Calcularea costului indatorarii. Care sunt implicatii fiscale?

Prezantam in continuare o analiza facuta pe calculul costului indatorarii, care are in vedere veniturile si cheltuielile inregistrate in perioada fiscala de referinta conform art 40^2 din Codul fiscal.

Dilema este daca pentru acest calcul costului indatorarii se iau in considerare veniturile si cheltuilile de la inceputul anului calendaristic sau se analizeaza doar cele aferente perioadei fiscale (veniturile si cheltuielile inregistrate in trimestrul respective). Specialistul nostru ne va lamuri si daca se analizeaza veniturile si cheltuielile totale din an sau doar cele inregistrate in trimestrul respectiv.
 

Calcularea costului indatorarii: raspunsul specialistului

Incepand cu data de 01.01.2018, regulile privind recunoasterea cheltuielilor cu dobanzile la imprumuturi stabilesc ca acestea sunt deductibile in totalitate daca operatiunea se deruleaza intre doua entitati romane, in conditii reale de piata, adica nu fac parte dintr-un grup consolidat in scopuri de contabilitate financiara, asa cum este definit acesta la art. 40 indice 1 din Legea nr. 227/2015, cu modificarile ulterioare.
 
Potrivit prevederilor art. 40 indice 2 din Codul fiscal, dobanzile cumulate de la toate imprumuturile primite care depasesc echivalentul in lei a 200.000 euro in perioada pentru care se calculeaza impozitul pe profit se vor deduce limitat. Cursul la care se stabileste valoarea este cel comunicat de BNR valabil pentru ultima zi a trimestrului/anului fiscal, dupa caz.
 
Pentru calculul deductibilitatii cheltuielilor cu dobanda, in Codul fiscal, valabil de la data de 01.01.2018, s-a introdus notiunea de ”cost excedentar al indatorarii”, adica suma cu care cheltuielile cu dobanzile (dobanzile aferente tuturor formelor de imprumut), cu diferentele de curs aferente acestor cheltuieli si alte cheltuieli legate de imprumut, depaseste veniturile din dobanzi si alte venituri echivalente din punct de vedere economic pe care le primeste societatea.
 
Limitarea se face la acest plafon fix de 200.000 euro, iar cheltuielile care depasesc limita deductibila sunt recunoscute (deduse) esalonat in perioada fiscala in care sunt suportate, pana la nivelul a 10% din baza de calcul stabilita conform algoritmului prevazut la alin. (2) al art. 40 indice 2.
 

Marea Carte Verde a Monografiilor Contabile 2024 varianta tiparita

Vezi AICI detalii

Cartea verde a contabilitatii varianta tiparita

Vezi AICI detalii

Cartea Verde a PFA Contabilitatea si obligatiile fiscale

Vezi AICI detalii

-  se face diferenta dintre toate veniturile si cheltuielile inregistrate conform reglementarilor contabile,
- din ceea ce s-a obtinut se scad veniturile neimpozabile si se adauga cheltuielile cu impozitul pe profit, costurile excedentare ale indatorarii si amortizarea fiscala.
 
Initial se recunosc cheltuieli in suma de 200.000 euro, in echivalent lei si apoi se mai deduce, in plus, o cota de 10% din baza de calcul prezentata.
 
Veniturile neimpozabile sunt cele definite la art. 23 din Legea nr. 227/2015, cu modificarile ulterioare, iar amortizarea fiscala se preia din registrul de evidenta fiscala, asa cum se procedeaza si la calculul impozitului pe profit.
 
Daca baza de calcul este negativa sau zero, cheltuielile excedentare ale indatorarii sunt nedeductibile in perioada fiscala de calcul, existand posibilitatea de a fi reportate, fara limita de timp, in anii fiscali urmatori.
 
Art.19 al Codului fiscal arata:

 (1) Rezultatul fiscal se calculeaza ca diferenta intre veniturile si cheltuielile inregistrate conform reglementarilor contabile aplicabile, din care se scad veniturile neimpozabile si deducerile fiscale si la care se adauga cheltuielile nedeductibile. La stabilirea rezultatului fiscal se iau in calcul si elemente similare veniturilor si cheltuielilor, potrivit normelor metodologice, precum si pierderile fiscale care se recupereaza in conformitate cu prevederile art. 31.Rezultatul fiscal pozitiv este profit impozabil, iar rezultatul fiscal negativ este pierdere fiscala.

(2) Rezultatul fiscal se calculeaza trimestrial/anual, cumulat de la inceputul anului fiscal.
 
In concluzie, calculul costului indatorarii se face trimestrial pentru cheltuielile de natura dobanzilor inregistrate, pe datele cumulate de la inceputul anului fiscal, respectiv luand in considerare toate veniturile si cheltuielile cumulate de la inceputul anului fiscal.

Raspuns oferit pe portalcontabilitate.ro de Mariana Prejbeanu - Expert contabil.