Valorificarea inventarierii, lipsuri si plusuri la inventar. Tratamentul contabil de aplicat

O etapa obligatorie inaintea intocmirii situatiilor financiare este efectuarea inventarului patrimoniului, conform O.M.F.P. nr. 2.861/2009 privind inventarierea.

Etapele minimale ale inventarului sunt:
a) numirea comisiei de inventariere, de catre administratorul entitatii economice, printr-o decizie scrisa, prin care este numita comisia de inventariere si perioada in care se desfasoara inventarul;
b) efectuarea in fapt a inventarului patrimoniului, stabilirea reala a situatiei activului si pasivului, consemnarea elementelor patrimoniale in listele de inventar;
c) valorificarea rezultatului inventarierii si consemnarea in evidentele contabile a rezultatului inventarierii, stabilirea plusurilor sau minusurilor de inventar, daca exista, stabilirea responsabilitatii persoanelor vinovate de lipsuri din gestiune.

Vom analiza mai multe situatii ce pot aparea ca urmare a valorificarii inventarului.
a) lipsuri la inventar neimputabile;
b) minusuri la inventar imputabile;
c) cazuri particulare privind furturi inregistrate, comparare stoc despagubit de societatea
de asigurare, stoc nedespagubit de societatea de asigurare;
d) plus de stocuri la inventar;
e) plus de mijloace fixe la inventar;
f) posibilitatea compensarii plusurilor cu minusurile la inventar.

a) Lipsuri la inventar neimputabile, stocuri degradate

Potrivit art. 21 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal, cheltuielile cu lipsurile si stocurile degradate si neimputabile sunt cheltuieli nedeductibile la determinarea impozitului pe profit. Aceasta situatie se constata in urma inventarului, iar rezultatele inventarierii prin care se identifica cantitatea fizica si valoarea stocului de marfa lipsa sau degradate si neimputabile, sunt consemnate intr-un proces-verbal semnat de comisia de inventariere, ce constituie document privind scaderea din gestiune a stocului. Acesta se anexeaza listelor de inventar, intocmite conform procedurilor uzuale. Acest proces-verbal este diferit de procesul-verbal intocmit cu ocazia incheierii activitatii de inventariere a patrimoniului, si va fi parte a documentatiei de inventariere.

Din punctul de vedere al TVA, consideram ca sunt aplicabile prevederile de la art. 128 alin. (8) lit. b) din Codul fiscal, ce stabileste ca nu constituie o livrare (si implicit nu se colecteaza TVA) bunurile de natura stocurilor degradate calitativ ce nu mai pot fi valorificate, in conditia stabilita de norma metodologica.

Normele metodologice stabilesc indeplinirea simultana a urmatoarelor 3 conditii:
a) degradarea nu este imputabila;
b) degradarea se datoreaza unor cauze obiective, dovedite prin documente;
c) se face dovada ca bunurile au fost distruse.

La acelasi calcul cu amortizarea mijlocului fix, subventia pentru investitii se vireaza la venituri, pastrand caracterul de neutralitate asupra rezultatului financiar.
6811                  =                       281
"Cheltuieli cu amortizarea"            "Amortizare imobilizari corporale"
475                   =                           7584
"Subventii pentru investitii"       "Venituri din subventii pentru investitii"


f) Posibilitatea compensarii plusurilor cu minusurile la inventar

Dupa cum se cunoaste, posibilitatea compensarii lipsurilor cu plusurile din gestiune este prevazuta de art. 40 alin. (3) din O.M.F.P. nr. 2.861/2009 privind inventarierea. Actul normativ stabileste ca exista aceasta posibilitate a compensarii, daca sunt respectate urmatoarele 2 conditii:
a) sortimentele compensate sunt asemanatoare in ceea ce priveste aspectul exterior;
b) diferentele in plus si minus se refera la aceeasi perioada si la aceeasi gestiune.