Întrebare:
Dacă cheltuielile ocazionate de acţionarea în judecată a unui client al băncii, în scopul recuperării împrumutului acordat, sunt cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit. Ne referim la cheltuieli de timbru, cheltuieli cu onorariile avocaţilor şi experţilor etc.
Răspuns:
În conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, Titlul II, art. 19, profitul impozabil este definit ca fiind diferenţa dintre veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal. La suma obţinută se adaugă cheltuielile nedeductibile şi se scad veniturile neimpozabile.
Din formula de calcul a profitului impozabil rezultă că baza impozabilă a impozitului pe profit se determină pornind de la veniturile şi cheltuielile înregistrate de persoana juridică în contabilitate potrivit reglementărilor contabile date în baza Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel, potrivit reglementărilor contabile veniturile sunt sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activitatea curentă, cât şi câştigurile din orice alte surse. Veniturile sunt din exploatare, financiare şi extraordinare, în funcţie de activitatea desfăşurată de societate.
Contabilitate cheltuielilor se ţine pe feluri de cheltuieli, după natura lor, în cheltuieli din exploatare, financiare şi extraordinare.
În vederea stabilirii bazei impozabile, potrivit reglementărilor Titlului II din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, cheltuielile se împart în trei grupe:
- deductibile
- cu deductibilitate limitată
Cartea Verde a Contabilitatii 2026
ChatGPT pentru contabili Ghid Practic cu prompturi si aplicatii reale
Ghidul practic al contabilitatii in 2026 Legislatie explicata - Exemple detaliate - Monografii contabile complete
- nedeductibile
Potrivit dispoziţiilor art. 21, cheltuieli deductibile sunt acele cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare. Cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile sunt cheltuielile înregistrate cu realizarea şi comercializarea bunurilor, prestarea serviciilor sau executarea lucrărilor.
În ceea ce priveşte deductibilitatea cheltuielilor ocazionate de acţionarea în judecată a unui client al unei bănci se pun două probleme:
- cheltuielile sunt efectuate de bancă,
- cheltuielile sunt efectuate de o societate care are în obiectul de activitate recuperarea sumelor pentru banca respectivă.
După cum se ştie peste 95% din creanţele vândute de bănci sunt credite de nevoi personale, pentru că asupra lor banca nu are nici o garanţie, aşa cum este în cazul celor ipotecare. Companiile de colectare a creanţelor achiziţionează creditele neperformante pentru realizarea unui profit, iar băncile îşi “curăţă” în felul acesta bilanţul contabil.
În continuare, cel care nu a plătit este ţinut de obligaţia sa de către firma care i-a cumpărat datoria.
Cumpărarea creanţelor este in mod legal o parte a activităţii unui Cabinet de Avocatura.
In cele mai multe cazuri, societăţile comerciale care nu au legătură cu profesia de avocat şi care se intitulează ca fiind recuperatori de creanţe se bazează pe existenta în Codul CAEN a unor activităţi comerciale care se identifica cu acest obiect de activitate.
In general, in activitatea de colectare de creanţe există trei moduri de a acţiona:
- colectarea pe cale amiabila, care presupune contactarea debitorului prin telefon, fax, e-mail;
- colectarea pe teren, care presupune deplasarea la domiciliul debitorului;
- colectarea pe cale juridica, care presupune adresarea prin intermediul instanţelor judecătoreşti, a executorilor şi avocaţilor.
Soluţionarea prin acţiune în justiţie se face pe baza reglementărilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura de urgenţă pentru somaţia de plată, cu modificările şi completările ulterioare.
Procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.
Suma ce reprezintă obligaţia mai sus prevăzută, precum şi dobânzile, majorările sau penalităţile datorate potrivit legii se actualizează în raport cu rata inflaţiei aplicabilă la data plăţii efective.
Acest act normativ derogă de la dreptul comun în ceea ce priveşte litigiile comerciale ce au la baza neachitarea obligaţiilor asumate prin contract sau comenzi, şi are termene mai scurte decât procedura obişnuită. Aceasta soluţie se impune în cazul în care nu se reuşeşte recuperarea pe cale amiabila a debitelor.
In cazul acesta trebuie achitate taxe de timbru şi timbru judiciar, onorariul şi/sau taxele percepute de executorul judecătoresc, taxele poştale şi orice alte taxe ce sunt necesare recuperării debitului.
Aceste taxe sunt suportate de firma care a acţionat în judecată debitorul.
În cazul soluţionării prin justiţie, de către societatea bancară, toate taxele aferente recuperării debitelor sunt recunoscute la calculul profitului impozabil dacă există documente din care să rezulte sumele achitate.
În situaţia în care se apelează la firme specializate în acest domeniu, se încheie un contract care prevede şi comisionul perceput pentru sumele recuperate.
Şi în acest caz sumele reprezentând comisionul sunt cheltuieli deductibile pentru bancă şi venituri impozabile pentru societatea recuperatoare.
La nivelul societăţii specializate, cheltuielile efectuate cu recuperarea creanţelor, conform contractului încheiat cu banca creditoare, sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, respectiv a veniturilor din comision.


.jpg)



