Posibilitati procedurale de perfectionare a calculatiei costurilor in activitatea de productie

 

Posibilitati procedurale de perfectionare a calculatiei costurilor in activitatea de productie

de drd. Raymonda Elena Hagiu, autoare Revista Romana de Monografii

1. Aspecte generale

Pentru a face fata concurentei internationale puternice, specifice mediului actual, intreprinderile trebuie sa aiba ca obiectiv esential, cresterea permanenta a calitatii productiei, concomitent cu reducerea costurilor si a termenelor de realizare a produselor.

Indeplinirea acestor obiective presupune, printre alte masuri, adaptarea si perfectionarea proceselor de productie precum si utilizarea unor noi metode de organizare a productiei, care sa asigure acoperirea cererilor de livrare formulate de clienti, concomitent cu evitarea imobilizarilor de stocuri.

In conditiile economice actuale, productia industriala, in general si cea din domeniul constructiilor de masini, in special, se caracterizeaza prin aparitia si extinderea unor noi tehnologii de conceptie si fabricatie a produselor.

Tehnologiile de fabricatie au evoluat, de la mecanizarea partiala a productiei, la mecanizarea complexa si apoi la automatizare.

Daca in prima forma, automatizarea se caracteriza printr-o anumita rigiditate, in prezent creste rolul tehnologiilor flexibile de fabricatie, al proceselor de productie, de cele mai multe ori, complet automatizate.

Examenul de ACCES la STAGIUL CECCAR 2024

Vezi AICI detalii

Totul despre documentele de contabilitate primara Solutii de organizare a gestiunilor

Vezi AICI detalii

Ghidul practic al contabilului din domeniul constructiilor

Vezi AICI detalii

Noile tehnologii de conceptie si fabricatie influenteaza in mod substantial atât nivelul, cât si structura cheltuielilor, privite pe intregul lant: conceptie–proiectare– productie–service–utilizare– scoatere din folosinta, astfel incât, in costul total al produsului, cheltuielile privind proiectarea detin o pondere importanta, reducându-se in mod corespunzator alte elemente, cum ar fi cele aferente manoperei directe, ca urmare a automatizarii proceselor de prelucrare.

Creste rolul proceselor de pregatire a fabricatiei, al celor de proiectare a produselor, concomitent cu o crestere a cheltuielilor aferente acestor activitati; apare, deci, necesitatea determinarii si urmaririi stricte a costurilor totale ale produselor, pe etapele de realizare a acestora.

DETALII CLICK AICI

Realizarea obiectivului de crestere a calitatii productiei presupune reducerea continua si evidentierea stricta a pierderilor generate de obtinerea unor bunuri necorespunzatoare (a rebuturilor definitive si a pierderilor generate de reprelucrare), astfel incât acestea sa fie eliminate din costurile produselor finite obtinute, corespunzatoare din punct de vedere calitativ.

Totodata, este necesara evidentierea si urmarirea costurilor de conformitate privind calitatea, respectiv cele generate de activitatile care au ca scop cresterea si asigurarea calitatii produselor.

Practicile traditionale in domeniul contabilitatii de gestiune si calculatiei costurilor

Se axeaza, in special, asupra aspectelor legate de determinarea costurilor antecalculate sau efective aferente etapelor de productie si livrare a produselor si nu au in vedere urmarirea stricta a costurilor totale ale produselor pe etape de realizare a acestora.

Ne referim, in acest sens, la metoda pe comenzi, metoda pe faze, metoda globala si alte metode de calculatie a costurilor, specifice, in special, mediului traditional de fabricatie, caracterizat prin productie de masa si tehnologii rigide de fabricatie .

Metodele traditionale de calculatie a costurilor nu permit o atribuire adecvata a cheltuielilor deoarece, prin utilizarea unei cote unice de repartizare a cheltuielilor indirecte se pot obtine informatii eronate privind costurile produselor, conducând de cele mai multe ori, la „subventionarea incrucisata” a acestora, in sensul ca subestimeaza costul unui produs concomitent cu supraestimarea costului unui alt produs.

Ca o consecinta, asemenea informatii referitoare la costuri conduc in mod implicit la decizii eronate in ceea ce priveste oportunitatea realizarii anumitor produse.

De asemenea, contabilitatea analitica traditionala nu permite identificarea costurilor activitatilor care nu sunt necesare in cadrul intreprinderii, nu are in vedere determinarea costurilor aferente stationarii utilajelor sau a costurilor generate de producerea rebuturilor definitive sau de remedierea unor produse constatate cu defecte.

