email
E-Factura. E-Transport: Sanctiuni. Amenzi. Solutii practice

Va oferim CADOU un Raport Special Gratuit 

"E-Factura. E-Transport: Sanctiuni. Amenzi. Solutii practice"

Adauga adresa ta de e-mail pentru a primi Raportul Gratuit, oferit de Contabilul.ro.
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

Preturile de transfer - o noua provocare pentru companiile multinationale

preturi de transfercompaniimultinationalecontabilitatefiscalitate

ec. Daniel Iovescu
Partner, A.B.A. Management

1. Perspectiva generala privind problematica preturilor de transfer

In lipsa unui cadru general unanim acceptat in materia preturilor de transfer, una din cele mai mari provocari cu care se confrunta actualmente o companie multinationala este revizuirea si adaptarea politicilor interne de grup, astfel incat acestea sa poata face fata (sa poata demonstra valoarea de piata a preturilor practicate in cadrul tranzactiilor cu partile afiliate) numeroaselor investigatii de preturi de transfer intreprinse in paralel, aflate in stadii diferite de analiza, derulate in baza unor reglementari nationale diferite.

Cu o estimare de doua din trei dintre tranzactiile mondiale ca avand loc intre parti afiliate, preturile de transfer reprezinta un obiectiv de interes strategic in politica companiilor multinationale. Importanta crescanda a problematicii preturilor de transfer reprezinta si principala concluzie a studiului efectuat de catre Ernst & Young – „Global Transfer Pricing Survey 2007-2008: global transfer pricing trends, practices and analysis“. Prezentam in acest sens o parte din concluziile studiului

  • 40% din companiile analizate admit ca preturile de transfer reprezinta cea mai importanta problema cu caracter fiscal;
  • 65% din companii considera ca pregatirea unei documentatii privind preturile de transfer este mai importanta in prezent decat in urma cu 2 ani;
  • 53% din companiile subiect afirma ca, in ultimii ani, costurile de conformare la cerintele specifice preturilor de transfer au crescut semnificativ;
  • 52% din companii au trecut in ultimii 6 ani printr-o investigatie privind preturile de transfer din partea organelor fiscale;
  • 27% din companiile supuse investigatiilor au procedat la ajustari privind preturile de transfer.

Schimbarea de atitudine (din ultimii 10-15 ani) a organelor fiscale din majoritatea statelor europene si nu numai – in ceea ce priveste preturile practicate in cadrul tranzactiilor intre parti afiliate (preturi de transfer) a putut fi observata si la nivel national in ultimii ani.

Astfel,multinationalele ce activeaza in Romania sunt nevoite – cel putin pe masura ce preturile practicate in cadrul tranzactiilor intre parti afiliate devin obiect al investigatiilor organelor fiscale – sa acorde o atentie sporita in directia fundamentarii preturilor de transfer, in baza unei documentatii conforme cu cerintele organelor fiscale.

In directia obligatiei contribuabililor (din Romania) ce deruleaza tranzactii cu persoane afiliate, Codul de procedura fiscala stipuleaza la art. 79 alin. (2) ca: „In vederea stabilirii preturilor de transfer, contribuabilii care desfasoara tranzactii cu persoane afiliate au obligatia ca, la solicitarea organului fiscal competent, sa intocmeasca si sa prezinte, in termenele stabilite de acesta, dosarul preturilor de transfer“. In conformitate cu dispozitiile art. 11 alin. (2) din Codul fiscal, „In cadrul unei tranzactii intre persoane afiliate, autoritatile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricareia dintre persoane, dupa cum este necesar, pentru a reflecta pretul de piata al bunurilor sau serviciilor furnizate in cadrul tranzactiei.“

In plus, conform prevederilor Ordinului presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 222/2008, „In vederea stabilirii preturilor de transfer, contribuabilii care desfasoara tranzactii cu persoane afiliate au obligatia ca, la solicitarea organului fiscal competent, sa intocmeasca si sa prezinte, in termenele stabilite de acesta, dosarul preturilor de transfer.“

Astfel, daca in urma relatiilor speciale dintre o intreprindere asociata romana si una straina, evidentele intreprinderii din Romania nu reflecta profiturile reale impozabile ce provin din Romania, tranzactiile acestei intreprinderi neavand loc in termeni comerciali de piata libera, respectiv ca tranzactii intre intreprinderi independente, autoritatile fiscale din Romania pot, in scopul calcularii obligatiilor fiscale ale intreprinderilor asociate, sa reconsidere aceste evidente.

