In situatia economica mondiala actuala, cand multinationalele nu mai sunt deloc o raritate si cresterea volumului si frecventei tranzactiilor intra-grup sunt o realitate, problema preturilor de transfer a devenit o problema atat pentru marile companii, cat si pentru autoritatile fiscale, deoarece afecteaza semnificativ sarcina fiscala a grupurilor.
Pretul de transfer este in esenta pretul folosit la transferul de bunuri corporale si necorporale intre persoane afiliate si el ar trebui sa fie stabilit pe baza principiului valorii de piata fara a fi influentat de relatia de afiliere. Totusi, daca in cazul serviciilor sau imobilizarilor corporale, comparatia pretului de transfer cu cel de piata este relativ usor de realizat, in cazul imobilizarilor necorporale (brevete, marci de comert, marci de fabrica, etc), cuantificarea beneficiilor viitoare la care renunta persoana afiliata comparativ cu situatia in care aceasta ar fi fost independenta este mai greu de stabilit.
Codul fiscal stipuleaza ca autoritatile fiscale pot sa reconsidere preturile de transfer si, in consecinta, sa ajusteze veniturile sau cheltuielile oricareia dintre persoanele afiliate implicate intr-o tranzactie daca pretul la care tranzactia respectiva a fost efectuata nu este un pret de piata, respectiv pretul la care tranzactia ar fi fost incheiata in aceleasi conditii sau in conditii similare de catre persoane independente.
Tranzactiile care pot fi reconsiderate sunt cele incheiate intre persoane juridice romane cu persoanele afiliate nerezidente, precum si cu persoane fizice romane. Conform Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, tranzactiile incheiate intre persoane juridice romane nu fac obiectul ajustarii de catre autoritatile fiscale.
Ajustarile veniturilor si cheltuielilor efectuate de autoritatile fiscale sunt efectuate exclusiv pentru scopuri fiscale, fara a afecta situatiile financiare ale persoanelor afiliate. Prevederi privind obligatia contribuabililor de a determina preturile de transfer exista inca din 1999. A urmat O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala si, odata cu aparitia Codului fiscal, s-a facut trimitere la aplicarea prevederilor Liniilor Directoare privind preturile de transfer, emise de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica, referitoare la alegerea metodei de determinare a acestora. in 2006 O.G. nr. 35/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedura fiscala introduce cerinta pregatirii dosarului preturilor de transfer.
Totusi, prevederile privind continutul specific al dosarului preturilor de transfer au aparut abia in februarie 2008, prin emiterea Ordinului presedintelui ANAF nr. 222/2008, publicat in Monitorul Oficial nr. 129 din 19 februarie 2008.
Bugete cash flow rentabilitate risc - ghid practic
Totul despre documentele de contabilitate primara Solutii de organizare a gestiunilor
Contabilitatea HORECA Monografii contabile si cazuri practice
Pentru ca problema preturilor de transfer nu este localizata in Romania, ci este o problema luata in considerare in toate economiile functionale din Europa, cerintele legislatiei interne privind continutul dosarului preturilor de transfer sunt conforme cu prevederile Codului de conduita privind documentatia preturilor de transfer pentru intreprinderile asociate din Uniunea Europeana (publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. C176/1 din 28 iulie 2006), care si completeaza prevederile Ordinului nr. 222/2008. De asemenea, ajustarea veniturilor si cheltuielilor Ordinul nr. 222/2008 se completeaza si cu Liniile directoare privind preturile de transfer emise de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica
