Solutii contabile: Incadrarea unor servicii in conventiile de evitarea dublei impuneri

In cazul de fata, se va vedea daca o societate care incheie contracte de prestari servicii, contracte care prevad lucrari de insalatii electrice si sanitare pe teritoriul statelor membre ale uniunii europene (respectiv Belgia si Franta ), cu o societate din Belgia, cat si cu o societate din Franta, intra sub incidenta impozitului pe nerezidenti si implicit aplicarea conventiilor de evitare a dublei impuneri.

De asemenea, vom vedea daca societatea din Romania trebuie sa prezinte certificate de rezidenta fiscal si daca aceste venituri, in cazul in care s-ar aplica conventiile de evitare a dublei impuneri, se incadreaza la art.7 din conventii.

Incadrarea fiscala in diverse clase de venituri din cadrul conventiilor de evitare a dublei impuneri a unui serviciu se face in functie de natura acestuia si de prevederile contractuale.

Daca ne referim la venituri din comisioane, dobinzi, dividende, redevente, venituri din activitati dependente sau de capital etc, atunci vom regasi, in cadrul fiecarei conventii, cite un articol destinat fiecarei categorii de astfel de venituri.

Mai dificila este incadrarea, in vederea impunerii, a altor venituri neregasite ca fiind tratate in articolele respective.

In fiecare conventie, mai ramin doua articole care trateaza "restul" veniturilor nementionate in mod expres, si anume art. 7 Beneficiile (profiturile) intreprinderii si articolul destinat Altor venituri.
Deci, daca avem un venit provenit dintr-o prestare de serviciu, constind in lucrari de instalatii electrice si sanitare, unde il incadram in conventie: la art. 7 sau la articolul destinat altor venituri?
La art. 7 alin. 1 din toate conventiile, in mare, se prevede acelasi aspect:

Art. 7: Beneficiile intreprinderilor

1.Beneficiile unei intreprinderi a unui stat contractant nu sint impozabile decat in acest stat, afara de cazul cand intreprinderea nu exercita activitatea sa in celalat stat contractant prin intermediul unui sediu stabil aflat in acesta. Daca intreprinderea exercita activitatea sa in acest mod, beneficiile intreprinderii sunt impozabile in celalalt stat, dar numai in masura in care aceste beneficii sint realizate de catre acest sediu stabil."

(citat din Conventia de evitarea dublei impuneri dintre Romania si Franta).

La articolul la care se trateaza alte venituri se prevede:

"Art. 22: Venituri care nu au fost expres mentionate
Elementele de venituri ale unui rezident al unui stat contractant, care nu sint in mod expres mentionate in articolele precedente ale prezentei conventii, sint impozabile numai in acest stat."
(citat din aceeasi conventie cu Franta).
 
Din cele doua articole se observa ca impozitarea altor venituri, nementionate in articolele precedente, indiferent de incadrarea lor la art. 7 sau la articolul "alte venituri", se impoziteaza numai in statul caruia ii apartin (in statul din care se emite factura).

Insa conditia esentiala este ca societatea care presteaza astfel de venituri sa nu desfasoare, in statul in care presteaza serviciile respective, activitati printr-un sediu permanent (sa nu stea acolo mai mult de 183 de zile sau, chiar daca ar sta mai putin de 183 de zile, sa nu-si desemneze, din punct de vedere fiscal, un sediu permanent, un loc fix in celalat stat de unde sa-si desfasoare activitatea). In cazul in care societatea prestatoare (de exemplu, firma din Romania) si-ar deschide pe teritoriul statului francez un sediu permanent, un punct de lucru in acceptiunea art. 5 din conventii, atunci ar deveni rezident fiscal al acestui stat, iar impozitarea veniturilor sale se va face conform legislatiei statului francez, in conformitate cu art. 7 din conventii (similar cu art. 29 din codul fiscal
romanesc).
 
In general, prevederile art. 7 se vor analiza in corelatie cu art. 5 din conventii "Sediul permanent", deoarece articolul 7, in paragrafele urmatoare ale sale, se refera in detaliu la impozitarea activitatii unei societati in conditiile in care aceasta isi desfasoara activitatea in celalalt stat printr-un sediu stabil, permanent, asa cum un astfel de sediu este definit la art. 5.
 
In concluzie, atita timp cat firma din Romania presteaza serviciile sale pe teritoriul altor state fara a avea o baza fixa in acele state unde presteaza astfel de servicii si daca va prezenta platitorului de venit certificatul de rezidenta fiscala emis de organele fiscale din Romania, nu va fi impozitata in statul respectiv, ci va fi impozitata doar in Romania, indiferent de incadrarea serviciilor in conventii: la art. 7 sau la articolul altor venituri.
 
Asadar, daca se creeaza un sediu permanent in statul in care se presteaza serviciile, acestea vor fi impuse, in mod obligatoriu, conform articolului 7 paragrafele 2 si urmatoarele din Conventii.
 
In oglinda, in Romania, se aplica aceleasi principii si reguli fiscale. Daca o firma dintr-un stat tert desfasoara in Romania activitati de instalatii sanitare, dar fara a-si deschide un sediu permanent, va fi impozitata doar in statul sau de rezidenta, daca prezinta platitorului de venit din Romania certificatul de rezidenta fiscala, la momentul platii venitului de catre acesta. In aceste conditii, firma din Romania - platitor de venit - nu va impozita venitul nerezidentului.

Daca beneficiarul nerezident al venitului nu prezinta certificatul de rezidenta fiscala de la el din tara, firma din Romania - platitor de venit - trebuie sa aplice legislatia interna romaneasca si va impune venitul nerezidentului cu un impozit de 16%, conform art. 116 din codul fiscal, platindu-i acestuia diferenta.

Daca firma prestatoare nerezidenta doreste sa primeasca suma integrala din factura, fara a fi diminuata cu impozitul din Romania, atunci firma din Romania va suporta ea insasi impozitul pe nerezidenti datorat statului roman, aplicind procentul de 16% asupra unei baze majorate.

In plus, daca serviciile de instalatii electrice sint prestate pe teritoriul Romaniei, firma romanesca beneficiara a acestor servicii trebuie sa declare contractul incheiat cu prestatorul nerezident la organul fiscal in raza caruia isi are sediul social, in termen de 30 de zile de la data incheierii contractelor. De mentionat ca aceste contracte incheiate cu nerezidentii se declara la ANAF doar daca serviciile respective sint prestate pe teritoriul Romaniei.

Inregistrarea si modelul declaratiei acestor contracte sint prevazute in OPANAF nr. 1400/2012 privind procedura de inregistrare a contractelor/documentelor incheiate intre persoane juridice romane, persoane fizice rezidente, precum si sediile permanente din Romania apariinind persoanelor juridice straine si persoane juridice straine sau persoane fizice nerezidente. Acest ordin este emis pentru aplicarea art. 8 din codul fiscal privind sediile permanente.



Raspuns oferit de specialistii www.portalcontabilitate.ro