2. Selectia metodei de determinare a preturilor de transfer

La baza reglementarilor internationale si nationale in materia preturilor de transfer sta principiul lungimii de brat/principiul arm’s length – un principiu unanim acceptat si care impune ca toate tranzactiile dintre societati afiliate sa fie facute la un pret real de piata, pret la care aceeasi tranzactie s-ar fi realizat intre entitati independente.

In concordanta cu practica la nivelul majoritatii autoritatilor fiscale, si in Romania organele fiscale stabilesc pretul de piata al tranzactiilor inregistrate de contribuabil cu partile afiliate aplicand metoda utilizata de catre contribuabil, cu exceptia cazurilor in care prin metoda utilizata nu se reflecta pretul de piata al bunurilor sau serviciilor furnizate in cazul tranzactiei.

In acest caz, autoritatile fiscale vor aplica ceamai adecvata dintre metodele prevazute la art. 11 alin. (2) din Codul fiscal: „La stabilirea pretului de piata al tranzactiilor intre persoane afiliate se foloseste cea mai adecvata dintre urmatoarele metode:

a) metoda compararii preturilor, prin care pretul de piata se stabileste pe baza preturilor platite altor persoane care vand bunuri sau servicii comparabile catre persoane independente;
b) metoda cost-plus, prin care pretul de piata se stabileste pe baza costurilor bunului sau serviciului asigurat prin tranzactie, majorat cu marja de profit corespunzatoare;
c) metoda pretului de revanzare, prin care pretul de piata se stabileste pe baza pretului de revanzare al bunului sau serviciului vandut unei persoane independente, diminuat cu cheltuiala cu vanzarea, alte cheltuieli ale contribuabilului si o marja de profit;
d) orice alta metoda recunoscuta in liniile directoare privind preturile de transfer emise de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica.“

In vederea stabilirii celei mai adecvate metode de determinare a preturilor de transfer se au in vedere, in principiu, urmatoarele elemente:

a) metoda care se apropie cel mai mult de imprejurarile in care sunt stabilite preturile supuse liberei concurente pe piete comparabile din punct de vedere comercial;
b) metoda pentru care sunt disponibile date rezultate din functionarea efectiva a persoanelor afiliate, implicate in tranzactii supuse liberei concurente;
c) gradul de precizie cu care se pot face ajustari in vederea obtinerii comparabilitatii;
d) circumstantele cazului individual;
e) activitatile desfasurate efectiv de diferitele persoane afiliate;
f) metoda folosita trebuie sa corespunda imprejurarilor date ale pietei si ale activitatii contribuabilului;
g) documentatia care poate fi pusa la dispozitie de catre contribuabil.

Circumstantele cazului individual care urmeaza sa fie luat in considerare in examinarea pretului de piata sunt: tipul, starea, calitatea, precum si gradul de noutate al bunurilor, marfurilor si serviciilor transferate; conditiile pietei pe care bunurile, marfurile sau serviciile sunt folosite, consumate, tratate, prelucrate sau vandute unor persoane independente; activitatile desfasurate si stadiile din lantul productiei si distributiei ale entitatilor implicate; clauzele cuprinse in contractele de transfer, privind: obligatiile, termenele de plata, rabaturile, reducerile, garantiile acordate, asumarea riscului; in cazul unor relatii de transfer pe termen lung, avantajele si riscurile legate de acestea; conditiile speciale de concurenta.

In varianta actuala (din 1995) a OECD Transfer Pricing Guidelines, metodele tranzactionale ale profitului (metoda tranzactionarii marjei nete / transactional net margin method – TNMM, metoda impartirii profiturilor / profit split method) sunt privite ca metode de ultima instanta, metodele traditionale (metoda compararii preturilor / comparable uncontrolled price method – CUP method, metoda pretului de revanzare / resale pricemethod,metoda cost-plus / cost plus method) fiind de preferat; in conceptia actuala, utilizarea metodelor tranzactionale ale profitului trebuie limitata in cazul unor situatii exceptionale, cand nu exista date ori cand acestea sunt insuficiente pentru aplicarea uneia dintre metodele traditionale de determinare a preturilor de transfer.

