Operatiuni contabile specifice contractelor de factoring

Contractul de factoring sau facturaj este un contract comercial de creditare la care participa o societate specializata (societate bancara sau o institutie financiara specializata) in incasarea de facturi, denumita factor, si o societate comerciala furnizoare de produse sau servicii, denumita aderent.

Aderentul urmareste sa-si incaseze pretul facturilor inainte de termenul de scandenta, iar factorul urmareste sa obtina un beneficiu, de regula un anumit procent din facturile pe care le deconteaza in avans. in activitatea de factoring ia parte si beneficiarul (clientul) care va fi notificat ca trebuie sa plateasca factura la scadenta factorului. Companiile de factoring se mai ocupa si de administrarea si managementul facturilor clientilor, precum si de asigurari impotriva riscurilor de neplata a debitorilor.

Deci factoringul este o tehnica de finantare prin transformarea in lichiditati a creantelor rezultate in urma livrarii bunurilor sau prestarii serviciilor.

Formele factoringului sunt:

- factoring traditional (old line factoring) - factorul plateste facturile in momentul in care intra in posesia lor;
- factoring la scandenta (maturity factoring) - factorul plateste facturile in momentul scadentei lor;
- factoring fara notificare - factorul se comporta ca un mandatar si nu suporta riscul neplatii facturii.

Avantajul principal al apelarii la finantarea printr-un contract de factoring de catre aderent este ca documentatia este mult simplificata in cazul factoringului comparativ cu un credit bancar. De asemenea, comparativ cu un credit bancar - unde sumele imprumutate de multe ori trebuie sa respecte o anumita destinatie - disponibilitatile obtinute prin factoring pot fi utilizate in functie de necesitati.

Dezavantajul principal este ca aderentul va trebui sa accepte conditiile impuse de factor in privinta comisioanelor si a dobanzilor, care pot fi mai mari decat in cazul contractelor de credit, mai ales atunci cand factorul preia riscul de neplata din partea debitorilor.

Fluxul informational in cadrul operatiunii de factoring poate fi sintetizat astfel:

1. Aderentul (Furnizorul) factureaza si livreaza bunurile conform contractului economic incheiat cu clientul sau.

2. Aderentul (Furnizorul) intocmeste si transmite societatii de factoring cererea de plata a facturilor cuprinse intr-un borderou.

3. Factorul (Banca) verifica documentele si instiinteaza aderentul despre facturile acceptate sau neacceptate.

4. Transmiterea de catre Furnizor (Aderent) a facturilor in original catre banca Factor.

5. Furnizorul informeaza clientii-debitori cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra creantelor catre societatea de factoring.

6. Banca Factor plateste o parte din contravaloarea creantelor Furnizorului.

7. Debitorul plateste la scadenta catre banca Factor contravaloarea integrala a facturilor.

8. Banca Factor plateste diferenta de bani catre Furnizor (Aderent).