Stocuri de marfa lipsa ori expirate. Ce tratament fiscal se aplica?

In cazul urmator, discutam despre o societate care a avut activitate de comert cu amanuntul si care are marfa in stoc la pret de vanzare in valoare de 49.892,08 lei cont 378 = 7.245,20lei si contul 4428 = 7.965,89 lei. Acest stoc cu TVA 19% a ramas doar in balanta, faptic neexistand. Administratorul societatii considera ca nu trebuie sa dea impozitul si TVA aferent la bugetul de stat deoarece aceste marfuri au termen de valabilitate expirat.

Vom vedea cum trebuie sa se procedeze corect contabil si fiscal potrivit legii, ce presupune faptul ca sunt deductibile cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor constatate lipsa din gestiune daca au termen de valabilitate depasit/expirare potrivit legii si daca aceasta societate se incadreaza in aceasta categorie.

Exprimarea de la articolul 25 alin. (4) nu este deloc interpretabila: Nu sunt deductibile cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor constatate lipsa din gestiune ori degradate. Nu exista bunuri lipsa si expirate (ori sunt lipsa, ori sunt expirate).

Pentru a demonstra ca bunurile sunt expirate, se intocmeste o lista de inventariere. Comisia de inventariere constata ca marfa este expirata si decide masurile ce se impun pentru scoaterea din circuitul economic al marfurilor expirate in baza unui proces verbal (distrugerea lor sau trimiterea catre o societate de recuperare a deseurilor).

Cheltuiala cu marfurile astfel identificate este deductibila potrivit art. 25 alin (4) lit. c) punctul 4.
In cazul dumneavoastra marfurile nu mai exista, deci nu mai puteti demonstra ca bunurile au durata expirata. De asemenea, nu mai puteti demonstra modalitatea de distrugere.

Potrivit art. 304, alin (2) lit. a) cu normele metodologice, se ajusteaza tva daca nu se face dovada distrugerii.

" Cod fiscal
ART. 25 – Cheltuieli

(4) Urmatoarele cheltuieli nu sunt deductibile:
c) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a mijloacelor fixe amortizabile constatate lipsa din gestiune ori degradate, neimputabile, precum si taxa pe valoarea adaugata aferenta, daca aceasta este datorata potrivit prevederilor titlului VII. Aceste cheltuieli sunt deductibile pentru cazul in care stocurile/mijloacele fixe amortizabile se inscriu in oricare dintre urmatoarele situatii/conditii:

Cartea verde a Contabilitatii varianta online

Vezi AICI detalii

Ghidul Practic al Monografiilor Contabile

Vezi AICI detalii

Totul despre documentele de contabilitate primara Solutii de organizare a gestiunilor

Vezi AICI detalii

"Cod fiscal - ART. 304 - Ajustarea taxei deductibile in cazul achizitiilor de servicii si bunuri, altele decat bunurile de capital

(2) Nu se ajusteaza deducerea initiala a taxei in cazul:
a) bunurilor distruse, pierdute sau furate, in conditiile in care aceste situatii sunt demonstrate sau confirmate in mod corespunzator de persoana impozabila. In cazul bunurilor furate, persoana impozabila demonstreaza furtul bunurilor pe baza actelor doveditoare emise de organele judiciare;

Norme metodologice

78. (10) In sensul art. 304 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, persoana impozabila nu are obligatia ajustarii taxei deductibile in cazul bunurilor de natura celor prevazute la alin. (1) distruse, pierdute sau furate, in conditiile in care aceste situatii sunt demonstrate sau confirmate in mod corespunzator, in situatii cum ar fi, de exemplu, urmatoarele, dar fara a se limita la acestea:

d) bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate si pentru care se face dovada distrugerii;
 (11) Situatiile mentionate la alin. (10) nu sunt exhaustive, in orice alta situatie in care persoana impozabila aduce suficiente dovezi ca bunurile sunt distruse, pierdute sau furate, nu are obligatia ajustarii taxei. De asemenea, situatiile mentionate la alin. (9) pot fi aplicate cumulativ, de exemplu, pentru un stoc de produse exista o pierdere datorata unor perisabilitati, dar stocul respectiv poate fi distrus ca urmare a degradarii calitative, ceea ce conduce la neajustarea taxei.

(12) Obligatia de a demonstra sau confirma in mod corespunzator ca bunurile au fost distruse, pierdute sau furate, in sensul art. 304 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, revine persoanei impozabile. In situatia in care organele de inspectie fiscala nu considera suficiente dovezile furnizate de persoana impozabila, acestea pot obliga persoana respectiva sa efectueze ajustarea taxei. Conform principiului proportionalitatii, organele fiscale nu pot solicita persoanei impozabile mai mult decat ceea ce este necesar pentru dovedirea incidentului care a condus la pierderea, distrugerea sau furtul bunului, astfel incat sarcina persoanei impozabile sa nu devina practic imposibila sau extrem de dificila."
 

Raspuns oferit pentru www.portalcontabilitate.ro de Olguta Crevelescu -  Expert Contabil