Conform OECD Transfer Pricing Guidelines, atunci cand pot fi determinate tranzactii comparabile necontrolate, metoda compararii preturilor reprezinta cea mai directa si mai sustenabila cale de aplicare a principiului arm’s length. De asemenea, autoritatile fiscale din majoritatea tarilor regasesc in metoda compararii preturilor cea mai sustenabila modalitate de determinare a pretului tranzactiilor dintre contribuabili asociati. Asadar, metoda se recomanda a fi aplicata cu prioritate2.

In practica, aplicarea metodei compararii preturilor presupune:

a) fie compararea preturilor convenite intre persoane afiliate cu preturile convenite in relatiile cu persoane independente, pentru tranzactii comparabile (compararea interna a preturilor); spre exemplu:

  • compararea cu vanzari facute de un membru al grupului controlat catre o companie independenta;
  • compararea cu vanzari facute de o companie independenta catre un membru al grupului controlat;

b) fie compararea preturilor convenite intre persoane independente, pentru tranzactii comparabile (compararea externa a preturilor).

In practica, metoda compararii preturilor este mai greu de aplicat deoarece companiile multinationale nu obisnuiesc, in general, sa detina detalii despre tranzactii comparabile cu cele derulate in interiorul grupului.

Astfel, avand in vedere considerente de natura practica, conform carora metodele tranzactionale ale profitului sunt utilizate intr-un numar semnificativ mai ridicat de situatii decat cele ce ar decurge din statutul lor de metode de ultima instanta, OECD Committee on Fiscal Affairs a procedat la revizuirea modului de implementare a OECD Transfer Pricing Guidelines (1995).

Revizuirea va conduce la propunerea de eliminare a caracterului exceptional al metodelor tranzactionale ale profitului; chiar si asa, nu se va renunta la preferinta pentru metodele traditionale; astfel, atunci cand atat o metoda traditionala, cat si una tranzactionala a profitului pot fi aplicate de o maniera egal-fundamentata, metoda traditionala va fi aplicata cu precadere.

Draft-ul versiunii revizuite a Capitolelor I-III din OECD Transfer Pricing Guidelines se asteapta a fi publicat pentru dezbateri publice la sfarsitul anului 2009.

Metoda tranzactionarii marjei nete – metoda tranzactionala a profitului aplicata frecvent (in principal datorita existentei bazelor de date specializate) – implica calculul marjei nete a profitului obtinute de o persoana in urma uneia sau a mai multor tranzactii cu persoane afiliate si compararea / estimarea acestei marje pe baza nivelului obtinut de catre aceeasi persoana in tranzactii cu persoane independente sau pe baza marjei obtinute in tranzactii comparabile efectuate de persoane independente.

Incheiem aceasta sectiune cu observatia conform careia principiul lungimii de brat nu solicita contribuabililor aplicarea in paralel a mai multor metode4, criteriile relevante de selectie a celei mai adecvate metode fiind deja enuntate.

3. Dosarul preturilor de transfer. Strategii potentiale

Revenind la prevederile Ordinului presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 222/2008, conform carora „... contribuabilii care desfasoara tranzactii cu persoane afiliate au obligatia ca, la solicitarea organului fiscal competent, sa intocmeasca si sa prezinte, in termenele stabilite de acesta, dosarul preturilor de transfer“, ne propunem in aceasta sectiune prezentarea principalelor strategii ce pot fi urmate din perspectiva dosarului preturilor de transfer, respectiv o trecere in revista a continutului minimal al unui astfel de dosar.

