folosindu-se aceeasi metoda de calcul pe care persoana care face transferul isi bazeaza si politica de stabilire a preturilor fata de persoane independente. Suma care se adauga la costul astfel stabilit va avea in vedere o marja de profit corespunzatoare domeniului de activitate al contribuabilului. In acest caz, pretul de piata al tranzactiei controlate reprezinta rezultatul adaugarii profitului la costuri. In cazul in care produsele, marfurile sau serviciile sunt transferate printr-un numar de persoane afiliate, aceasta metoda urmeaza sa fie aplicata separat pentru fiecare stadiu, luandu-se in considerare rolul si activitatile concrete ale fiecarei persoane afiliate. Profitul care majoreaza costurile furnizorului intr-o tranzactie controlata va fi stabilit in mod corespunzator prin referinta la marja de profit utilizata de un furnizor independent in tranzactii comparabile;

c) Metoda pretului de revanzare, prin care pretul pietei este determinat pe baza pretului de revanzare al produselor si serviciilor catre entitati independente, diminuat cu cheltuielile de distributie, alte cheltuieli ale contribuabilului si o marja de profit. Aceasta metoda se aplica pornindu-se de la pretul la care un produs cumparat de la o persoana afiliata este revandut unei persoane independente. Acest pret este redus cu o marja bruta corespunzatoare, denumita marja pretului de revanzare, reprezentand valoarea din care ultimul vanzator din cadrul grupului isi acopera cheltuielile de vanzare si alte cheltuieli de operare, in functie de operatiunile efectuate, luand in considerare activele utilizate si riscul asumat, si realizeaza un profit corespunzator. In acest caz, pretul de piata pentru transferul bunului intre persoane afiliate este pretul care ramane dupa scaderea marjei si dupa ajustarea cu alte costuri asociate achizitionarii produsului.

Marja pretului de revanzare a ultimului vanzator intr-o tranzactie controlata poate fi determinata prin referinta la marja profitului de revanzare pe care acelasi ultim vanzator o castiga pentru bunurile procurate si vandute in cadrul tranzactiilor necontrolate comparabile. De asemenea, se poate utiliza si marja profitului ultimei vanzari realizate de o persoana independenta in cadrul unor tranzactii necontrolate comparabile. La stabilirea valorii marjei pretului de revanzare trebuie sa se aiba in vedere urmatoarele aspecte:

(i) factorii referitori la perioada de timp dintre cumpararea initiala si revanzare, inclusiv cei referitori la schimbarile survenite pe piata in ceea ce priveste cheltuielile, ratele de schimb valutar si inflatia;
(ii) modificarile survenite in starea si gradul de uzura al bunurilor ce fac obiectul tranzactiei, inclusiv modificarile survenite prin progresul tehnologic dintr-un anumit domeniu;
(iii) dreptul exclusiv al revanzatorului de a vinde anumite bunuri sau drepturi, care ar putea influenta decizia asupra unei schimbari a marjei de pret.

Metoda pretului de revanzare este utilizata in cazul in care persoana care revinde nu majoreaza substantial valoarea produsului. Metoda poate fi utilizata si atunci cand, inainte de revanzare, bunurile sunt nesemnificativ prelucrate si, in aceste circumstante, se poate stabili marja adecvata;

d) Metoda marjei nete implica calcularea marjei nete a profitului obtinuta de o persoana in urma uneia sau a mai multor tranzactii cu persoane afiliate si estimarea acestei marje pe baza nivelului obtinut de catre aceeasi persoana in tranzactii cu persoane independente sau pe baza marjei obtinute in tranzactii comparabile efectuate de persoane independente.

