Reguli de evaluare alternative
Reevaluarea imobilizarilor corporale
Periodic, entitatile reevalueaza imobilizarile corporale existente la sfarsitul exercitiului financiar, reflectand in contabilitate rezultatele reevaluarii.
Reevaluarea imobilizarilor corporale are la baza valoarea justa calculata la data bilantului.
De regula, valoarea justa se determina pe baza unor evaluari efectuate de catre pro- fesionisti calificati in evaluare, membri ai unui organism profesional in domeniu, recu- noscut national si international.
La reevaluarea unei imobilizari corporale, amortizarea cumulata la data reevaluarii poate fi:
- recalculata proportional cu modificarea valorii contabile brute a activului, astfel incat valoarea contabila a activului, dupa reevaluare, sa fie egala cu valoarea sa reevaluata (aceasta metoda este utilizata, deseori, atunci cand activul este reevaluat prin aplicarea unui indice); sau
- eliminata din valoarea contabila bruta a activului, situatie in care valoarea neta, determinata in urma corectarii cu ajustarile de valoare, este recalculata la nivelul valorii reevaluate a activului (aceasta metoda este utilizata, deseori, pentru cladirile care sunt reevaluate la valoarea lor de piata).
Daca in urma recunoasterii initiale ca activ imobilizat, valoarea acestuia este deter- minata pe baza reevaluarii, valoarea rezultata din reevaluare va fi atribuita activului, inlocuind costul de achizitie, costul de productie sau orice alte valori atribuite inainte acelui activ. Regulile privind amortizarea vor fi aplicate activului imobilizat avand in vedere valoarea acestuia, determinata ca urmare a reevaluarii.
Manual de politici contabile - Stick USB
PFA II IF Taxe Impozite Deduceri Contributii
Bugete cash flow rentabilitate risc - ghid practic
Atentie! Atunci cand ati reevaluat un element de natura imobilizarilor corporale, tre- buie sa procedati la reevaluarea simultana a tuturor elementelor din acea grupa de imo- bilizari corporale pentru a evita reevaluarea selectiva si raportarea in situatiile financiare a unor valori formate din costuri si sume determinate la date diferite.
Fac exceptie de la aceasta regula situatiile in care nu exista o piata activa pentru acel activ.
O grupa de imobilizari corporale cuprinde active de aceeasi natura si utilizari simi- lare, aflate in exploatarea unei entitati.
Exemple de grupe de imobilizari corporale sunt:
- terenuri;
- cladiri;
- masini si echipamente;
- nave;
- aeronave etc.
Entitatile trebuie sa efectueze cu suficienta regularitate operatiunile de reevaluare, astfel incat valoarea contabila atribuita imobilizarilor corporale sa nu fie diferita in mod substantial de valoarea justa determinata la data bilantului.
Dupa cum am mai prezentat, reevaluarea imobilizarilor corporale are ca finalitate inlocuirea valorii contabile nete a acestora cu valoarea justa determinata la data reevaluarii. Diferenta dintre valoarea rezultata in urma reevaluarii si valoarea la cost istoric trebuie sa fie prezentata ca un plus de valoare sau ca un minus de valoare.
Plusul de valoare va fi reflectat ca o rezerva din reevaluare, care constituie un subele- ment distinct in pozitia „capital si rezerve” din bilant.
Indiferent daca valoarea rezervei a fost modificata sau nu in cursul exercitiului finan- ciar, entitatile trebuie sa prezinte in notele explicative urmatoarele informatii:
- valoarea la cost istoric a imobilizarilor reevaluate si suma corespunzatoare reevaluarii efectuate;
- valoarea rezervei din reevaluare existenta la inceputul exercitiului financiar;
- diferentele din reevaluare transferate la rezerva din reevaluare in cursul exercitiului financiar;
- sumele capitalizate sau transferate intr-un alt mod din rezerva din reevaluare in cursul exercitiului financiar, prezentandu-se natura oricarui astfel de transfer si temeiul legal al acestuia;
- valoarea rezervei din reevaluare existenta la sfarsitul exercitiului financiar; si
- tratamentul in scop fiscal al rezervei din reevaluare;
- valoarea la data bilantului a diferentei dintre valoarea rezultata din reevaluare si costul istoric.
