Fortat sa faca "vraji" pentru cresterea gradului de colectare a TVA la buget, guvernul vine cu un nou subiect "hot": proiectul de Ordonanta prin care se doreste implementarea unui nou sistem de plata defalcata a TVA. S-au spus deja multe pe marginea acestui subiect, cum functioneaza, cine il aplica, ce penalitati ne asteapta daca nu ne conformam. Intrebarea care ramane, totusi, este cum ne ajuta plata defalcata? Mai precis, care este efectul, in cifre, asupra cresterii gradului de colectare a TVA la buget? Care ar fi "rasplata" pentru un astfel de efort de implementare? Adica, merita sau nu sa ne apucam sa angajam costuri semnificative pentru schimbarea sistemelor informatice, personal suplimentar pentru a putea urmari (zilnic) incasarile si platile in conturile distincte?
Evident ca acest mecanism este "promovat" ca o masura de combatere a evaziunii fiscale si fraudei prin cresterea conformarii voluntare si gradului de colectare a TVA. Se pare ca "evazionistii" declara, totusi, TVA, dar nu il mai platesc! (De aici, diferenta foarte mare intre TVA colectata si TVA efectiv incasata de bugetul statului.) si, iata cum, peste noapte (nimic nou!) am gasit metoda cea mai buna sa ii facem sa si plateasca. Sistemul de plata defalcata a TVA! Cum se vede, insa, "in piata" aceasta solutie? Ca o masura luata in graba, nefundamentata tehnic si economic, care nu respecta tehnica legislativa si, mai ales, care nu respecta contribuabilii de buna-credinta, pe care intentioneaza, teoretic, sa ii protejeze (sic!).
Termenul pentru implementarea acestei masuri, optional de la 1 septembrie si obligatoriu de la 1 octombrie, este nerealist de scurt si arata ca nu s-a tinut cont de nevoile mediului de afaceri privind, de exemplu, adaptarea sistemelor informatice si identificarea de solutii operationale (si nu in ultimul rand, materiale). Desi in Nota de fundamentare se mentioneaza ca impactul asupra mediului de afaceri este "favorabil", aceasta concluzie nu este documentata printr-un studiu de impact care sa arate cifre concrete privind, pe de o parte, avantajele aduse bugetului de stat si, pe de alta parte, impactul asupra mediului de afaceri.
Contrar celor sustinute in Nota de fundamentare, implementarea acestui mecanism incalca prevederile comunitare, in primul rand prin neobtinerea unei autorizari specifice de la Consiliul European pentru o derogare de la Directiva de TVA privind plata TVA. Or, pentru a obtine o astfel de derogare, Romania ar fi trebuit sa prezinte un studiu de impact temeinic si, mai mult, sa demonstreze ca mecanismul nu ar afecta valoarea globala a incasarilor din TVA, colectata in stadiul consumului final. Ne exprimam pe aceasta cale indoielile privind indeplinirea acestor criterii.
Daca, intr-adevar, mecanismul romanesc de defalcare a platii ar fi inspirat de cel italian (asa cum sustin autorii), exemplul ar trebui urmat pana la capat. Totusi, diferentele fata de modelul italian sunt semnificative, incepand de la obtinerea derogarii impuse de legislatia comunitara, persoanele si sectorul de activitate care sunt avute in vedere (respectiv, livrarile de bunuri si prestarile de servicii catre autoritati publice, in urma dovezilor statistice privind practicile frauduloase din acest domeniu), mecanismul de functionare si aplicarea temporara (ca, de altfel, orice masura menita sa combata fenomenul de evaziune fiscala si frauda, ce deroga de la regula generala). Ar fi fost de interes opinia Comisiei Europene cu privire la impactul la nivelul Romaniei a acestei masuri, insa aceasta nu este disponibila, avand in vedere ca nu s-a realizat nicio consultare in acest sens.
Continuand lista exemplelor pozitive (evident din alte tari ale Uniunii Europene), sistemul de defalcare a platii implementat de Polonia este, de asemenea, diferit fata de cel romanesc, fiind unul optional si temporar. Mai mult, la aceasta forma s-a ajuns in cativa ani de analiza, studii si adaptare la mediul economic polonez.
Scopul declarat al sistemului este eliminarea sau reducerea semnificativa a concurentei neloiale din partea evazionistilor. in practica, sistemul inseamna "pedepsirea" contribuabililor de buna-credinta prin blocarea resurselor financiare (avand consecintele financiare si comerciale negative aferente) in conturile dedicate TVA si restituirea lor (daca este cazul) doar in baza autorizarii ANAF. Nu stim, insa, cum si in cat timp.
