Noi masuri referitoare la contractele de vanzare de bunuri (proiect de lege)

Pe site-ul Ministerului Economiei a fost publicat un proiect de lege privind anumite aspecte referitoare la contractele de vanzare de bunuri.

Dispozitiile legii ar urma sa intre in vigoare de la 1 ianuarie 2022.
 

Iata care sunt schimbarile preconizate:

Principalele dispozitii de fond ale Directivei (UE) 2019/771 acopera cele mai importante diferente dintre normele nationale obligatorii de protectie a consumatorilor ca urmare a transpunerii de catre statele membre a normelor minime de armonizare prevazute in Directiva 1999/44/CE Aceste diferente principale intre normele nationale sunt cele care influenteaza decizia comerciantilor de a vinde bunuri la nivel transfrontalier sau masura in care fac astfel de vanzari.

In acest scop, ar trebui sa fie pe deplin armonizate normele privind cerintele de conformitate, propunerea are la baza dispozitiile Directivei 1999/44/CE, dar prevede o armonizare deplina a criteriilor de conformitate pentru bunuri, a masurilor corective aflate la dispozitia consumatorilor in cazul in care bunurile nu sunt conforme cu contractul si a principalele modalitati de punere in aplicare a acestor masuri corective.

In scopul de a proteja interesele legitime ale ambelor parti la un contract de vanzare, conformitatea este evaluata pe baza unor cerinte de conformitate atat subiective, cat si obiective.

Prin urmare, bunurile ar trebui sa respecte cerintele convenite intre vanzator si consumator in contractul de vanzare. Astfel de cerinte includ cantitatea, calitatea, tipul si descrierea bunurilor, caracterul lor adecvat pentru a corespunde unui anumit scop, precum si obligatia ca livrarea bunurilor sa contina si accesoriile convenite si cu toate instructiunile.

Avand in vedere evolutia constanta a continutului digital sau a serviciilor digitale incorporate in bunuri digitale sau interconectate cu acestea, vanzatorii pot conveni cu consumatorii sa ofere actualizari pentru astfel de bunuri. Conform celor convenite in contractul de vanzare, actualizarile pot imbunatati si consolida elementul de continut digital sau de serviciu digital al bunurilor, pot extinde functionalitatile acestora, le pot adapta la evolutiile tehnice, le pot proteja impotriva noilor amenintari la adresa securitatii sau pot avea alte scopuri. Prin urmare, conformitatea bunurilor cu continut digital sau cu servicii digitale care sunt incorporate in bunuri sau sunt interconectate cu acestea trebuie, de asemenea, sa fie evaluata pentru a se stabili daca elementul de continut digital sau de serviciu digital al unor astfel de bunuri este actualizat in conformitate cu contractul de vanzare. Nefurnizarea actualizarilor care au fost convenite in contractul de vanzare este considerata drept o neconformitate a bunurilor. In plus, actualizarile incorecte sau incomplete sunt, de asemenea, considerate drept o neconformitate a bunurilor, deoarece acest lucru ar insemna ca aceste actualizari nu sunt efectuate in modul stipulat in contract.

Pentru a fi conforme, bunurile ar trebui sa respecte nu doar cerintele subiective de conformitate, ci si cerintele obiective de conformitate stabilite in prezenta lege. Conformitatea este evaluata avand in vedere, printre altele, scopul pentru care s-ar utiliza in mod normal bunurile de acelasi tip, livrarea acestora cu accesoriile si instructiunile pe care consumatorul se poate astepta in mod rezonabil sa le primeasca sau corespondentele dintre acestea si esantionul sau modelul pe care vanzatorul l-a pus la dispozitia consumatorului. Bunurile ar trebui sa detina, de asemenea, calitatile si caracteristicile care sunt normale pentru bunurile de acelasi tip si la care consumatorul se poate astepta, in mod rezonabil, avand in vedere natura bunurilor si tinandu-se seama de orice declaratie publica a vanzatorului sau in numele acestuia ori al altor persoane aflate in amonte in cadrul lantului de tranzactii.
Un mare numar de bunuri trebuie sa fie instalate inainte de a putea fi efectiv utilizate de catre consumatori. In plus, in cazul bunurilor cu elemente digitale, este de obicei necesara instalarea continutului digital sau a serviciului digital astfel incat consumatorii sa poata utiliza bunurile respective in conformitate cu scopul lor preconizat. Prin urmare, orice neconformitate care rezulta dintr-o instalare incorecta a bunurilor, inclusiv din instalarea incorecta a continutului digital sau a serviciului digital incorporat in bunuri, sau interconectat cu acestea este considerata drept o neconformitate in cazul in care instalarea a fost efectuata de vanzator sau sub controlul vanzatorului. In cazul in care bunurile erau destinate a fi instalate de catre consumator, neconformitatea care rezulta din instalarea incorecta este considerata drept neconformitate a bunurilor, indiferent daca instalarea a fost efectuata de catre consumator sau de catre o parte terta aflata in raspunderea consumatorului, alta persoana ce are legatura cu consuamtorul  daca instalarea incorecta a fost cauzata de deficiente ale instructiunilor de instalare, cum ar fi caracterul incomplet sau lipsa de claritate a instructiunilor de instalare, care fac instructiunile de instalare dificil de utilizat pentru consumatorul mediu.

