Imprumut intre societati

Intrebare:
Doua societati comerciale au capital integral privat romanesc, iar unul dintre asociatii firmelor, o persoana fizica, este asociat in ambele societati. Exista din punct de vedere legal posibilitatea ca aceste societati sa se imprumute reciproc, neavand interese financiare de obtinere de dobanda, ci avand ca scop ajutorarea in vederea inceperii activitatii economice pentru cea nou infiintata, tinand cont de faptul ca niciuna dintre ele nu are obiect de activitate acordarea de imprumuturi?

Raspuns:
Acordarea de imprumuturi in afara creditului bancar intre persoane fizice si juridice, respectiv intre societati comerciale, este posibila si are ca temei prevederile art. 100 din Titlul VI Regimul juridic al garantiilor reale mobiliare din Legea 99/1999. Astfel, orice persoana poate vinde pe credit sau poate acorda imprumuturi daca nu primeste depozite. Aceasta prevedere extinde aria posibililor creditori ai unei societati si la alte persoane decat asociatul.

Avand in vedere ca societatea care acorda imprumutul sau asociatul nu constituie depozite cu scopul acordarii de imprumuturi operatiunea este admisa implicit si de legea bancara. Aceasta de altfel nu instituie restrictii exprese in acest sens ci interzice activitatea de atragere de depozite. Este de mentionat in acest sens art. 5 alin. (1) din OUG 99/2006

Imprumutarea societatii de catre o alta societate comerciala sau asociat fie ca este persoana juridica sau fizica este posibila din perspectiva argumentelor prezentate mai sus si in contextul reglementarilor privind desfasurarea activitatii de creditare cu titlu profesional.

Activitatea de creditare se desfasoara cu titlu profesional prin institutii de credit si prin institutiile financiare prevazute de OUG 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, precum si prin institutii financiare nebancare, in conditiile stabilite prin Legea nr. 93/2009 privind institutiile financiare nebancare. Interdictiile din aceste acte normative vizeaza doar desfasurarea activitatii cu titlu profesional, nerestrictionand operatiunile de imprumut din sfera comerciala si civila care nu sunt circumscrise acestui caracter.

Stabilirea unei dobanzi pentru imprumutul acordat este corecta avand in vedere faptul ca intre entitati independente efectuarea unor asfel de operatiuni se face in contrapartida cu plata unor sume destinate sa acopere beneficiul nerealizat de catre imprumutator pe perioada imprumutului.

Un argument suplimentar in sensul validitatii operatiune de imprumutare si de perceperea unor dobanzi este reprezentat de dispozitiile art. 23 alin. 5 din Codul fiscal care enunta ca sursa a imprumutului si alte entitati decat institutiile de credit sau institutiile financiare nebancare, situatie in care nivelul deductibil al dobanzii este limitat la nivelul dobanzii de referinta a BNR pentru imprumuturile in lei.

Asadar, operatiunile sunt posibile, ele imbraca natura unor imprumuturi si vor putea fi justificate prin incheierea unor contracte de imprumut. O atente sporita va trebui acordata dobanzii la care are loc imprumutul din perspectiva posibilitatii organelor fiscale de a ajusta veniturile si cheltuielile in cazul tranzactiilor dintre persoanele afiliate, in conformitate cu prevederile art. 11 alin. 2 din Codul fiscal.

Singurul element de expunere in relatia cu administratia fiscala este inexistenta dobanzii. Stabilirea unei dobanzi pentru imprumutul acordat este justificata de specialitatea capacitatii de folosinta a societatii comerciale care poate efectua operatiuni destinate realizarii de profit si este deasemenea corecta avand in vedere faptul ca intre entitati total independente efectuarea unor asfel de operatiuni se face in contrapartida cu plata unor sume destinate sa acopere beneficiul nerealizat de catre imprumutator pe perioada imprumutului.

Desigur ca inexistenta unei dobanzi in contractul de imprumut poate fi determinata de o eventuala alta contraprestatie a imprumutatului, anterioara sau ulterioara momentului acordarii acestuia.