Studiu de caz: Litigiul comercial si inventarierea marfurilor in cadrul expertizei contabile judiciare

Valabil la 14.09.2011

Subiectul studiului de caz selectat spre dezbatere are ca obiectiv identificarea partii care va decide cu privire la efectuarea procedurii de inventariere asupra marfii care se afla in litigiu intre doua societati comerciale cu un acord de vanzare care a expirat. Astfel, in conditiile date, poate un expert contabil care efectueaza expertiza in situatia data sa inventarieze marfurile aflate in litigiu din proprie initiativa? Exista reglementari in acest sens care sa conditioneze aceasta procedura?

In conformitate cu prevederile Normei privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, aprobata prin OMFP 2861/2009, art. 2 alin. (1), in temeiul prevederilor Legii contabilitatii 82/1991, republicata, entitatile au obligatia sa efectueze inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii detinute, la inceputul activitatii, cel putin o data in cursul exercitiului financiar pe parcursul functionarii lor, in cazul fuziunii sau incetarii activitatii, precum si in urmatoarele situatii:

a) la cererea organelor de control, cu prilejul efectuarii controlului, sau a altor organe prevazute de lege;
b) ori de cate ori sunt indicii ca exista lipsuri sau plusuri in gestiune, care nu pot fi stabilite cert decat prin inventariere;
c) ori de cate ori intervine o predare-primire de gestiune;
d) cu prilejul reorganizarii gestiunilor;
e) ca urmare a calamitatilor naturale sau a unor cazuri de forta majora;
f) in alte cazuri prevazute de lege.
 
Raspunderea pentru buna organizare a lucrarilor de inventariere, potrivit prevederilor Legii 82/1991, republicata, si in conformitate cu reglementarile contabile aplicabile, revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligatia gestionarii entitatii. In vederea efectuarii inventarierii, aceste persoane aproba proceduri scrise, adaptate specificului activitatii, pe care le transmit comisiilor de inventariere (art. 5).

Inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii se efectueaza de catre comisii de inventariere, numite prin decizie scrisa, emisa de persoanele prevazute la pct. 5. In decizia de numire se mentioneaza in mod obligatoriu componenta comisiei (numele presedintelui si membrilor comisiei), modul de efectuare a inventarierii, metoda de inventariere utilizata, gestiunea supusa inventarierii, data de incepere si de terminare a operatiunilor (art. 6 alin. (1)).
 
Asadar, inventarierea elementelor de natura activelor se efectueaza in situatiile mentionate expres de Norma privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, mai sus redate, precum si in alte cazuri prevazute de lege.
 
Potrivit Codului de procedura civila, cand pentru lamurirea unor imprejurari de fapt instanta considera necesar sa cunoasca parerea unor specialisti, va numi, la cererea partilor ori din oficiu, unul sau trei experti, stabilind prin incheiere punctele asupra carora ei urmeaza sa se pronunte, dupa care va putea convoca o audiere in camera de consiliu, in cadrul careia va solicita expertului sa se pronunte cu privire la costul estimativ al lucrarii ce urmeaza a fi efectuata, cat si cu privire la durata de timp necesara efectuarii expertizei. Pozitia partilor, respectiv a partii care a solicitat proba va fi consemnata in incheiere. In functie de pozitia expertului, a partilor, respectiv a partii care a solicitat proba, instanta va fixa termenul de depunere a raportului de expertiza si conditiile de plata a cheltuielilor necesare efectuarii expertizei (art. 201).
 
Daca pentru expertiza este nevoie de o lucrare la fata locului, ea nu poate fi facuta decat dupa citarea partilor prin carte postala recomandata, cu dovada de primire, aratand zilele si orele cand incepe si continua lucrarea. Dovada de primire va fi alaturata lucrarii expertului. Partile sunt obligate sa dea expertului orice lamuriri in legatura cu obiectul lucrarii (art. 208).
 
Astfel cum prevede art. 17 din OG 2/2000 privind organizarea activitatii de expertiza tehnica judiciara si extrajudiciara organul indreptatit sa dispuna efectuarea expertizei judiciare numeste expertul sau, dupa caz, specialistul, indica in scris, prin incheiere sau prin ordonanta, obiectul expertizei si intrebarile la care trebuie sa raspunda acesta, stabileste data depunerii raportului de expertiza, fixeaza onorariul provizoriu, avansul pentru cheltuielile de deplasare, atunci cand este cazul, si comunica biroului local pentru expertize tehnice judiciare numele persoanei desemnate sa efectueze expertiza. Aceste prevederi se aplica, astfel cum dispune art. 24 din ordonanta, si in cazul expertizei contabile judiciare.
 
Ca atare, se considera ca expertul numit de instanta de judecata poate efectua inventarierea marfurilor daca aceasta operatiune este necesara indeplinirii obiectului expertizei astfel cum a fost stabilit de instanta de judecata.