Cum tratam din punct de vedere contabil si fiscal vanzarile cu plata in rate

In contabilitate, veniturile din vanzari de bunuri se inregistreaza in momentul predarii bunurilor catre cumparatori, al livrarii lor pe baza facturii sau in alte conditii prevazute in contract, care atesta transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective, catre clienti.

Reglementarile contabile aprobate prin OMFP 1802/2014 prevad ca veniturile din vanzarea bunurilor se recunosc in momentul in care sunt indeplinite urmatoarele conditii:

   a) entitatea a transferat cumparatorului riscurile si avantajele semnificative care decurg din proprietatea asupra bunurilor;
   b) entitatea nu mai gestioneaza bunurile vandute la nivelul la care ar fi facut-o, in mod normal, in cazul detinerii in proprietate a acestora si nici nu mai detine controlul efectiv asupra lor;
   c) marimea veniturilor poate fi evaluata in mod credibil;
   d) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzactiei sa fie generate catre entitate; si
   e) costurile tranzactiei pot fi evaluate in mod credibil.
 
Evaluarea momentului in care o entitate a transferat cumparatorului riscurile si avantajele semnificative aferente dreptului de proprietate asupra bunurilor impune o examinare a circumstantelor in care s-a desfasurat tranzactia. In cele mai multe cazuri, transferul riscurilor si avantajelor aferente dreptului de proprietate coincide cu transferul titlului legal de proprietate sau cu trecerea bunurilor in posesia cumparatorului.

Acesta este cazul celor mai multe vanzari cu amanuntul. In alte cazuri, transferul riscurilor si avantajelor aferente dreptului de proprietate apare intr-un moment diferit de cel al transferului titlului legal de proprietate sau de cel al trecerii bunurilor in posesia cumparatorului. Daca o entitate pastreaza doar un risc nesemnificativ aferent dreptului de proprietate, atunci tranzactia reprezinta o vanzare si veniturile sunt recunoscute.

De exemplu, un vanzator poate pastra titlul de proprietate asupra bunurilor doar pentru a se asigura ca va incasa suma care se datoreaza. Intr-un asemenea caz, daca entitatea a transferat riscurile si beneficiile semnificative aferente dreptului de proprietate, tranzactia este o vanzare si veniturile sunt recunoscute.

Un alt exemplu cand entitatea pastreaza doar un risc nesemnificativ aferent dreptului de proprietate poate fi o vanzare cu amanuntul, cu o clauza de returnare a banilor in cazul in care clientul nu este satisfacut. In asemenea cazuri, veniturile sunt recunoscute in momentul vanzarii, presupunandu-se ca vanzatorul poate estima in mod fiabil retururile viitoare si poate recunoaste un provizion aferent retururilor pe baza experientei anterioare si a altor factori relevanti.

O promisiune de vanzare nu genereaza contabilizarea de venituri.

Astfel, in situatia in care riscurile si beneficiile sunt transferate cumparatorului tranzactia reprezinta o vanzare si veniturile sunt recunoscute in intregime in acest moment chiar daca vanzatorul pastreaza titlul de proprietate pana la incasarea ultimei rate, pentru a se asigura ca va incasa suma care se datoreaza.

In ceea ce priveste taxa pe valoare adaugata, conform art. 281 alin. (6) din Codul fiscal pentru livrarile de bunuri corporale, inclusiv de bunuri imobile, in cazul contractelor care prevad ca plata se efectueaza in rate sau al oricarui alt tip de contract care prevede ca proprietatea este atribuita cel mai tarziu in momentul platii ultimei sume scadente, cu exceptia contractelor de leasing, faptul generator intervine la data la care bunul este predat beneficiarului.

Prin urmare, pentru sistemul normal de TVA, la data la care bunul este predat beneficiarului intervine faptul generator si exigibilitatea TVA, iar vanzatorul are obligatia de a colecta taxa pe valoare adaugata la intreaga valoare, chiar daca plata se va efectua in rate, daca operatiunea este taxabila.