Prin urmare, sistemul presupune indisponibilizarea resurselor contribuabililor si punerea lor la dispozitia Bugetului de stat inainte de termenul legal, fara dobanda sau vreun alt fel de motivatie fiscala (cum ar fi, de exemplu, acordarea unui calificativ bun in vederea reducerii riscului fiscal si accelerarea rambursarilor de TVA).
Pe partea administrativa, pe langa costurile uriase (la nivelul sutelor de mii de euro, in functie de dimensiunea companiei) ce ar trebui mobilizate pentru adaptarea sistemelor informatice si financiar-contabile, monitorizarea platilor defalcate va deveni mult mai complexa si va antrena resurse suplimentare din partea companiilor. Sa ne gandim la un operator din domeniul telecomunicatiilor, care realizeaza incasari de la diversi beneficiari (persoane impozabile sau nu, inregistrate in scopuri de TVA sau nu, pentru operatiuni supuse unor cote diferite de TVA), atat prin numerar cat si transfer bancar (ca sa nu mai vorbim de cartele "multipurpose" sau alte tipuri de vouchere), avand disponibile conturi bancare deschise la cinci banci comerciale (cel putin). Dupa intrarea in vigoare a mecanismului de plata defalcata a TVA, pe langa investitia in adaptarea sistemului ERP, o astfel de companie ar trebui sa infiinteze un departament care sa se ocupe exclusiv de monitorizarea platilor TVA realizate de benficiari, ceea ce ar insemna o reala piedica in desfasurarea activitatii sale de baza. Ce sa mai vorbim de companiile care folosesc un centru de servicii externalizate (SSC)? Din India!!
In plus, inclusiv persoanele nerezidente inregistrare in scopuri de TVA in Romania vor avea obligatia de deschidere a conturilor de TVA. O astfel de obligatie se adauga la numeroasele obligatii administrative (mentionam aici doar declaratia 394) care fac, oricum, Romania un mediu de afaceri neatractiv pentru investitorii straini.
Nu trebuie sa uitam nici de sanctiunile disproportionate, care ajung pana la 50% din suma de TVA nevirata, nivel ce contravine in mod flagrant principiului proportionalitatii. Reiteram, pe aceasta cale, ca principiile generale de interpretare a legislatiei comunitare, dezvoltate de Curtea de Justitie a Uniunii Europene, reprezinta legislatia europeana secundara si trebuie luate in considerare in mod obligatoriu (fiind mai presus de legislatia nationala).
Achizitii de servicii din afara Romaniei Regim fiscal-contabil
Planul de conturi general Functiunea si corespondenta conturilor
Bugete cash flow rentabilitate risc - ghid practic
Pe de alta parte, ne intrebam (din nou) daca institutiile statului (de exemplu, ANAF) sunt in mod real pregatite sa faca fata acestei modificari, atat din punct de vedere administrativ, cat si de control. Urmatoarea intrebare care vine (in mod legitim) este: care va fi sanctiunea in sarcina ANAF daca nu va fi capabila sa gestioneze acest mecanism si aprobarile pentru retragerea de numerar din conturile distincte de TVA nu vor fi date intr-un timp rezonabil (cum ar fi 3 zile, daca am aplica reciprocitatea).
Aspectele mentionate mai sus ne fac sa concluzionam ca impactul "favorabil" asupra mediului de afaceri, mentionat in nota de fundamentare, ar fi o idee minunata, daca nu ar fi teoretica si nerealista, in timp ce mecanismul de plata defalcata a TVA necesita imbunatatiri semnificative pentru a ajunge sa aiba impactul dorit de legiuitor. Faptul ca numeroasele masuri implementate in aceasta directie nu au functionat (Romania detinand un record negativ in ceea ce priveste necolectarea TVA, conform celor mentionate chiar de autoritatile fiscale in Nota de fundamentare), este un puternic semnal de alarma care arata ca directia ar trebui schimbata si accentul ar trebui pus pe masuri solide si sanatoase de impulsionare a comportamentului loial si conformarii voluntare, in locul masurilor politienesti de confiscare a banilor contribuabililor. Cu riscul de a deveni plictisitori, amintim aici ca potentiale astfel de masuri: legarea caselor de marcat la sistemul ANAF, implementarea auditului standardizat si, de ce nu?, un sistem de taxare inversa generalizat.
***
Autor: Ioana Iorgulescu, director executiv, Departamentul de asistenta fiscala si juridica, EY Romania
Sursa: EY Romania
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML
