"De vina suntem noi ca-i lasam sa ne conduca, pentru ca stam pe margine, radem si comentam!". Asa se intituleaza editorialul scris de Dana Ciriperu pentru Ziarul Financiar. Nu ne putem opri insa un zambet in timp ce simtim ca ne infuriem, nu-i asa, cand auzim ca mediul de afaceri poate sta linistit atata vreme cat masura de reducere a CAS-ului este sustenabila, chiar daca nu avem cifre exacte care sa o sustina.
Am auzit si am vazut cu totii inregistrarea discutiilor de la Palatul Cotroceni, facute publice de catre administratia prezidentiala si care au avut ca tema sustenabilitatea masurii de reducere a contributiilor de asigurari sociale la angajatori.
Dana Ciriperu pune punctul pe "i" cand pune ca, in calitate de ministru de finante al unei tari cu 20 milioane de locuitori, "Ioana Petrescu avea datoria sa fie pregatita". Si continua, aratand diferenta uriasa dintre cei de la nivel inalt, pusi la adapost de greutatile pe care le intampina antreprenorii romani, si cei care fac afaceri in Romania, in mod onest, prin munca grea, in lupta totodata care un sistem care nu ne ajuta deloc:
"Intr-o discutie recenta cu un antreprenor roman, cu afaceri de 100 de milioane de euro si aproape 1.000 de angajati, acesta imi spunea ca in doi ani va ajunge la peste 130 mil. euro. Cum faceti asta pe o piata care scade? in acel moment, extrem de sigur pe el, mi-a vorbit timp de zece minute despre planul sau de business pentru urmatorii doi ani: de unde vine cresterea, de unde ia cota de piata, unde e produsul sau la raft si unde ar trebui sa fie, in ce judet vanzarile sale merg mai slab si cum va proceda sa le creasca. Nu avea o hartie, nu-i soptea nimeni nici ca sunt 1.300 de magazine in comertul modern si alte 70.000 de chioscuri, nici ca somajul in Mehedinti este de 10% sau ca in Botosani o mana de companii duc in spate un judet cu 400.000 de locuitori. stia aceste informatii. Lucra cu ele. si nu a terminat Harvardul si nici o facultate cu profil economic. A terminat medicina si a invatat cum sta treaba cu antreprenoriatul pentru ca i-a pasat".
Pe cine sa dam vina nu mai trebuie sa fie un mister. Nu putem arata spre fraze sau propozitii care amintesc de o crestere economica estimata, de incredere in schimbari in bine, de vise frumoase conturate cu masuri si impozite pe care tot noi ajungem sa le suportam: "Si nimeni nu este tras la raspundere. Scena politica este un circ. Si nu este de ieri, de azi, este o realitate pe care nimeni nu o sanctioneaza".
Ioana Petrescu sustine aceasta masura de reducere a CAS-ului. Ca antreprenori, ca cetateni afectati direct de aceasta masura, ca angajatori, ca viitori angajati sau antreprenori, trebuie sa ne pese. Si trebuie sa intelegem de ce nu ne intereseaza ca aceasta masura sa fie sustinuta din tot sufletul, ci de rapoarte, studii si cifre exacte.
Ne-am obisnuit sa nu mai avem reactii vehemente. Ne-a fost distrasa (si nu numai o singura data) atentia prin mici evenimente de cartier. Un copac urma sa fie taiat. Este minunat sa iesim in strada cand vor sa rascheteze in intregime un parc pentru a construi un mall. Dar este la fel de important sa intelegem ca avem drepturi si ca cei care conduc tara au responsabilitati. Dana Ciriperu incheie prin aceeasi concluzie amara:
"Traim prost pentru ca ne conduc, dar mai ales pentru ca ramanem fara reactie, pentru ca nu-i sanctionam, pentru ca ne-am obisnuit sa comentam pe la colt de strada sau in cadru amical, pentru ca ne piere vocea cand ar trebui sa le cerem socoteala. Iar circul, indiferenta si incompetenta sunt la putere".
Romanul nu s-a nascut doar poet, ci si cu un talent fantastic in a face haz de necaz. Sa nu uitam, totusi, ca in afara de acest amuzament "la colt de strada", suntem si noi responsabili de viitorul nostru pe care il lasam, de prea multe ori si in prea multe situatii, pe mainile altora. Apoi, dupa ce le-am lasat libertatea de a face ce vor, ne plangem ca am ajuns intr-un loc care nu e pe gustul nostru. Lelia Munteanu scrie pentru Gandul un editorial-pamflet pe care nu te poti opri sa nu-l recitesti. Aminteste de schitele lui Caragiale si de o realitate care, iata, cel putin in sfera politica nu s-a schimbat prea mult. Poate doar numarul de steaguri sa mai fi crescut considerabil. Atat de mult incat acum nu se observa si nu mai sta nimeni sa numere cate au cazut de la primarie.
"Premierul Ponta si ministrul sau de Finante, Ioana Petrescu, coboara multumiti treptele Palatului
- Tu ce zici, fa, Ionelo? Aveai chef de niste aberatii?
- Pai, nu aveam chef, dar…
- Numai aberatii a debitat Basescu. Total nepregatit!
- Aveti dreptate, domnule prim ministru.
- Apropo, ce-i tot dadea cu meteo? Cica am avea de acoperit, pe meteo, vreo 5-6 miliarde.
- Este vorba despre cum se proiecteaza vremea aceasta capricioasa asupra productiei agricole. Dar eu cred ca este prea devreme sa pronuntam cifre.
(....)
- Sper ca nu pui la suflet marlania cu Harvardul, cu Roubini.
- Care Harvard?
- Universitatea.
- Universitatea Harvard care am absolvit-o?
- Acolo batea.
- Cred ca imi reprosa ca nu am in CV un premiu Nobel. Dar, va rog sa ma intelegeti, Roubini e mai putin riguros de felul sau si nu ar fi acceptat sa lucreze cu el domnul Gherghina.
- Stai linistita, dupa exercitiul asta bugetar iei si Premiul Nobel. Am pe cineva la Stockholm".
Sunt doua editoriale care arata, daca vreti, doua atitudini pe care ar trebui sa le adoptam deopotriva. Pe de o parte, sa nu uitam si sa intelegem care e rolul nostru, cum trebuie sa privim astfel de situatii si ce responsabilitati avem in calitate de cetateni, antreprenori sau nu. Pe de alta parte, sa stim sa ne detasam si sa lucram in continuare cu convingerea ca si prin munca multa reusim sa dezvoltam fie cariere, fie business-uri. Si sa privim la oameni care au reusit acest lucru si care, desi trecuti prin multe, au reusit sa isi pastreze acel innascut simt al umorului.
|
|
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML
