Activitate de productie. Autorizare. Determinarea costului. Inregistrari contabile

Analizam, prin cele ce urmeaza, cazul unei firme care a achizitionat pana in prezent piese metalice din China prin activitati de import cu vanzare 90% in UE. Societatea doreste sa isi produca singura piesele astfel ca urmeaza sa aiba si activitate de productie. Vom oferi astfel raspuns urmatoarelor intrebari:

1.Daca activitatea de productie se desfasoara in acelasi loc ca si cea de comert, dar in hala separata,  trebuie inregistrat sediu secundar/punct de lucru?
2.Sunt necesare aprobari suplimentare de functionare/autorizatii? Caror institutii se va adresa societatea si ce anume trebuie urmat pentru autorizarea noii activitati?

3.Daca pana acum s-a tinut gestiune cantitativ-globala vanzare catre pj care ar fi metodele determinarii costurilor productiei si care ar fi monografia in acest sens? Recomandati utilizarea analiticelor avand in vedere ca se va continua si activitatea de comert de pana acum?

4.Care sunt formularele contabile pentru productie necesare?

Solutia consultantului:

Potrivit art. 43 alin. (3) din Legea 31/1990 privind societatile comerciale, celelalte sedii secundare - agentii, puncte de lucru sau alte asemenea sedii - sunt dezmembraminte fara personalitate juridica ale societatilor comerciale si se mentioneaza numai in cadrul inmatricularii societatii in registrul comertului de la sediul principal.

Se considera punct de lucru locul unde o societate desfasoara activitate fie ea de genul, birou, depozit, hala, etc. Daca activitea de productie se efectueza intr-o locatie in care societatea isi desfasoara deja activitatea consideram ca aceasta nu are obligatii noi cu privire la inregistrarea punctului de lucru.

Societatea trebuie sa-si completeze obiectul de activitate conform noii activitati pe care o va desfasura. Odata cu cererea privind completarea obiectului de activitate adresata Oficiului Registrului Comertului, solicitantul are obligatia sa depuna declaratia-tip pe propria raspundere din care sa rezulte ca indeplineste conditiile de functionare prevazute de legislatia specifica in domeniul sanitar, sanitar -veterinar, protectiei mediului si protectiei muncii, pentru activitatile precizate in declaratia-tip (art.15 alin. (1) din Legea 359/2004 privind simplificarea formalitatilor la inregistrarea in registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, inregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice).

In conformitate cu prevederile pct. 50 alin. (1) lit. b) si pct. 52 din Reglementarile contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene aprobate prin OMFP 3055/2009, la data intrarii in entitate, bunurile produse de societate se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate la cost de productie. Costul de productie al unui bun cuprinde costul de achizitie a materiilor prime si materialelor consumabile si cheltuielile de productie direct atribuibile bunului.

Costul de productie sau de prelucrare al stocurilor, precum si costul de productie al imobilizarilor cuprind cheltuielile directe aferente productiei, si anume:
- materiale directe,
- energie consumata in scopuri tehnologice,
- manopera directa si alte cheltuieli directe de productie,
- costul proiectarii produselor,
- cota cheltuielilor indirecte de productie alocata in mod rational ca fiind legata de fabricatia acestora.
In costul de productie poate fi inclusa o proportie rezonabila din cheltuielile care sunt indirect atribuibile bunului, in masura in care acestea sunt legate de perioada de productie. Includerea in costul stocurilor a regiilor generale poate fi adecvata in masura in care reprezinta costuri suportate pentru a aduce stocurile in locul si forma dorite.

Exemple de costuri care nu trebuie incluse in costul stocurilor, ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei in care au survenit, sunt urmatoarele:
- pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de productie inregistrate peste limitele normal admise, inclusiv pierderile datorate risipei;
- cheltuielile de depozitare, cu exceptia cazurilor in care aceste costuri sunt necesare in procesul de productie, anterior trecerii intr-o noua faza de fabricatie. Cheltuielile de depozitare se includ in costul de productie atunci cand sunt necesare pentru a aduce stocurile in locul si in starea in care se gasesc;
- regiile (cheltuielile) generale de administratie care nu participa la aducerea stocurilor in forma si locul final;
- costurile de desfacere;
- regia fixa nealocata costului, care se recunoaste drept cheltuiala in perioada in care a aparut. Alocarea regiei fixe asupra costurilor se face pe baza capacitatii normale de productie (activitate).

Regia fixa de productie consta in acele costuri indirecte de productie care raman relativ constante, indiferent de volumul productiei, cum sunt: amortizarea, intretinerea sectiilor si utilajelor, precum si costurile cu conducerea si administrarea sectiilor.

In activitatea de productie pentru determinarea costului poate fi folosita metoda costului standard. Costul standard ia in considerare nivelurile normale ale materialelor si consumabilelor, manoperei, eficientei si capacitatii de productie. Aceste niveluri trebuie revizuite periodic si ajustate, daca este necesar, in functie de conditiile existente la un moment dat.

Diferentele de pret fata de costul de achizitie sau de productie trebuie evidentiate distinct in contabilitate, fiind recunoscute in costul activului.
Repartizarea diferentelor de pret asupra valorii bunurilor iesite si asupra stocurilor se efectueaza cu ajutorul unui coeficient care se calculeaza astfel:
                   
Coeficient de repartizare2     =    Soldul initial al diferentelor de pret    +    Diferente de pret aferente intrarilor in cursul perioadei, cumulat de la inceputul exercitiului financiar pana la finele perioadei de referinta    x 100 / Soldul initial al stocurilor la pret de inregistrare    +    Valoarea intrarilor in cursul perioadei la pret de inregistrare, cumulat de la inceputul exercitiului financiar pana la finele perioadei de referinta    

Acest coeficient se inmulteste cu valoarea bunurilor iesite din gestiune la pret de inregistrare, iar suma rezultata se inregistreaza in conturile corespunzatoare in care au fost inregistrate bunurile iesite.
Coeficientii de repartizare a diferentelor de pret pot fi calculati la nivelul conturilor sintetice de gradul I si II, prevazute in Planul de conturi general, pe grupe sau categorii de stocuri.

La sfarsitul perioadei, soldurile conturilor de diferente se cumuleaza cu soldurile conturilor de stocuri, la pret de inregistrare, astfel incat aceste conturi sa reflecte valoarea stocurilor la costul de achizitie sau costul de productie, dupa caz.
Diferentele de pret se inregistreaza proportional atat asupra valorii bunurilor iesite, cat si asupra bunurilor ramase in stoc.

Evidenta diferentelor de pret dintre costul de productie si costul standard al produselor se tine cu ajutorul contului 348 - "Diferente de pret la produse".

Calculatia costurilor este o activitate complexa ce are ca scop determinarea costurilor unitare astfel incat bunurile sa poata fi evaluate si recunoscute in contabilitatea financiara, iar preturile de vanzare sa poata fi stabilite si verificate.

Prevederi privind calculatia costurilor se regasesc in OMFP 1826/2003 pentru aprobarea Precizarilor privind unele masuri referitoare la organizarea si conducerea contabilitatii de gestiune.
Calculatia costurilor presupune ansamblul lucrarilor efectuate intr-o forma organizata cu scopul de a obtine informatii privind costul bunurilor, lucrarilor, serviciilor, activitatilor sau altor obiecte de calculatie.

Organizarea lucrarilor privind calculatia costurilor depinde de o serie de factori, cum ar fi: marimea unitatii, structura organizatorica a acesteia, tipul si modul de organizare a productiei, tehnologia de fabricatie, gradul de integrare a productiei, caracterul etc.
In scopul determinarii costurilor unitare astfel incat bunurile, lucrarile, serviciile sa poata fi evaluate si recunoscute in contabilitatea financiara, iar preturile de vanzare sa poata fi stabilite si verificate, precum si pentru analiza costurilor si a eficientei activitatii, in contabilitatea de gestiune cheltuielile se clasifica in:
   - costuri de achizitie;
   - costuri de productie;
   - costuri de prelucrare;
   - cheltuieli ale perioadei.

