Sfatul expertului Robert Gearba: Tranzactii intre partile afiliate

Tranzactiile intre partile afiliate reprezinta o tema foarte sensibila, care este din ce in ce mai mult in atentia organelor noastre fiscale. Ele trebuie sa fie incheiate la pret de piata, altfel spus la pretul la care ar fi fost incheiata o tranzactie similara intre parti independente, in conditii economice comparabile.

Daca pretul tranzactiei nu respecta aceasta cerinta, organele fiscale au dreptul sa  considere ca profiturile obtinute de parti in urma tranzactiei nu sunt corect reflectate, afectand astfel impozitele si taxele platite (evident, in sensul scaderii lor).

Potrivit Codului Fiscal, o persoana este afiliata cu alta persoana daca relatia dintre ele este definita de cel putin unul dintre urmatoarele cazuri:
a) o persoana fizica este afiliata cu alta persoana fizica, daca acestea sunt sot/sotie sau rude pana la gradul al III-lea inclusiv;
b) o persoana fizica este afiliata cu o persoana juridica daca persoana fizica detine, in mod direct sau indirect, inclusiv detinerile persoanelor afiliate, minimum 25% din valoarea/numarul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot detinute la persoana juridica ori daca controleaza in mod efectiv persoana juridica;
c) o persoana juridica este afiliata cu alta persoana juridica daca cel putin:
(i) prima persoana juridica detine, in mod direct sau indirect, inclusiv detinerile persoanelor afiliate, minimum 25% din valoarea/numarul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot la cealalta persoana juridica ori daca controleaza persoana juridica;
(ii) a doua persoana juridica detine, in mod direct sau indirect, inclusiv detinerile persoanelor afiliate, minimum 25% din valoarea/numarul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot la prima persoana juridica;
(iii) o persoana juridica terta detine, in mod direct sau indirect, inclusiv detinerile persoanelor afiliate, minimum 25% din valoarea/numarul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot atat la prima persoana juridica, cat si la cea de-a doua.

Atentie! In cadrul unei tranzactii intre persoane romane si persoane nerezidente afiliate, precum si intre persoane romane afiliate, autoritatile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricareia dintre persoane, dupa cum este necesar, pentru a reflecta pretul de piata al bunurilor sau al serviciilor furnizate in cadrul tranzactiei.

La stabilirea pretului de piata al tranzactiilor intre persoane afiliate se foloseste cea mai adecvata dintre urmatoarele metode:
a) metoda compararii preturilor, prin care pretul de piata se stabileste pe baza preturilor platite altor persoane care vand bunuri sau servicii comparabile catre persoane independente;

b) metoda cost-plus, prin care pretul de piata se stabileste pe baza costurilor bunului sau serviciului asigurat prin tranzactie, majorat cu marja de profit corespunzatoare;
c) metoda pretului de revanzare, prin care pretul de piata se stabileste pe baza pretului de revanzare al bunului sau serviciului vandut unei persoane independente, diminuat cu cheltuiala cu vanzarea, alte cheltuieli ale contribuabilului si o marja de profit;
d) orice alta metoda recunoscuta in liniile directoare privind preturile de transfer emise de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica.

In acest context s-a impus conceptul de preturi de transfer (transfer pricing), care se refera la complexul de legi si practici prin care statele se asigura ca profitul obtinut din transferul intra-grup al bunurilor si/sau serviciilor este inregistrat si impozitat acolo unde este obtinut. Acesta este un aspect foarte important, in conditiile in care preturile de transfer pot duce la cresterea bazei impozabile in tarile cu fiscalitate redusa sau o pot reduce acolo unde fiscalitatea este mare – este vorba despre asa numitul proces de erodare a bazei de impozitare si mutare a profiturilor (base erosion and profit shifting – BEPS).

Asa cum am vazut, in Romania exista cerinte legale specifice ca preturile de transfer sa fie la pret de piata (la nivelul preturilor  practicate in tranzactiile dintre independenti). In acest sens, fiecare firma implicata in tranzactii cu afiliati are obligatia sa probeze respectarea prevederilor legale prin intermediul dosarului preturilor de transfer.

Intocmirea dosarului preturilor de transfer presupune plata unei taxe destul de costisitoare, insa neintocmirea sa poate conduce la ajustarea preturilor de transfer (micsorarea preturilor in cazul achizitiilor firmei si majorarea preturilor in cazul vanzarilor firmei), impusa de autoritatile fiscale. Aceste ajustari inseamna cresteri ale veniturilor si/sau scaderi ale cheltuielilor, care au efecte la nivelul impozitelor de plata ale firmei, a predictibilitatii evolutiei afacerii si a indicatorilor sai de performanta.

 

Auditor, Expert Contabil Mondo Conta Consult
Membru CECCAR & INPACT International
www.mondoconta.ro

Coautor "Consilier Management Financiar" (editura Rentrop&Straton)
Coautor "Manualul Specialistului in Fiscalitate" (editura Irecson)