Tratamentul fiscal al veniturilor si al cheltuielilor din cedarea imobilizarilor pentru ONG

In conformitate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative in vigoare.
        
Conform prevederilor art. 24 alin (15) pentru mijloacele fixe amortizabile, deducerile de amortizare se determina fara a lua in calcul amortizarea contabila. Castigurile sau pierderile rezultate din vanzarea ori din scoaterea din functiune a acestor mijloace fixe se calculeaza pe baza valorii fiscale a acestora, diminuata cu amortizarea fiscala.
Astfel, la determinarea cheltuielii deductibile cu mijlocul fix scos din functiune trebuie sa se tina seama de valoarea fiscala a mijlocului fix precum si de valoarea amortizarii fiscale aferente mijlocului fix, care poate fi egala sau diferita de amortizarea contabila. Veniturile care rezulta din cedarea mijlocului fix (inregistrate in contul 7583) sunt venituri impozabile, iar cheltuielile ocazionate de scoaterea din functiune a mijlocului fix (inregistrate in contul 6583) sunt cheltuieli deductibile.

De regula, cheltuielile ulterioare aferente unei imobilizari corporale sunt recunoscute drept cheltuieli in perioada in care au fost efectuate.  Cheltuielile ulterioare vor majora costul activului necorporal atunci cand este probabil ca aceste cheltuieli vor permite activului sa genereze beneficii economice viitoare peste performanta prevazuta initial si pot fi evaluate credibil.


Evaluarea la data bilantului

Potrivit prevederilor politicilor contabile aprobate, imobilizarile corporale se prezinta in bilant la valoarea de intrare, mai putin ajustarile cumulate de valoare, sau la valoarea  reevaluata. Aceste ajustari de valoare cuprind pe de o parte amortizarile calculate in functie de durata de utilizare economica atribuita activului si ajustarile pentru deprecierea imobilizarilor corporale. Ajustarile pentru deprecierea imobilizarilor corporale se determina, de regula, prin compararea valorii de inventar cu valoarea contabila neta.

 Ajustarile de valoare pot fi: ajustari permanente (in cazul deprecierilor ireversibile), denumite in continuare amortizari, si/sau ajustarile provizorii (deprecieri  reversibile), denumite in continuare ajustari pentru depreciere sau pierdere de valoare. Pierderile din depreciere se inregistreaza individual la activele imobilizate la care valoarea contabila neta depaseste valoarea de inventar.
Deprecierile ireversibile se inregistreaza in contabilitate pe seama amortizarii, iar deprecierile reversibile pe seama ajustarilor pentru depreciere.

Tratament alternativ de evaluare

Organizatiile non profit pot proceda la reevaluarea imobilizarilor corporale existente la sfarsitul exercitiului, cu reflectarea in contabilitate a rezultatelor acesteia. Reevaluarea imobilizarilor corporale se face la valoarea justa de la data bilantului. Valoarea justa se determina pe baza unor evaluari efectuate, de regula, de profesionisti calificati in evaluare, membri ai unui organism profesional in domeniu, recunoscut national si international.
      
Principalele reguli de reevaluare

-    Reevaluarile trebuie facute cu suficienta regularitate, astfel incat valoarea contabila sa nu difere substantial de cea care ar fi determinata folosind valoarea justa de la data bilantului;
-    Elementele dintr-o grupa de imobilizari corporale se reevalueaza simultan pentru a se evita reevaluarea selectiva si raportarea in situatiile financiare anuale a unor valori care sunt o combinatie de costuri si valori calculate la date diferite;
-    Daca un activ imobilizat este reevaluat, toate celelalte active din grupa din care face parte trebuie reevaluate, cu exceptia situatiei cand nu exista nici o piata activa pentru acea imobilizare;
-    Daca un activ dintr-o grupa de active nu poate fi reevaluat din cauza ca nu exista o piata activa pentru acel activ, activul trebuie prezentat in bilant la cost, minus ajustarile cumulate de valoare;
-    Daca valoarea justa a unei imobilizari corporale nu mai poate fi determinata prin referinta la o piata activa, valoarea activului prezentata in bilant trebuie sa fie valoarea sa reevaluata la data ultimei reevaluari, din care se scad ajustarile cumulate de valoare.
-    Rezultatul reevaluarii se inregistreaza in mod individual pe fiecare activ in parte.

Tratamentul amortizarii

*    Amortizarea cumulata, la data reevaluarii este tratata in unul din
                    urmatoarele moduri:
a)    recalculata proportional cu schimbarea valorii contabile brute a activului, astfel incat valoarea contabila a activului, dupa reevaluare, sa fie egala cu valoarea sa reevaluata. Aceasta metoda este folosita, deseori, in cazul in care activul este reevaluat prin aplicarea unui indice; sau

b)       eliminata din valoarea contabila bruta a activului si valoarea neta, determinata in urma corectarii cu ajustarile de valoare, este recalculata la valoarea reevaluata a activului.  
*    In cazul efectuarii reevaluarii, regulile privind amortizarea se vor
                 aplica activului avand in vedere valoarea  acestuia, determinata in urma reevaluarii.

Rezultatul reevaluarii

In cazul in care se efectueaza reevaluarea  imobilizarilor corporale, diferenta dintre valoarea rezultata in urma reevaluarii si valoarea la cost istoric trebuie prezentata la rezerva din reevaluare.
Daca rezultatul reevaluarii este o crestere fata de valoarea contabila neta, atunci aceasta se trateaza astfel:
           - ca o crestere a rezervei din reevaluare prezentata in cadrul elementului "Capital si rezerve", daca nu a existat o descrestere anterioara recunoscuta ca o cheltuiala aferenta acelui activ; sau
           - ca un venit care sa compenseze cheltuiala cu descresterea recunoscuta anterior la acel activ.

            Daca rezultatul reevaluarii este o descrestere a valorii contabile nete, aceasta se trateaza astfel:
-    ca o cheltuiala cu intreaga valoare a deprecierii, atunci cand in rezerva din reevaluare nu este inregistrata o suma referitoare la acel activ (surplus din reevaluare); sau
-     ca o scadere a rezervei din reevaluare prezentata in cadrul elementului "Capital si rezerve", in limita soldului creditor al rezervei din reevaluare, iar eventuala diferenta ramasa neacoperita se inregistreaza ca o cheltuiala.

  Tratamentul rezervei din reevaluare

*     Surplusul din reevaluare inclus in rezerva din reevaluare este capitalizat prin transferul direct in rezerve, la cedarea sau casarea activului.

*    Nici o parte din rezerva din reevaluare nu poate fi distribuita, direct sau indirect, cu exceptia cazului in care activul reevaluat a fost valorificat, situatie in care surplusul din reevaluare reprezinta castig efectiv realizat.

Din punctul de vedere al impozitului pe cladiri, in cazul unei cladiri care a fost reevaluata, valoarea impozabila a cladirii este valoarea contabila rezultata in urma reevaluarii. Potrivit prevederilor Codului fiscal aplicabile de la 1 ianuarie 2012, cota impozitului pe cladiri se stabileste de catre consiliile locale ale primariilor intre 10% si 20% pentru cladirile care nu au fost reevaluate in ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta si intre 30% si 40% pentru cladirile care nu au fost reevaluate in ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de referinta.