Metoda marjei nete presupune efectuarea unei comparatii intre anumiti indicatori financiari ai persoanelor afiliate si aceiasi indicatori ai persoanelor independente care activeaza in cadrul aceluiasi domeniu de activitate. In efectuarea comparatiei este necesar sa se ia in considerare diferentele dintre persoanele ale caror marje sunt comparabile, avandu-se in vedere factori cum sunt: competitivitatea persoanelor si a bunurilor echivalente pe piata, eficienta si strategia de management, pozitia pe piata, diferenta in structura costurilor, precum si nivelul experientei in afaceri.

e) Metoda impartirii profitului presupune estimarea profitului obtinut de persoanele afiliate in urma uneia sau a mai multor tranzactii si impartirea acestor profituri intre persoanele afiliate, proportional cu profitul care ar fi fost obtinut de catre persoane independente. Aceasta se foloseste atunci cand tranzactiile efectuate intre persoane afiliate sunt interdependente, astfel incat nu este posibila identificarea unor tranzactii comparabile. Impartirea profiturilor trebuie sa se realizeze printr-o estimare adecvata a veniturilor realizate si a costurilor suportate in urma uneia sau mai multor tranzactii de catre fiecare persoana. Profiturile trebuie impartite astfel incat sa reflecte functiile efectuate, riscurile asumate si activele folosite de catre fiecare dintre parti;

f) Orice alta metoda recunoscuta in Liniile directoare privind preturile de transfer emise de catre Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica pentru societatile multinationale si administratiile fiscale, cu amendamentele, modificarile si completarile ulterioare.

In cazul compararii tranzactiilor dintre persoane afiliate si cele independente se au in vedere:
a) diferentele determinate de particularitatile bunurilor materiale, nemateriale sau ale serviciilor ce fac obiectul tranzactiilor comparabile, in masura in care aceste particularitati influenteaza pretul de piata al obiectului respectivei tranzactii;
b) functiile indeplinite de persoane in tranzactiile respective.

Articolul a fost preluat din revista Monitorul Contabil, o publicatie de specialitate unica care nu trece neobservata in mediul fiscal-contabil datorita continutului sau exceptional si care reuseste sa-ti ofere solutii pentru problemele frecvent generate de legislatia in continua schimbare. Detalii aici >>

Studiu de caz: Tranzactii comerciale cu o societate din SUA. Preturi de transfer

Copiaza Link-ul catre aceasta sectiune: Studiu de caz: Tranzactii comerciale cu o societate din SUA. Preturi de transfer

Intrebare:
O societate comerciala cu sediul social in Romania, incadrata in categoria mari contribuabili, deschide in SUA o noua societate comerciala, al carei unic asociat va fi societatea din Romania. Intre cele doua entitati se vor desfasura tranzactii comerciale, constand in transfer de marfa de la societatea din SUA catre societatea din Romania.
Va rugam sa ne precizati care sunt obligatiile celor doua societati, din punctul de vedere al inregistrarilor contabile si al declaratiilor ce trebuie intocmite.

Raspuns:
In primul rand, este necesar sa analizati nivelul valoric al pragului de semnificatie pentru contribuabilii mari, in functie de tipul tranzactiei desfasurate, si sa analizati daca este necesar sa intocmiti dosarul preturilor de transfer, conform Ordinului nr. 442/2016.

Tranzactiile intre cele doua societati constau in importuri de bunuri si este necesar sa parcurgeti formalitatile vamale in baza numarului de inregistrare in scopuri vamale EORI.

Bunurile importate in scopul revanzarii se inregistreaza in contabilitate la costul de achizitie, reprezentat de pretul de cumparare din facturile furnizorilor externi, la care se adauga taxele de import si alte taxe nerecuperabile, cheltuielile de transport, manipulare si alte cheltuieli care pot fi atribuite direct achizitiei echipamentelor, dupa cum se precizeaza la pct. 8, subpct. 6 din Reglementarile contabile aprobate prin O.M.F.P. nr. 1.802/2014.

La baza inregistrarii vor sta, ca documente justificative, pe langa nota de receptie si constatare de diferente, factura comerciala a furnizorului din afara UE si declaratia vamala de import, la care se poate adauga factura pentru transport etc. Este nevoie, deci, de ambele documente: si factura, si declaratia vamala de import.

