Creante la capitalul social? Da, dar nu oricand!

Daca creantele sunt certe, lichide si exigibile, ele pot servi, in principiu, la construirea capitalului social al unei societati comerciale.

Sa vedem ce inseamna aceasta si ce consecinte are cu ocazia infiintarii unei societati comerciale...

Ce inseamna aceasta, in domeniul special al constituirii societatilor comerciale?
Prin art. 379 alin. 3 C. proc. civ., este definit caracterul cert al unei creante astfel: "creanta certa este aceea a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul", iar prin alin. 4 al aceluiasi articol se defineste caracterul lichid astfel: "creanta este lichida atunci cand catimea ei este determinata prin insusi actul de creanta sau este determinabila cu ajutorul actului de creanta sau al altor acte neautentice, fie emanand de la debitor, fie recunoscute de dansul, fie opozabile lui in baza unei dispozitii legale sau a stipulatiilor continute in actul de creanta, chiar daca pentru aceasta determinare ar fi nevoie de o deosebita socoteala". Aceste dispozitii edictate in materia executarii silite se aplica si societatilor comerciale.

Datoriile sunt certe cand existenta lor este neindoielnica, adica asupra lor nu exista vreun litigiu. Deoarece certitudinea datoriilor se refera atat la existenta lor cat si la cuantum, debitorul va putea contesta existenta datoriei invocand stingerea ei prin compensatie .

Datoriile sunt lichide in cazul in care cuantumul lor este precis determinat. Nu au caracter lichid datoriile al caror cuantum urmeaza a fi stabilit de instanta judecatoreasca. S-a aratat intr-o speta ca, creanta nu este certa si exigibila deoarece, in contractul incheiat intre parti se arata ca beneficiarul va face plata esalonata, dupa receptia fiecarei faze a lucrarilor, intr-o cota procentuala raportata la valoarea totala a investitiilor. Cum creditoarea nu a facut dovada ca a fost finalizata partial sau total lucrarea, intr-un proces-verbal de receptie, creanta acesteia nu este certa si nici exigibila .

DE RETINUT: creantele litigioase nu au caracter lichid .

Datoriile sunt exigibile, cand ele au ajuns la scadenta, putandu-se cere executarea lor de indata . In materia exigibilitatii se impune o observatie cu privire la punerea in intarziere a debitorului, o observatie de interes in materia infiintarii societatilor comerciale. In materie civila punerea in intarziere trebuie realizata in mod formal, prin notificare, altfel creditorul nu va putea sa ceara daunele pentru intarziere prevazute in clauza penala ori, in lipsa acesteia dobanda legala, decat de la data introducerii cererii de chemare in judecata, cu exceptia cazurilor prevazute de art. 1079 si 1078 C. civ., cand si in materie civila debitorul este de drept in intarziere. Spre deosebire de Codul civil, in materie comerciala, potrivit art. 43 C.com., sumele cuvenite sunt datorate de drept de la data cand obligatia devine exigibila, fara a fi necesara o punere in intarziere formala a debitorului .

In acest domeniu al curgerii de drept a dobanzilor  mai este de aratat ca in solutionarea unei spete, Curtea Suprema a adus o precizare interesanta referitoare la faptul ca, compensatia conventionala prin care s-a stins obligatia referitoare la pret nu se intinde ipso facto si asupra dobanzilor datorate in baza art. 43 din Codul comercial. S-a aratat in acest caz: "Relatiile comerciale dintre parti, dovedite conform art. 45 Cod comercial prin facturi acceptate, urmate de plata, chiar daca nu s-au derulat in baza unui contract scris, sunt guvernate de dispozitiile Codului comercial, ambele fiind comercianti. Sustinerea recurentei, ca legea civila si nu cea comerciala ar guverna raporturile lor este neintemeiata, deoarece legea civila se aplica numai acolo unde Codul comercial nu dispune, conform art. 1 Cod comercial.

In consecinta, instanta de fond corect a acordat reclamantei dobanzile solicitate in temeiul art. 43 Cod comercial, iar instanta de apel a apreciat aceasta solutie ca temeinica si legala si a considerat ca ele nu au format obiectul compensarii datoriilor intervenite intre parti la 23 septembrie 1997. Din actul aflat la fila 14 din dosarul Tribunalului rezulta ca s-au compensat datorii reciproce pana la concurenta sumei de 4.170.437 lei, ori parata mai avea un rest din pretul marfii de 4.939.563  lei, asa incat in suma compensata nu au fost incluse si dobanzile" .

Sunt aspecte - poate - mai "tehnice", insa astfel de diferentieri ajuta sa nu gresim. Poate nu sunt intelese de virtualii fondatori, dar sunt intelese de persoanele de specialitate - fie ele si prieteni - care ii ajuta sa fondeze societatea.

Horatiu Sasu,
Jurist si economist
Consultant in afaceri