Analizam mai jos cazul unui magazin care vinde catre populatie folosind un sistem informatic care permite in orice moment:
- evidentierea stocului curent la pret de achizitie detaliat pe fiecare cod de produs
- valoarea tuturor intrarilor dintr-o perioada de timp la pret de achizitie detaliat pe fiecare cod de produs
- valoarea vanzarilor intr-o perioada de timp atat la pret de vanzare, cat si la pret de achizitie detaliat pe fiecare cod de produs.
Vom stabili astfel, in ce masura, mai sunt obligatorii urmatoarele etape:
1. Completarea pe NIR a pretului de vanzare;
2. Inregistrarea adaosului si a TVA-ului neexigibil: 371=378 si 371=4428;
Manual de politici contabile - Stick USB
Cartea verde a contabilitatii varianta tiparita
Bugete cash flow rentabilitate risc - ghid practic
Solutia consultantului:
Utilizarea metodei de evidenta a preturilor de vanzare cu amanuntul este o metoda permisa de art. 160 alin. (8) din OMFP 3055/2009 privind contabilitatea. Metoda nu este obligatorie, ci este permisa operatorilor economici ce au activitate de comert cu amanuntul, datorita avatajului ca se poate utiliza rapid la determinarea scaderii din gestiune a bunurilor vandute.
Insa, metoda obligatorie este data de art. 50 din OMFP 3055/2009, ce stabileste modul de evaluare la intrarea in unitate a bunurilor la costul de achizitie coroborat cu prevederile de la art. 161 alin. (1) din ordin, ce precizeaza urmatoarele metode de scadere din stoc:
- FIFO (primul intrat - primul iesit);
- LIFO ( ultimul intrat - primul iesit);
- CMP ( costul mediu ponderat).
Astfel, raspunzand punctual la intrebare, puteti renunta la metoda de scadere din gestiune a marfii evidentiate la pretul de vanzare, si implicit, nu se completeaza rubricatia din NIR si implicit nu se fac inregistrarile referitoare la TVA neexigibil si puteti utiliza una din metodele mai sus amintite.
Exista insa o restrictie, si anume nu puteti schimba metoda de scadere din evidenta a stocului, in interiorul exercitiului financiar, situatie prevazuta atat la pct. 39 din OMFP 3055/2009, cat si la art. 21 alin. (2) din Codul fiscal.
