Normele Metodologice de aplicare a prevederilor Codului fiscal aprobate prin HG nr. 1/2016 stabilesc ca veniturile din drepturi de proprietate intelectuala sunt venituri realizate din valorificarea drepturilor industriale, cum ar fi: inventii, know-how, marci inregistrate, francize si altele asemenea, recunoscute si protejate prin inscrisuri ale institutiilor specializate, precum si a drepturilor de autor, inclusiv a drepturilor conexe dreptului de autor.
Din punct de vedere al impozitului pe venit, beneficiarul veniturilor din drepturi de autor poate opta intre doua modalitati de impozitare, respectiv:
1) retinere la sursa reprezentand plati anticipate. In acest caz, potrivit dispozitiilor art. 72 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, impozitul ce trebuie retinut se stabileste aplicand o cota de impunere de 10% la venitul brut. Regularizarea impozitului se efectueaza de catre Agentia de Administrare fiscala pe baza formularului 200, prin decizie de impunere, comunicata beneficiarului venitului. Retinerea impozitului reprezentand plata anticipata se efectueaza din veniturile platite in baza contractului incheiat in forma scrisa intre platitorul de venit si beneficiarul venitului.
Astfel, in acest caz platitorul de venit calculeaza impozitul anticipat (10% x Venit Brut), retine acest impozit si il plateste la stat pana pe 25 a lunii urmatoare celei in care s-a platit venitul. Pana la data de 25 mai a anului urmator celul de realizare a venitului beneficiarul depune declaratia 200 in care inscrie veniturile realizate si cheltuielile forfetare (40% din venitul brut anual). Pe baza declaratiei 200, ANAF determina impozitul final (16% x Venitul net anual) si emite o decizie de regularizare a situatiei:
- daca impozitul final este mai mare decat impozitul retinut la sursa reprezentant plati anticipate rezulta un impozit de platit in termen de 60 de zile de la primirea deciziei
- daca impozitul final este mai mic decat impozitul retinut la sursa reprezentant plati anticipate rezulta o diferenta de recuperat in termen de 60 de zile de la primirea deciziei.
La declaratia 200 beneficiarul veniturilor va anexa copii dupa adeverintele de venit eliberate de catre platitorii de venit.
2) stabilirea impozitului pe venit ca impozit final. In acest caz, conform art. 73 alin. (2) din Codul fiscal, impozitul pe venit se calculeaza prin retinere la sursa la momentul platii veniturilor de catre platitorii veniturilor prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului brut din care se deduce cota forfetara de cheltuieli (40%), dupa caz, si contributiile sociale obligatorii retinute la sursa. Impozitul calculat si retinut, in acest caz, reprezinta impozit final.
Astfel, impozitul final = 16%x (Venit Brut - Cheltuieli forfetare - Contributii sociale obligatorii). Impozitul se reține la sursa si se plateste la stat de platitorul de venit pana pe 25 a lunii urmatoare celei in care s-a platit venitul.
Beneficiarul veniturilor nu are obligatia de a depune declaratia 200 deoarece impozitul platit in cursul anului este impozit final.
Cheltuiala forfetara a crescut fata de Codul fiscal aplicabil in anul 2015, de la 20% la 40%.
Contabilitatea HORECA Monografii contabile si cazuri practice
Declaratia Unica 2024 Impozit pe venit Contributii CAS si CASS
Planul de conturi general Functiunea si corespondenta conturilor
Cota forfetara nu se aplica in cazul exploatarii de catre mostenitori a drepturilor de proprietate intelectuala, precum si in cazul remuneratiei reprezentand dreptul de suita si al remuneratiei compensatorii pentru copia privata. In cazul acestor venituri, venitul net se determina prin scaderea din venitul brut a sumelor ce revin organismelor de gestiune colectiva sau altor platitori de asemenea venituri.
Astfel, venitul net din drepturi de proprietate intelectuala se determina ca diferenta intre venitul brut si comisionul cuvenit organismelor de gestiune colectiva sau altor platitori care, conform legii, au atributii de colectare si de repartizare a veniturilor intre titularii de drepturi, in urmatoarele situatii:
a) venituri din drepturi de proprietate intelectuala transmise prin succesiune;
b) venituri din exercitarea dreptului de suita;
c) venituri reprezentand remuneratia compensatorie pentru copia privata.
Persoanele care obtin venituri din drepturi de proprietate intelectuala, nu au obligatii de completare a Registrului de evidenta fiscala si de conducere a evidentei contabile.
.png)
Autor: Irina Dumitrescu
Economist
Experienta:
- 7 ani de activitate in domeniul contabilitatii de gestiune si financiara in cadrul unei companii multinationale
Expert contabil, CECCAR BUCURESTI
