Legislatia fiscala prevede ca anumite tranzactii sau activitati pot fi considerate, in anumite circumstante, ca fiind realizate fara a avea un fundament economic. Deoarece se considera ca ele sunt efectuate doar pentru a diminua masa impozabila, organul fiscal are dreptul de a le reincadra din punct de vedere fiscal, in cazul in care exista motive si dovezi intemeiate.
Hotararea Guvernului nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul Fiscal prezinta detaliat modul in care organul fiscal poate actiona in vederea reincadrarii lor. Astfel, la ajustarea/estimarea pretului de piata al tranzactiilor organul fiscal va utiliza metoda cea mai adecvata dintre cele de mai jos.
Metoda compararii preturilor
Aceasta metoda se bazeaza pe compararea pretului tranzactiei analizate cu preturile practicate de alte entitati independente de aceasta, atunci cand sunt vandute produse sau servicii comparabile.
Pentru transferul de bunuri, marfuri sau servicii intre persoane afiliate, pretul de piata este acel pret pe care l-ar fi convenit persoane independente, in conditiile existente pe piete, comparabile din punct de vedere comercial, pentru transferul de bunuri sau de marfuri identice ori similare, in cantitati comparabile, in acelasi punct din lantul de productie si de distributie si in conditii comparabile de livrare si de plata.
In cazul in care cantitatile nu sunt comparabile, se utilizeaza pretul de vanzare pentru marfurile si serviciile identice sau similare, vandute in cantitati diferite. Pentru aceasta, pretul de vanzare se corecteaza cu diferentele in plus sau in minus care ar putea fi determinate de diferenta de cantitate.
Metoda cost plus
Aceasta metoda se bazeaza pe majorarea costurilor principale cu o marja de profit corespunzatoare domeniului de activitate al contribuabilului.
Punctul de plecare pentru aceasta metoda, in cazul transferului de produse, marfuri sau de servicii intre persoane afiliate, este reprezentat de costurile producatorului sau ale furnizorului de servicii. Aceste costuri sunt stabilite folosindu-se aceeasi metoda de calcul pe care persoana care face transferul isi bazeaza si politica de stabilire a preturilor fata de persoane independente. Suma care se adauga la costul astfel stabilit va avea in vedere o marja de profit care este corespunzatoare domeniului de activitate al contribuabilului. In acest caz, pretul de piata al tranzactiei controlate reprezinta rezultatul adaugarii profitului la costuri.
Metoda pretului de revanzare
Prin aceasta metoda, pretul pietei este determinat pe baza pretului de revanzare al produselor si serviciilor catre entitati independente, diminuat cu cheltuielile de distributie, alte cheltuieli ale contribuabilului si o marja de profit.
Aceasta metoda se aplica pornindu-se de la pretul la care un produs cumparat de la o persoana afiliata este revandut unei persoane independente. Acest pret este redus cu o marja bruta corespunzatoare, denumita marja pretului de revanzare, reprezentand valoarea din care ultimul vanzator din cadrul grupului isi acopera cheltuielile de vanzare si alte cheltuieli de operare in functie de operatiunile efectuate, luand in considerare
Cartea Verde a PFA Contabilitatea si obligatiile fiscale
Manualul Contabilului Incepator - stick USB
Bugete cash flow rentabilitate risc - ghid practic
Metoda marjei nete
Aceasta metoda implica calcularea marjei nete a profitului, obtinuta de o persoana in urma uneia sau a mai multor tranzactii cu persoane afiliate, si estimarea acestei marje pe baza nivelului obtinut de catre aceeasi persoana in tranzactii cu persoane independente sau pe baza marjei obtinute in tranzactii comparabile efectuate de persoane independente.
Metoda marjei nete presupune efectuarea unei comparatii intre anumiti indicatori financiari ai persoanelor afiliate si aceiasi indicatori ai persoanelor independente care activeaza in cadrul aceluiasi domeniu de activitate. In efectuarea comparatiei se iau in considerare diferentele dintre persoanele ale caror marje sunt comparabile, avandu-se in vedere factori cum sunt: competitivitatea persoanelor si a bunurilor echivalente pe piata, eficienta si strategia de management, pozitia pe piata, diferenta in structura costurilor, precum si nivelul experientei in afaceri.
Metoda impartirii profitului
Aceasta metoda presupune estimarea profitului obtinut de persoanele afiliate in urma uneia sau a mai multor tranzactii si impartirea acestor profituri intre persoanele afiliate, proportional cu profitul care ar fi fost obtinut de catre persoane independente.
Ea se foloseste atunci cand tranzactiile efectuate intre persoane afiliate sunt interdependente, astfel incat nu este posibila identificarea unor tranzactii comparabile, impartirea profiturilor trebuie sa se realizeze printr-o estimare adecvata a veniturilor realizate si a costurilor suportate in urma uneia sau mai multor tranzactii de catre fiecare persoana. Profiturile trebuie impartite astfel incat sa reflecte functiile efectuate, riscurile asumate si activele folosite de catre fiecare dintre parti.
