Uniunea Europeana (UE) adopta noi norme privind achizitionarea de catre consumatori si vanzarea de catre societati atat a bunurilor, cat si a continutului digital, in context transfrontalier.
Consiliul a adoptat recent un pachet care cuprinde o Directiva privind contractele de furnizare de continut si servicii digitale (Directiva privind continutul digital) si o Directiva privind contractele de vanzare de bunuri (Directiva privind vanzarea de bunuri). Aceasta adoptare formala marcheaza sfarsitul procedurii legislative.
Obiectivul este de a oferi consumatorilor europeni un nivel ridicat de protectie si de securitate juridica, in special atunci cand fac cumparaturi in context transfrontalier, precum si de a le facilita intreprinderilor, in special IMM-urilor, activitatile de vanzare in intreaga UE, potrivit consilium.europa.eu.
“Uniunea Europeana consolideaza drepturile consumatorilor europeni si creeaza noi oportunitati de afaceri pentru societatile din UE. Societatile vor putea reduce birocratia atunci cand doresc sa se extinda si sa inceapa sa vanda in intreaga Uniune. Acest lucru va ajuta in special IMM-urile sa isi extinda operatiunile in alte tari ale UE”, spune Niculae Badalau, ministrul economiei din Romania.
“Consumatorii vor beneficia de un nivel de protectie sporit datorita UE. Acestia vor avea dreptul la masuri corective atunci cand achizitioneaza bunuri online, de la imbracaminte la bunuri complexe, precum ceasurile inteligente, sau atunci cand achizitioneaza servicii cloud, programe antivirus sau carti electronice.”, a declarat Tudorel Toader, ministrul justitiei din Romania.
Directiva privind continutul digital introduce un nivel ridicat de protectie pentru consumatorii care platesc pentru un serviciu, dar si pentru cei care furnizeaza date in schimbul unor astfel de servicii. Noile norme prevad in special ca, daca remedierea defectelor nu este posibila intr-un termen rezonabil, consumatorii au dreptul la o reducere a pretului sau la o rambursare integrala. In plus, perioada de garantie nu poate fi mai scurta de doi ani.
Declaratia Unica 2024 Impozit pe venit Contributii CAS si CASS
PFA II IF Taxe Impozite Deduceri Contributii
Registrul de Evidenta Fiscala PFA
Directiva privind vanzarea de bunuri se va aplica tuturor bunurilor, inclusiv produselor cu un element digital (de exemplu, frigiderele inteligente). Noile norme introduc o perioada de garantie minima de doi ani de la data la care consumatorul primeste bunul in cauza si o perioada de un an pentru sarcina probei rasturnata in favoarea consumatorului. Tarile pot stabili termene mai extinse decat acestea pentru a-si mentine nivelul actual de protectie a consumatorilor.
Care sunt urmatoarele etapele?
Textele vor fi acum semnate in mod formal si publicate in Jurnalul Oficial. Statele membre vor avea doi ani la dispozitie pentru a transpune noile norme in dreptul lor national.
Context
„Directiva privind continutul digital” priveste furnizarea de continut digital si reglementeaza: datele produse si furnizate in format digital (de exemplu muzica, materiale video online etc.), serviciile care permit crearea, prelucrarea sau stocarea datelor in format digital (de exemplu, stocarea in cloud), serviciile care permit schimbul de date (de exemplu Facebook, YouTube etc.) si orice suport durabil folosit exclusiv ca mijloc de transport al continutului digital (de exemplu, DVD-urile). Serviciile de comunicatii interpersonale „over the top” (OTT-uri), contractele la pachet si prelucrarea datelor cu caracter personal fac parte din domeniul de aplicare al Directivei privind continutul digital.
„Directiva privind vanzarea de bunuri” priveste toate vanzarile de bunuri, indiferent daca au loc fizic (in magazine), online sau prin orice vanzare la distanta. Bunurile cu o componenta digitala (de exemplu frigiderele inteligente sau ceasurile inteligente) sunt reglementate de aceasta directiva.
Ambele directive se bazeaza pe principiul armonizarii maxime, ceea ce inseamna ca statele membre nu se pot abate de la cerinte. Cu toate acestea, cu privire la unele aspecte, este prevazuta o anumita marja de manevra pentru ca tarile din UE sa poata depasi nivelul cerintelor, in special pentru a se mentine nivelul de protectie a consumatorilor aplicat deja la nivel national.
