Deductibilitate cheltuieli cu deprecierea creantelor preluate prin cesiune

In analiza de astazi vom studia cazul unei societati care detine creante preluate prin cesiune si pentru care s-a asumat riscul de neincasare ale acestora. Vom afla in continuare in ce conditii se pot constitui provizioane deductibile fiscal pentru creantele pentru care nu s-a reusit recuperarea acestora de la debitori. De asemenea, vom afla si care sunt documentele in baza carora se poate justifica deductibilitatea acestora.
 

Iata care este raspunsul specialistului!

Din punct de vedere juridic, cesiunea de creanta este conventia prin care creditorul cedent (cel care transmite creanta) transmite cesionarului (cel care o dobandeste) o creanta impotriva unui tert. Aceasta poate fi cu titlui gratuit sau oneros.
 
Cesiunea de creanta transfera cesionarului toate drepturile pe care cedentul le are in legatura cu creanta cedata si drepturile de garantie si toate celelalte accesorii ale creantei cedate.
 
In urma cesiunii unei creante, cesionarul devine titularul dreptului cedat. Dreptul de creanta trece neschimbat asupra cesionarului, in sensul ca isi pastreaza toate accesoriile sale: ipoteca, privilegiul sau alte garantii. Cesionarul dobandeste in consecinta, toate actiunile ce decurg, inclusiv cea a rezolutiunii pentru neexecutarea obligatiilor.
 

Reglementarile contabile in vigoare, aprobate prin Omfp nr. 1802/2014, cu modificarile ulterioare, la pct. 333, stabilesc ca evidentierea cesionarii creantelor, la costul de achizitie, se efectueaza prin articolul 461 “Debitori diversi” = 462 “Creditori diversi”. Valoarea nominala a creantelor preluate se evidentiaza in afara bilantului prin ct. 809 “Creante preluate prin cesionare”.
 
In cazul in care cesionarul prevede ca nu va recupera de la debitorul cedat creanta respectiva, are posibilitatea, din punct de vedere fiscal, sa o deprecieze.
 
Aceasta modificare a intervenit din anul 2016, de cand a fost eliminata conditia privind deductibilitatea cheltuielilor (cu provizioanele fiscale) numai pentru clientii catre care au fost facturate produsele vandute sau serviciile prestate sau lucrarile executate. Incepand cu 1 ianuarie 2016, se pot inregistra cheltuieli cu deprecierea clientilor si pentru alte tipuri de operatiuni (adica, pentru orice situatie in care un partener nu isi achita datoria (cesiuni de creante neachitate, contracte de imprumut intre societati, promisiuni de vanzare cumparare etc.).
 
In nota de fundamentare a HG nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea Legii nr. 227/2015, cu modificarile ulterioare, se prevede ca legiuitorul doreste largirea bazei pentru inregistrarea cheltuielilor cu deprecierea creantelor, deductibile fiscal, pentru ”toate creantele neincasate de persoana juridica”.
 
Ca urmare, se pot inregistra cheltuieli cu deprecierea clientilor incerti sau in litigiu, in cote de 30% sau 100%, daca sunt indeplinite si celelalte conditii prevazute la art. 26 lit. c) si j).
 
Ca documente posibile sunt: contractul de cesiune, extrasele de cont anuale ce contin confirmarile soldurilor respective sau punctajele reciproce scrise, corespondenta purtata cu persoana a carei creanta o detineti si orice alte informatii preluate de pe site-ul oficiului registrului comertului legate de starea juridica a acesteia.
 

Raspunsul a fost oferit pe portalcontabilitate.ro de Elena Ionescu - Expert contabil si auditor.