Surplusul din reevaluare inclus in rezerva din reevaluare este capitalizat prin trans- ferul direct al acestuia in rezerve (contul 1065 „Rezerve reprezentand surplusul realizat din rezerve din reevaluare”), atunci cand reprezinta un castig realizat. Castigul este considerat realizat la scoaterea din evidenta a activului pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare.
Cu toate acestea, o parte din castig poate fi realizat pe masura ce activul este folosit de catre entitate, caz in care, valoarea rezervei transferate reprezinta diferenta dintre amortizarea calculata pe baza valorii contabile reevaluate si amortizarea calculata pe baza costului initial al activului.
Rezerva din reevaluare constituita cu ocazia reevaluarilor nu poate fi distribuita actionarilor sau asociatilor, direct sau indirect, cu exceptia cazului in care activul imobilizat reevaluat a fost valorificat, situatie in care surplusul din reevaluare reprezinta un castig efectiv realizat.
Ajustarile de valoare pentru activele imobilizate se determina in fiecare exercitiu financiar pe baza valorii atribuite acestora pentru acel exercitiu financiar.
Evaluarea la valoarea justa a instrumentelor financiare
Un instrument financiar reprezinta orice contract care genereaza simultan un activ financiar pentru o entitate si o datorie financiara sau un instrument de capitaluri pro- prii pentru o alta entitate.
Un activ financiar este orice activ care reprezinta:
1. O componenta a trezoreriei;
2. Un instrument de capitaluri proprii al unei alte entitati;
3. Un drept contractual care se refera la:
4. Un contract care va fi sau poate fi decontat cu instrumentele de capitaluri proprii ale entitatii si este:
O datorie financiara este orice datorie care reprezinta:
1. O obligatie contractuala care se refera la:
2. Un contract care va fi sau poate fi decontat in instrumentele de capitaluri proprii ale entitatii si este:
Entitatile pot evalua instrumentele financiare, inclusiv instrumentele financiare derivate, in situatiile financiare consolidate, la valoarea justa.
Valoarea justa se determina prin referire la:
- valoarea de piata, pentru acele instrumente financiare pentru care se poate identi- fica o piata activa (daca valoarea de piata nu se poate identifica pentru un instru- ment, dar poate fi identificata pentru componentele sale sau pentru un instrument similar, valoarea de piata poate fi derivata din cea a componentelor sale sau a instrumentului similar); sau
- valoarea determinata pe baza unor modele si tehnici de evaluare general accep- tate, pentru instrumentele pentru care nu se poate identifica cu o piata activa (astfel de modele si tehnici asigura o aproximare rezonabila a valorii de piata).
Prin exceptie de la cerintele principiului prudentei, atunci cand un instrument finan- ciar se evalueaza in conformitate cu regulile prezentate mai sus, modificarea valorii tre- buie sa fie inclusa in contul de profit si pierdere.
Modificarea valorii unui activ financiar disponibil pentru vanzare, altul decat un instrument financiar derivat, poate fi inclusa direct in capitalul propriu, in rezerva de valoare justa.
Entitatea care a aplicat evaluarea la valoarea justa a instrumentelor financiare va prezenta in notele explicative urmatoarele informatii:
- justificarea alegerii modelelor si tehnicilor de evaluare folosite pentru deter- minarea valorilor juste (daca este cazul);
- pentru fiecare categorie de instrumente financiare, valoarea justa, modificarile de valoare incluse direct in contul de profit si pierdere, precum si modificarile incluse in rezerva de valoare justa;
- pentru fiecare clasa de instrumente financiare derivate, informatii privind aria si natura instrumentelor, inclusiv termenii si conditiile semnificative care pot afecta valoarea, momentul si certitudinea fluxurilor viitoare de trezorerie; si
- un tabel care sa prezinte modificarile rezervei de valoare justa aparute in cursul exercitiului financiar.