Din perspectiva strategiilor potentiale de urmat, simplificand putin lucrurile, un contribuabil se poate situa in una din urmatoarele trei posturi: postura de a nu face nimic, postura de a trata la nivel local problematica preturilor de transfer, respectiv postura de a asigura un managementcentralizat in fundamentarea dosarului preturilor de transfer. Prezentam in cele ce urmeaza principalele argumente pro si contra aferente fiecareia din cele trei alternative propuse:

Do nothing

Management local

Management central

Pro

  • Costuri zero (pe moment)
  • Mentinera foscusului asupra riscului privind preturile de transfer
  • Flexibilitate - posibilitati de a gestiona & raspunde rapid la investigatiile organelor fiscale prvind preturile de transfer
  • Coordonare, abordare globala din partea HQ
  • Eliminarea riscului unor documentatii insuficient argumentate
  • Eliminarea costurilor dublate

Contra

  • Risc ridicat - expunere maxima la ajustari si penalitati
  • In anumite legislatii, o astfel de abordare nu este permisa
  • Riscul unor documentatii insuficient argumentate
  • Risc global aflat la indemana managementul local al riscului
  • Timp & costuri dublate si alocate ineficient
  • Posibila reducere a focusului local asupra riscului privind preturile de transfer

Referitor la continutul minimal al unui dosar privind preturile de transfer, avand in vedere practica internationala ce structureaza in general dosarul preturilor de transfer in Maser file si Local file – o astfel de structurare fiind in general acceptata indiferent de tara, cu eventuale ajustari ale continutului –, respectiv structura dosarului preturilor de transfer conform Ordinului presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 222/2008, sintetizam in cele ce urmeaza principalele informatii ce fac obiectul celor doua componente majore ale dosarului preturilor de transfer:

Master file

Local File (country specific documentation)

  • Descrierea generala a afacerii si a strategiei de afaceri
  • Structura organizationala, legala si operationala a grupului
  • Tranzactiile inter-company
  • Descrierea generala a tranzactiilor controlate si a functiilor riscului
  • Fundamentare din perspectiva principiului arm's lenght a pretului tranzactiilor intre afiliati
  • Advance Pricing Agrements si Cost Contribution agreements
  • Descrierea detaliata a afacerii si a strategiei de afaceri
  • Informatii cu privire la tranzactiile controlate specifice/locale
  • Analiza de comparabilitate (daca este disponibila)
  • Explicatii cu privire la selectia metodei/metodelor de determinare a preturilor de transfer
  • Informatii relevante cu privire la comparabilele interne sau externe (daca sunt disponibile)
  • Descrierea modului de implementare/aplicare a politicii preturilor de transfer la nivel de grup

Ca incheiere, din perspectiva atitudinii generale fata de dosarul preturilor de transfer, respectiv fata de continutul minimal al acestuia, putem avansa urmatoarea recomandare: think (and gather information) globally, but act (and prepare documentation) regionally/locally.

Drepturile de proprietate intelectuala asupra continutului acestui articol apartin Editurii Rentrop & Straton. Articolul poate fi preluat in limita a 500 de caractere, cu conditia sa fie insotit de textul: "Sursa: Portalul Contabilul.ro" si link catre www.contabilul.ro . In caz contrar, vom actiona conform legilor privind protectia drepturilor de proprietate intelectuala.

NOUTATI din Legislatia Contabila

CECCAR 2024 - Subiecte rezolvate pentru Accesul la Stagiu!


Cele 100 de teste-grila sunt exact 
in genul celor care se dau la examen!
 
Sunt teste foarte variate, in perfecta concordanta cu metodologia de examinare, insotite de temeiuri legale si explicatii profesioniste. Ele acopera toate domeniile din programa de examen:
  • contabilitate;
  • fiscalitate; 
  • drept; 
  • evaluarea economica si financiara a intreprinderilor; 
  • audit; 
  • expertiza contabila; 
  • doctrina; 
  • deontologia profesiei contabile.
...Vezi AICI detaliile complete <<

Citeste mai multe articole pe aceeasi tema:
preturi de transfercompaniimultinationalecontabilitatefiscalitate


Data aparitiei: 27 Iulie 2009

Votati articolul "Preturile de transfer - o noua provocare pentru companiile multinationale":
Rating:

Nota: 1.83 din 5 din 3 voturi

Urmareste-ne pe Google News

Sfaturi de la Experti - Intrebari si Raspunsuri



ARTICOLE SIMILARE



Subiectele saptamanii

Atentie, Contabili!

Contabilitatea se schimba!
Cititi «Raportul Special Gratuit» oferit de specialistii nostri

DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"E-Factura. E-Transport: Sanctiuni. Amenzi. Solutii practice"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
X