Cand este necesara determinarea ajustarilor pentru depreciere

In bilant, potrivit regulilor de evaluare de baza, imobilizarile corporale se prezinta la valoarea de intrare din care se deduc ajustarile cumulate de valoare. Aceste ajustari de valoare cuprind pe de o parte amortizarile calculate in functie de durata de utilizare economica atribuita activului si ajustarile pentru deprecierea imobilizarilor corporale.

Momentul determinarii pierderilor din depreciere este de regula la sfarsitul anului cu ocazia efectuarii inventarierii anuale. Ajustarile pentru deprecierea imobilizarilor corporale se determina, de regula, prin compararea valorii de inventar cu valoarea contabila neta.

Ajustarile de valoare cuprind toate corectiile destinate sa tina seama de reducerile valorilor activelor individuale, stabilite la data bilantului, indiferent daca acea reducere este sau nu definitiva.

Ajustarile de valoare pot fi: ajustari permanente (in cazul deprecierilor ireversibile), inregistrate sub forma amortizarilor, sau ajustarile provizorii (deprecieri reversibile), inregistrate sub forma ajustarilor pentru depreciere sau pierdere de valoare.

Cu ocazia inventarierii efectuate la sfarsitul anului se face constatarea faptica a existentei si starii generale a imobilizarilor. Uzura fizica accentuata constituie unul din factorii esentiali pentru determinarea valorii de inventar.

Pentru a stabili daca exista deprecieri ale imobilizarilor corporale si necorporale, in afara constatarii faptice cu ocazia inventarierii, pot fi luate in considerare si alte informatii, precum:

- Scaderea semnificativa a valorii de piata a activului, mai mult decat ar fi fost de asteptat ca rezultat al trecerii timpului sau utilizarii (sursele pot fi contracte recente sau preturile de piata ale unor active similare ca grad de uzura si caracteristici tehnice);
- Modificari in mediul economic in care actioneaza entitatea, care pot avea influente negative asupra entitatii sau asteptarea unor astfel de modificari (de ex. asteptarea unei scaderi a cererii pentru produsele sau serviciile obtinute ca urmare a aparitiei unui produs mai performant, mai ieftin sau mai bine promovat);
- Existenta unor indicii de uzura fizica sau morala a imobilizarii (utilizarea peste capacitatea normala sau in conditii necorespunzatoare, aparitia unor imobilizari similare mai fezabile tehnic, mai economice);
- Producerea unor modificari semnificative cu efect negativ asupra societatii, in ceea ce priveste gradul sau modul in care imobilizarea este utilizata sau se asteapta sa fie utilizata (de ex. existenta unor planuri de restructurare, restrangerea activitatii dintr-o anumita zona geografica, etc).
- Cresterea ratei dobanzii pe piata sau alte rate ale rentabilitatii care formeaza rata de actualizare luata in calcul la determinarea valorii de utilizare a activului;
- Fluxul de numerar necesar pentru achizitionarea unei imobilizari similare, pentru exploatarea sau intretinerea imobilizarii este semnificativ mai mare decat cel prevazut initial in buget;
- Rezultatul din exploatare generat de imobilizare este vizibil inferior celui prevazut in buget;
- Intrarile de numerar asteptate din utilizarea activului sunt inferioare celor estimate initial.
- Scaderea semnificativa a profitului din exploatare prevazut in buget, respectiv o crestere semnificativa a pierderilor prevazute in buget, generate de imobilizare etc.
- In general, existenta unor indicii din care sa rezulte ca rezultatele economice ale unui activ sunt sau vor fi mai slabe decat cele estimate initial.
Evaluarea acestor indici ai deprecierii activului se face la fiecare data a bilantului iar atunci cand acestia sunt prezenti este necesara evaluarea valorii recuperabile a activului.
Ori de cate ori se constata ca valoarea recuperabila a unei imobilizari este mai mica decat valoarea sa contabila este necesara ajustarea valorii contabile a activului prin inregistrarea unor ajustari pentru pierdere de valoare.

Evidentierea pierderilor din depreciere trebuie sa se faca indiferent de impactul acestora asupra rezultatului societatii. Potrivit Principiului prudentei la intocmirea situatiilor financiare anuale,
evaluarea trebuie facuta pe o baza prudenta si sa se tina cont de toate deprecierile, indiferent daca rezultatul exercitiului financiar este pierdere sau profit.

Inregistrarea ajustarilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se efectueaza pe seama conturilor de cheltuieli, indiferent de impactul acestora asupra contului de profit si pierdere.