PFA II IF Taxe Impozite Deduceri Contributii 2025

Vezi AICI detalii

Ghidul practic al contabilitatii Legislatie explicata - Exemple detaliate - Monografii contabile complete

Vezi AICI detalii

PortalContabilitate ro - acces 12 luni consultanta in scris si telefonica 30 intrebari

Vezi AICI detalii

Potrivit art. 299 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal:
(1) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabila trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
c) pentru taxa achitata pentru importul de bunuri, altele decat cele prevazute la lit. d), sa detina declaratia vamala de import sau actul constatator emis de organele vamale, care sa mentioneze persoana impozabila ca importator al bunurilor din punctul de vedere al taxei, precum si documente care sa ateste plata taxei de catre importator sau de catre alta persoana in contul sau. Importatorii care detin o autorizatie unica pentru proceduri vamale simplificate eliberata de alt stat membru sau care efectueaza importuri de bunuri in Romania din punctul de vedere al TVA, pentru care nu au obligatia de a depune declaratii vamale de import, trebuie sa detina o declaratie de import pentru TVA si accize.

Prin urmare, exercitarea dreptului de deducere a TVA se poate face numai de persoana impozabila care indeplineste concomitent urmatoarele conditii:

• detine declaratia vamala de import, iar in aceasta declaratie sa fie mentionata ca importator al bunurilor din punctul de vedere al taxei;
• detine documentul care atesta plata TVA in vama (plata poate fi efectuata de catre acea persoana sau de alta persoana in contul sau).

In concluzie, daca firma din Romania indeplineste aceste conditii (detine declaratia vamala de import in care este mentionata ca importator si detine documentul de plata a taxei), poate exercita dreptul de deducere a TVA achitata in vama prin Decontul de TVA.

Ordinul nr. 442/2016 privind cuantumul tranzactiilor, termenele pentru intocmire, continutul si conditiile de solicitare a dosarului preturilor de transfer si procedura de ajustare/estimare a preturilor de transfer
Art. 2.

(1) Contribuabilii/platitorii din categoria marilor contribuabili, stabiliti prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, care desfasoara tranzactii cu persoane afiliate cu o valoare totala anuala, calculata prin insumarea valorii tranzactiilor efectuate cu toate persoanele afiliate, exclusiv TVA, mai mare sau egala cu oricare dintre pragurile de semnificatie prevazute la prezentul alineat, au obligatia intocmirii anuale a dosarului preturilor de transfer. Termenul de intocmire a dosarului preturilor de transfer este termenul legal stabilit pentru depunerea declaratiilor anuale privind impozitul pe profit, pentru fiecare an fiscal.

Nivelul valoric al pragului de semnificatie pentru contribuabilii/platitorii anterior mentionati, in functie de tipul tranzactiei desfasurate, este:

• 200.000 euro, in cazul dobanzilor incasate/platite pentru serviciile financiare, calculat la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei, valabil pentru ultima zi a anului fiscal;
• 250.000 euro, in cazul tranzactiilor privind prestarile de servicii primite/prestate, calculat la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei, valabil pentru ultima zi a anului fiscal;
• 350.000 euro, in cazul tranzactiilor privind achizitii/vanzari de bunuri corporale sau necorporale, calculat la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei, valabil pentru ultima zi a anului fiscal.

(2) Contribuabilii/platitorii care se incadreaza la prevederile alin. (1) au obligatia, in baza art. 108 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala, cu modificarile si completarile ulterioare, sa prezinte la solicitarea organului de inspectie fiscala, pe perioada derularii unei inspectii fiscale, dosarul preturilor de transfer, intocmit potrivit prevederilor prezentului ordin. Modelul si continutul solicitarii sunt prevazute in anexa nr. 1.