Pentru asigurarea unui continut real si exact al structurii costurilor se vor avea in vedere urmatoarele principii:
1. Principiul separarii cheltuielilor care privesc obtinerea bunurilor, lucrarilor, serviciilor de cheltuielile care nu sunt legate de achizitia, productia sau prelucrarea etc. acestora. Acesta presupune ca la nivelul obiectelor de calculatie stabilite de fiecare persoana juridica sa se separe cheltuielile atribuibile obiectelor respective de cheltuielile ocazionate de restul activitatii. Cheltuielile care nu participa la obtinerea obiectelor de calculatie mentionate, cum ar fi: cheltuielile de administratie, cheltuielile de desfacere, regia fixa nealocata costului, cheltuielile financiare, cheltuielile extraordinare etc., nu se includ in costul acestora.

2. Principiul delimitarii cheltuielilor in timp. Acesta presupune ca includerea cheltuielilor in costuri sa se efectueze in perioada de gestiune careia ii apartin cheltuielile in cauza.

3. Principiul delimitarii cheltuielilor in spatiu. Acesta presupune delimitarea cheltuielilor efectuate intr-o anumita perioada de gestiune pe principalele procese sau alte locuri de cheltuieli care le-a ocazionat, cum ar fi: aprovizionare, productie, administratie, desfacere, iar in cadrul sectorului productie, pe sectii, ateliere, linii de fabricatie etc. In cadrul structurilor mentionate se pot constitui centre de productie, centre de profit sau alte centre de responsabilitate in raport de care se adanceste delimitarea cheltuielilor.

4. Principiul delimitarii cheltuielilor productive de cele cu caracter neproductiv. Acesta presupune delimitarea cheltuielilor productive, care sunt creatoare de valoare, de cheltuielile cu caracter neproductiv.

5. Delimitarea cheltuielilor privind productia finita de cheltuielile aferente productiei in curs de executie. Acest principiu este valabil pentru acele unitati productive a caror productie se prezinta partial la sfarsitul perioadei de gestiune in diverse stadii de transformare, cantitatea si valoarea acesteia fiind diferita de la o perioada de gestiune la alta.

Modul de organizare a contabilitatii de gestiune este la atitudinea societatii, in functie de factori precum specificul activitatii, particularitatile tehnologiei, tipul de productie, organizarea productiei s.a.

Exemple de inregistrari contabile:

1. Achizitia de materii prime, materiale, servicii prestate de terti:
 

%         =                    401
                               "Furnizori"
301
"Materii prime"
302
"Materiale consumabile"
628        
"Alte cheltuieli cu serviciile
executate de terti"
4426
"TVA deductibila"
 
2.Consumul de materii prime, materiale:
 
                    601                     =         301
"Cheltuieli cu materiile prime"    "Materii prime"

                    602                    =        302
"Cheltuieli cu materialele      "Materiale consumabile"
consumabile"

3. Alte cheltuieli (cu personalul , amortizari utilaje):
 
                            641        =         421
"Cheltuieli cu personalul"     "Personal - salarii datorate"
 
          645                          =                431  
"Cheltuieli privind asigurarile       "Asigurari sociale"
si protectia sociala"

                          6811                     =         2811
"Cheltuieli de exploatare privind    "Amortizari privind imobilizarile
amortizarea imobilizarilor"              corporale"

4. Inregistrarea productiei in curs de executie la sfarsitul perioadei:

La sfarsitul perioadei se efectueaza inventarierea productiei neterminata. Aceasta se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate la cost de productie, prin metode tehnice de constatare a gradului de finalizare sau a stadiului de efectuare a operatiilor tehnologice si evaluarea acesteia la costurile de productie.


                                  331        =        711
"Produse in curs de executie"   "Venituri aferente costurilor stocurilor de produse"


5. Scaderea din gestiune a valorii produselor in curs de executie la inceputul perioadei urmatoare:

         711        =        331
 "Venituri aferente costurilor      "Produse in curs de executie"   
       stocurilor de produse"


6. Inregistrarea productiei obtinuta:

        345        =        711
"Produse finite"      "Venituri aferente costurilor stocurilor de produse"


7. Transferul productiei in magazinele de vanzare proprii

           371        =        345
        "Marfuri"           "Produse finite"

La eliberarea materiilor prime si materialelor din magazie pentru consum se intocmeste Bon de consum (Cod 14-3-4A).

La predarea la magazie a produselor finite se intocmeste Bon de predare, transfer, restituire (Cod 14-3-3A).
In functie de specificul activitatii, particularitatile tehnologiei, se pot utiliza documente primare precum rapoarte de productie, devize tehnologice s.a.