Pentru a spori gradul de securitate juridica si pentru a elimina unul dintre principalele obstacole din calea pietei interne, directiva armonizeaza pe deplin masurile corective de care dispune consumatorul in caz de neconformitate a bunurilor, precum si conditiile in care pot fi exercitate astfel de masuri corective. In special, in caz de neconformitate, consumatorii au dreptul de a solicita aducerea la  conformitate a bunurilor, de a primi o reducere proportionala a pretului sau de a obtine incetarea contractului.

Pentru aducerea la conformitate a bunurilor, consumatorii au posibilitatea de a alege intre reparatie sau inlocuire. Permitandu-le consumatorilor sa solicite o reparatie ar trebui sa se incurajeze un consum sustenabil si s-ar putea contribui la o mai mare durabilitate a produselor. Alegerea consumatorului intre reparatie si inlocuire este limitata numai in cazul in care optiunea aleasa ar fi imposibila din punct de vedere juridic sau factual sau, in comparatie cu cealalta optiune disponibila, ar crea costuri disproportionate pentru vanzator.

Vanzatorul poate sa refuze aducerea la conformitate a bunurilor daca atat reparatia, cat si inlocuirea sunt imposibile sau i-ar crea costuri disproportionate. Acelasi lucru se aplice si in cazul in care fie reparatia, fie inlocuirea este imposibila, iar cealalta oricare alta masura corectiva i-ar crea vanzatorului costuri disproportionate. Un exemplu pentru o astfel de situatie, dat de recitalul 40 al Directivei (UE) 2019/771, este in cazul in care bunurile sunt situate intr-un loc diferit de locul in care au fost initial livrate, iar costurile de livrare si transport ar putea deveni disproportionate pentru vanzator.

Daca reparatia sau inlocuirea nu au constituit masuri corective adecvate pentru consumator in ceea ce priveste neconformitatea constatata, consumatorul are dreptul la o reducere de pret sau sa obtina incetarea contractului. Acest lucru este valabil in special atunci cand vanzatorul nu a finalizat reparatia sau inlocuirea, ori cand imprejurarile indica in mod clar ca vanzatorul nu va finaliza reparatia sau inlocuirea, ori daca vanzatorul a refuzat aducerea la conformitate a bunurilor deoarece reparatia si inlocuirea sunt imposibile sau i-ar crea vanzatorului costuri disproportionate.

Orice garantie comerciala oferita consumatorului da nastere unei obligatii juridice pentru garant in conditiile stabilite in certificatul de garantie comerciala si in anunturile publicitare asociate, disponibile in momentul sau anterior incheierii contractului.

Pentru a imbunatati securitatea juridica si a evita inducerea in eroare a consumatorilor, legea prevede ca, in cazul in care conditiile privind garantia comerciala cuprinse in anunturile publicitare asociate sunt mai favorabile pentru consumator decat cele incluse in certificatul de garantie, prevaleaza conditiile mai avantajoase. 