(3) Dosarul preturilor de transfer, intocmit potrivit alin. (1), poate fi solicitat de organul fiscal si in afara unei actiuni de inspectie fiscala, in baza art. 58 si 64 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala, cu modificarile si completarile ulterioare. Modelul si continutul solicitarii sunt prevazute in anexa nr. 2.

(4) Contribuabilii/platitorii din categoria marilor contribuabili care nu se incadreaza in criteriile stabilite conform prevederilor alin. (1), precum si contribuabilii/platitorii din categoriile contribuabililor mici si mijlocii, care desfasoara tranzactii cu persoane afiliate cu o valoare totala anuala, calculata prin insumarea valorii tranzactiilor efectuate cu toate persoanele afiliate, exclusiv TVA, mai mare sau egala cu oricare dintre pragurile de semnificatie prevazute la prezentul alineat, au obligatia intocmirii si prezentarii dosarului preturilor de transfer numai la solicitarea organului fiscal, in cadrul unei actiuni de inspectie fiscala. Modelul si continutul solicitarii sunt prevazute in anexa nr. 1.

Nivelul valoric al pragului de semnificatie pentru contribuabilii/platitorii din categoria marilor contribuabili care nu se incadreaza in criteriile stabilite conform prevederilor alin. (1), precum si pentru contribuabilii/platitorii din categoriile contribuabililor mici si mijlocii, in functie de tipul tranzactiei desfasurate, este:

• 50.000 euro, in cazul dobanzilor incasate/platite pentru serviciile financiare, calculat la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei, valabil pentru ultima zi a anului fiscal;
• 50.000 euro, in cazul tranzactiilor privind prestarile de servicii primite/prestate, calculat la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei, valabil pentru ultima zi a anului fiscal;
• 100.000 euro, in cazul tranzactiilor privind achizitii/vanzari de bunuri corporale sau necorporale, calculat la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei, valabil pentru ultima zi a anului fiscal.

(5) Contribuabilii/platitorii care se incadreaza la prevederile alin. (4) si care desfasoara tranzactii cu persoane afiliate, cu o valoare totala anuala calculata prin insumarea valorii tranzactiilor efectuate cu toate persoanele afiliate, exclusiv TVA, sub oricare dintre pragurile de semnificatie stabilite la alin. (4), vor documenta respectarea principiului valorii de piata, in cadrul unei inspectii fiscale, conform regulilor generale prevazute de reglementarile financiar-contabile si fiscale in vigoare.

In ceea ce priveste dividendele incasate de firma din Romania, este posibil sa se retina impozit pe dividende in SUA si sa vi se achite suma neta.

In Conventia pentru evitarea dublei impuneri incheiata intre Romania si SUA, aprobata prin Decretul nr. 238/1974, se stipuleaza, la art. 10, ca impozitul retinut nu poate depasi 10%. Aceasta inseamna ca, pentru dividendele incasate, este posibil ca SUA sa va fi retinut un impozit de 10%.

Potrivit art. 23 lit. b) din Codul fiscal, vor fi considerate drept venituri neimpozabile la calculul impozitului pe profit dividendele primite de la o persoana juridica straina platitoare de impozit pe profit sau a unui impozit similar impozitului pe profit, situata intr-un stat tert (stat care nu este membru al UE, cum este SUA) si cu care este incheiata conventie de evitare a dublei impuneri, daca societatea care primeste dividendele detine, la persoana juridica straina din statul tert, la data inregistrarii acestora potrivit reglementarilor contabile aplicabile, pe o perioada neintrerupta de un an, minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice care distribuie dividende (conditii insa neindeplinite conform informatiilor furnizate).

Monitorul Contabil este o revista special gandita pentru tine, aparuta ca urmare a numeroaselor cereri din partea clientilor nostri. Aceasta publicatie cuprinde informatii cu privire la toate schimbarile fiscal-contabile ale momentului, intr-un format inedit si cu o structura usor de parcurs. Detalii aici >>