Estimare pagube din neincasare creante

Intrebare:

O societate trebuie sa calculeze pagubele create in urma neincasarii de la clienti a unor creante. Ce metode de calcul sunt potrivite daca se va folosi rentabilitatea firmei din anii precedenti?

Raspuns:

Din punct de vedere economic neincasarea in termen produce dificultati la nivelul fluxurilor de trezorerie. O abordare pentru a stabili valoarea pagubelor ar putea consta in evaluarea castigului pe care societatea l-a sacrificat din cauza ca nu a dispus de lichiditati pentru evaluarea oportunitatilor la data la care creanta era exigibila.

Un nivel minim de randament pe care societatea l-ar fi putut obtine, indiferent de oportunitatile de investitie, consta in nivelul unui randament sigur constituit din rata de dobanda pentru depozite bancare sau pentru titluri de stat.

Consider ca cea mai corecta abordare ar consta in calcularea costului capitalului societatii si evaluarea valorii daunei prin prisma acestui indicator. Odata stabilit costul capitalului, acesta poate fi capitalizat prin inmultirea cu valoarea creantei neincasate, unde perioada de timp pentru capitalizare este egala cu perioada dintre momentul exigibilitatii creantei si momentul la care se inregistreaza in contabilitate dauna.

Costul capitalului, specific societatii este reprezentat de costul mediu ponderat care ia in considerare costul capitalurilor proprii si costul de indatorare, in cazul in care societatea este finantata prin credite purtatoare de dobanda. Costul capitalului propriu se calculeaza in diverse moduri si va recomand aplicarea modelului CAPM (Capital Asset Pricing Model).  Formula modelului este urmatoarea:

Costul capitalului propriu = randamentul fara risc aferent titluri de stat pentru state care au un rating AAA (conferit marile agentii de rating) plus beta (indicator privind riscul aferent domeniului de activitate al societatii pentru care se calculeaza) inmultatia cu prima de risc specifica pietei in care activeaza societatea pentru care se calculeaza.  La formula clasica se adauga si o prima de risc specifica pentru faptul ca modelul a fost dezvoltat avand in vedere societati tranzactionate pe bursa de valori, iar o societate necotata prezinta riscuri suplimentare.

Prima de risc este reprezentata de randamentul societatilor care activeaza pe piata din care se scade randamentul considerat sigur, fara risc. Capitalizarea se face folosind urmatoarea formula: D = Valoare creanta x (Costul mediu ponderat al capitalului, exprimat procentual) ^ numarul de perioade pentru care nu s-a incasat.

Daca perioada de referinta este exprimata in luni atunci se trec numarul de luni pentru care nu s-a incasat, dar in acelasi timp se foloseste un cost lunar, prin impartirea la costului mediu ponderat la 12. Daca se calculeaza in functie de numarul de zile, atunci costul mediu ponderat se imparte la 365 si toata fractia se ridica la o putere exprimata in numar de zile.

In masura in care va aflati in postura de societate prejudicitata iar dauna respectiva reprezinta un venit, conform principiului prudentei (articolul 41 din Ordinul 3055/2009 ) venitul nu va inregistrat in masura in care nu s-a realizat.

In masura in care va afalti in postura de societate care are o datorie de plata si efectueza un provizion pentru inregistrare daunelor solicitate pentru neplata datoriei, acelasi principiu al prudentei impune inregistrare acestei datorii potentiale. Mai jos este redat continutul articolului 41, litera c) din Ordinul 3055/2009:

c) trebuie sa se tina cont de toate datoriile previzibile si pierderile potentiale aparute in cursul exercitiului financiar curent sau al unui exercitiu financiar precedent, chiar daca acestea devin evidente numai intre data bilantului si data intocmirii acestuia. In acest scop sunt avute in vedere si eventualele provizioane, precum si datoriile rezultate din clauze contractuale;
In acordarea raspunsului s-a  luat in considerare si urmatorul articol din Ordinul 3055/2009 privind constituirea provizioanelor:
(1) Valoarea recunoscuta ca provizion trebuie sa constituie cea mai buna estimare la data bilantului a costurilor necesare stingerii obligatiei curente.

Cea mai buna estimare a costurilor necesare stingerii datoriei curente este suma pe care o entitate ar plati-o, in mod rational, pentru stingerea obligatiei la data bilantului sau pentru transferarea acesteia unei terte parti la acel moment.

(2) Acolo unde efectul valorii-timp a banilor este semnificativ, valoarea provizionului reprezinta valoarea actualizata a cheltuielilor estimate a fi necesare pentru stingerea obligatiei. In acest caz, actualizarea provizioanelor se face intrucat, datorită valorii-timp a banilor, provizioanele aferente unor iesiri de resurse care apar la scurt timp de la data bilantului sunt mult mai oneroase decat cele aferente unor iesiri de resurse de aceeasi valoare, dar care apar mai tarziu.

(3) Actualizarea provizioanelor se efectuează, de regula, de catre persoane specializate. Rata de actualizare utilizata reflecta evaluarile curente pe piata ale valorii-timp a banilor si ale riscurilor specifice datoriei.