Prin acest proiect sunt clarificate caracteristici ale Directivei 1999/44/CE in vigoare, cum ar fi faptul ca fiecare consumator ar avea dreptul la rezolutiunea contractului sau la reducerea pretului in cazul in care vanzatorul nu repara sau nu inlocuieste bunurile intr-un termen rezonabil. Spre deosebire de Directiva 1999/44/CE, consumatorul ar avea, de asemenea, dreptul la rezolutiune in caz de defecte minore. De asemenea, spre deosebire de Directiva 1999/44/CE, propunerea nu ar impune consumatorilor obligatia pe care au in temeiul mai multor legislatii nationale de a notifica vanzatorului un defect al bunurilor intr-o anumita perioada de timp de la descoperirea acestuia. O schimbare majora in comparatie cu Directiva 1999/44/CE este, cu siguranta, faptul ca perioada pentru inversarea sarcinii probei se prelungeste la doi ani. Asemenea Directivei 1999/44/CE, propunerea mentine dispozitiile privind dreptul consumatorilor de a primi despagubiri pentru pierderile cauzate de aceasta lipsa de conformitate cu legislatia nationala.
O alta noutate importanta este faptul ca prezenta propunere se aplica contractelor de vanzare de bunuri cu elemente digitale care necesita un continut digital sau un serviciu digital pentru a-si indeplini functiile.

In conformitate cu recitalul 44 al Directivei (UE) 2019/771, statele membre ar trebui sa poata prevedea suspendarea sau intreruperea perioadei de raspundere contractuala in cazul repararii, al inlocuirii ori al negocierilor dintre vanzator si consumator in vederea unui acord amiabil. Prezentul proiect de lege prevede prelungirea acestei perioade in cazul in care neconformitatea este remediata prin reparatie cu timpul de nefunctionare a bunului, din momentul la care a fost adusa la cunostinta vanzatorului lipsa de conformitate pana la predarea efectiva a bunului in stare de utilizare normala catre consumator. In cazul in care neconformitatea este remediata prin inlocuire, pentru bunurile care inlocuiesc bunurile neconforme perioada de raspundere contractuala incepe sa curga de la data inlocuirii.

Proiectul de lege contine prevederi similare referitoare la suspendarea sau intreruperea perioadei de raspundere contractuala si pentru garantia comerciala.
 

(1) Constituie contraventii urmatoarele fapte si se sanctioneaza dupa cum urmeaza:

a) nerespectarea prevederilor art. 3 alin. (7) si art. 15, cu amenda de la 2.000 lei la 10.000 lei;

b) nerespectarea prevederilor art. 4 - 5, art. 6 alin. (1) si alin. (3), art. 7, art. 9, art. 11 - 13, art. 14 alin. (3) lit. b).- c) si art. 15 alin. (10) - (12) cu amenda de la 5.000 lei la 25.000 lei.

(5) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre reprezentantii imputerniciti ai Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor.

(6) Contraventiilor prevazute la alin. (1) le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare;
(7) Contraventiilor prevazute la alin. (3) si (4) le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, cu exceptia art. 28 alin. (1).

(2) Odata cu aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale, agentul constatator poate dispune remedierea, inlocuirea ori restituirea contravalorii produsului, dupa caz;

(3) Savarsirea repetata de catre vanzator a uneia dintre contraventiile prevazute la alin.1 se sanctioneaza cu amenda contraventionala de la 5.000 lei la 25.000 lei;  

(4) Nerespectarea dispozitiilor legale privind protectia consumatorilor care, potrivit alin. (1), constituie contraventie, daca fapta a avut ca urmare afectarea grava si in mod repetat a drepturilor pe care le au in temeiul prezentei legi, ale unuia sau mai multor consumatori, se sanctioneaza cu amenda contraventionala de la 5.000 lei la 25.000 lei.

(1) Odata cu aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale, agentul constatator poate dispune remedierea, inlocuirea ori restituirea contravalorii produsului, dupa caz.

(2) Nerespectarea dispozitiilor legale privind protectia consumatorilor care, potrivit art. 18, constituie contraventie, daca fapta a avut ca urmare afectarea grava si in mod repetat a intereselor economice ale unuia sau mai multor consumatori, se sanctioneaza cu amenda contraventionala de la 5.000 lei la 25.000 lei.

(3) Prevederilor art. 18 si art. 19 alin .(2) nu le sunt aplicabile dispozitiile art. 28 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.