CONCLUZIE:

Din cele prezentate, rezulta ca aparitia noilor tehnologii in domeniul productiei, precum si noile metode de organizare si conducere necesita reconsiderarea permanenta a sistemelor de informare existente, in cadrul carora calculatia costurilor ocupa un loc important. In acest context, calculatia costurilor pe activitati poate constitui o cale de imbunatatire a managementului costurilor si a profitabilitatii, de determinare mai riguroasa a costurilor produselor, pe etape de realizare a acestora.

2. Calculatia costurilor pe activitati (metoda ABC, activity – based –costing)

Prin sistemul costurilor pe activitati, se trece de la logica traditionala in formarea costurilor, conform careia „produsele consuma resurse”, la o abordare mai analitica, care se bazeaza pe urmatoarele argumente: realizarea produselor (care sunt solicitate de catre clienti) presupune efectuarea de activitati; activitatile, la rândul lor, „consuma resurse”; consumul de resurse de catre activitati genereaza costuri. Schema calculatiei costurilor pe activitati se prezinta astfel (Fig. nr. 1):

Alocare sau repartizare

folosind un inductor al

costului resurselor

corespunzator

Alocare sau repartizare

folosind un inductor al

costului activitatilor

corespunzator

Fig. nr.1 - Schema calculatiei costurilor pe activitati

Sursa: „Contabilitate de gestiune” – Leslie Chadwick - Ed. Teora 1999, pagina 94

In baza acestei logici, se pot stabili etapele care ar trebui parcurse pentru organizarea calculatiei costurilor conform metodei pe activitati, si anume:

· stabilirea purtatorilor de costuri (obiecte de calculatie);

· identificarea activitatilor si a proceselor, atât la nivel general, cât si la nivelul fiecarui purtator de cost;

· stabilirea inductorilor de cost sau a factorilor care explica variatia consumului de resurse, repartizarea cheltuielilor pe activitati;

· calculul costului unitar al inductorilor de cost;

· alocarea asupra purtatorilor de cost a cheltuielilor specifice sau repartizarea cheltuielilor in functie de volumul inductorilor de cost pe produs si costul unitar al unui inductor;

· calculul costului complet al produselor.

Aceste etape vor fi prezentate in cele ce urmeaza.

In acest scop, este necesara analiza de ansamblu a intreprinderii, stabilirea purtatorilor de cost, identificarea principalelor activitati si procese care se desfasoara in cadrul acesteia pentru realizarea produselor, conturându-se, totodata si departamentele implicate in realizarea acestora.

Etape parcurse in organizarea calculatiei costurilor pe activitati

A. Stabilirea purtatorilor de costuri (obiecte de calculatie)

Purtator de cost (sau obiect de cost) poate fi considerat: un anumit produs sau tip de produs, un serviciu, un proiect, un anumit lot de produs fabricat, o unitate de produs sau piesa fabricata in cadrul lotului, pentru care se se efectueaza calculatia costului.

In cazul societatilor care fabrica si livreaza clientilor imediat produsele sub forma de loturi si care, in scopul diminuarii cantitatilor de stocuri, se aprovizioneaza cu materii prime si materiale de la furnizori in timp util pentru a fi prelucrate in centrele de productie, produsele finite obtinute fiind livrate imediat catre clienti, purtator de cost adecvat ar putea fi considerat, „un lot fabricat si livrat/ tip de produs”.

B. Identificarea proceselor, a activitatilor desfasurate in cadrul intreprinderii pentru realizarea produselor si a inductorilor de cost specifici

1) Identificarea proceselor si a activitatilor desfasurate in cadrul intreprinderii

Procesele cuprind totalitatea activitatilor care au un scop sau un obiectiv comun, de regula fiind organizate suprastructural fata de principalele departamente ale intreprinderii (ex.: proiectare, productie, marketing, distributie, planificarea productiei, aprovizionare), in sensul ca, diverse structuri din cadrul intreprinderii pot participa la realizarea acestora.

 

Spre exemplu, pentru proiectarea unui anumit produs se pot constitui colective complexe, echipe de lucru formate din reprezentanti ai diverselor departamente, care contribuie la stabilirea caracteristicilor tehnice, constructive si functionale ale acestuia.

Identificarea activitatilor desfasurate

Fiecare centru de lucru (structura organizatorica) din cadrul intreprinderii poate fi descompus in activitati elementare, pentru fiecare activitate fiind necesara stabilirea naturii si a volumului resurselor consumate (materiale, umane) in vederea stabilirii costului acesteia.

Intreprinderea poate fi reprezentata, astfel, sub forma unei „retele de activitati”.

Prezentam sintetic in Fig. nr. 2, diferitele activitati ce se pot desfasura la nivelul unei intreprinderi pentru realizarea produselor.

CONCLUZIE:

Rezulta ca in cadrul diferitelor departamente se pot desfasura ......CONTINUA AICI