Întrebare:
Dacă cheltuielile ocazionate de acÅ£ionarea în judecată a unui client al băncii, în scopul recuperării împrumutului acordat, sunt cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit. Ne referim la cheltuieli de timbru, cheltuieli cu onorariile avocaÅ£ilor ÅŸi experÅ£ilor etc.
Răspuns:
În conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările ÅŸi completările ulterioare, Titlul II, art. 19, profitul impozabil este definit ca fiind diferenÅ£a dintre veniturile realizate din orice sursă ÅŸi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal. La suma obÅ£inută se adaugă cheltuielile nedeductibile ÅŸi se scad veniturile neimpozabile.
Din formula de calcul a profitului impozabil rezultă că baza impozabilă a impozitului pe profit se determină pornind de la veniturile ÅŸi cheltuielile înregistrate de persoana juridică în contabilitate potrivit reglementărilor contabile date în baza Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările ÅŸi completările ulterioare.
Astfel, potrivit reglementărilor contabile veniturile sunt sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activitatea curentă, cât ÅŸi câÅŸtigurile din orice alte surse. Veniturile sunt din exploatare, financiare ÅŸi extraordinare, în funcÅ£ie de activitatea desfăşurată de societate.
Contabilitate cheltuielilor se Å£ine pe feluri de cheltuieli, după natura lor, în cheltuieli din exploatare, financiare ÅŸi extraordinare.
În vederea stabilirii bazei impozabile, potrivit reglementărilor Titlului II din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările ÅŸi completările ulterioare, cheltuielile se împart în trei grupe:
- deductibile
- cu deductibilitate limitată
Consilier Taxe si Impozite pentru Contabili 12 actualizari
Cheltuieli deductibile si nedeductibile
Cartea Verde a PFA Contabilitatea si obligatiile fiscale
- nedeductibile
Potrivit dispoziÅ£iilor art. 21, cheltuieli deductibile sunt acele cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare. Cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile sunt cheltuielile înregistrate cu realizarea ÅŸi comercializarea bunurilor, prestarea serviciilor sau executarea lucrărilor.
În ceea ce priveÅŸte deductibilitatea cheltuielilor ocazionate de acÅ£ionarea în judecată a unui client al unei bănci se pun două probleme:
- cheltuielile sunt efectuate de bancă,
- cheltuielile sunt efectuate de o societate care are în obiectul de activitate recuperarea sumelor pentru banca respectivă.
După cum se ÅŸtie peste 95% din creanÅ£ele vândute de bănci sunt credite de nevoi personale, pentru că asupra lor banca nu are nici o garanÅ£ie, aÅŸa cum este în cazul celor ipotecare. Companiile de colectare a creanÅ£elor achiziÅ£ionează creditele neperformante pentru realizarea unui profit, iar băncile îÅŸi “curăţă” în felul acesta bilanÅ£ul contabil.
În continuare, cel care nu a plătit este Å£inut de obligaÅ£ia sa de către firma care i-a cumpărat datoria.
Cumpărarea creanţelor este in mod legal o parte a activităţii unui Cabinet de Avocatura.
In cele mai multe cazuri, societăţile comerciale care nu au legătură cu profesia de avocat ÅŸi care se intitulează ca fiind recuperatori de creanÅ£e se bazează pe existenta în Codul CAEN a unor activităţi comerciale care se identifica cu acest obiect de activitate.
In general, in activitatea de colectare de creanţe există trei moduri de a acţiona:
- colectarea pe cale amiabila, care presupune contactarea debitorului prin telefon, fax, e-mail;
- colectarea pe teren, care presupune deplasarea la domiciliul debitorului;
- colectarea pe cale juridica, care presupune adresarea prin intermediul instanţelor judecătoreşti, a executorilor şi avocaţilor.
SoluÅ£ionarea prin acÅ£iune în justiÅ£ie se face pe baza reglementărilor OrdonanÅ£ei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura de urgenţă pentru somaÅ£ia de plată, cu modificările ÅŸi completările ulterioare.
Procedura somaÅ£iei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanÅ£elor certe, lichide ÅŸi exigibile ce reprezintă obligaÅ£ii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuÅŸit de părÅ£i prin semnătură ori în alt mod admis de lege ÅŸi care atestă drepturi ÅŸi obligaÅ£ii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaÅ£ii.
Suma ce reprezintă obligaÅ£ia mai sus prevăzută, precum ÅŸi dobânzile, majorările sau penalităţile datorate potrivit legii se actualizează în raport cu rata inflaÅ£iei aplicabilă la data plăţii efective.
Acest act normativ derogă de la dreptul comun în ceea ce priveÅŸte litigiile comerciale ce au la baza neachitarea obligaÅ£iilor asumate prin contract sau comenzi, ÅŸi are termene mai scurte decât procedura obiÅŸnuită. Aceasta soluÅ£ie se impune în cazul în care nu se reuÅŸeÅŸte recuperarea pe cale amiabila a debitelor.
In cazul acesta trebuie achitate taxe de timbru şi timbru judiciar, onorariul şi/sau taxele percepute de executorul judecătoresc, taxele poştale şi orice alte taxe ce sunt necesare recuperării debitului.
Aceste taxe sunt suportate de firma care a acÅ£ionat în judecată debitorul.
În cazul soluÅ£ionării prin justiÅ£ie, de către societatea bancară, toate taxele aferente recuperării debitelor sunt recunoscute la calculul profitului impozabil dacă există documente din care să rezulte sumele achitate.
În situaÅ£ia în care se apelează la firme specializate în acest domeniu, se încheie un contract care prevede ÅŸi comisionul perceput pentru sumele recuperate.
Åži în acest caz sumele reprezentând comisionul sunt cheltuieli deductibile pentru bancă ÅŸi venituri impozabile pentru societatea recuperatoare.
La nivelul societăţii specializate, cheltuielile efectuate cu recuperarea creanÅ£elor, conform contractului încheiat cu banca creditoare, sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, respectiv a veniturilor din comision.
