Poate impune vreo autoritate publica vanzarea de marfuri la pretul de intrare/achizitie fara adaos comercial?

Dezbatem in continuare una dintre cele mai controversate teme comerciale. Vanzarea de marfuri la pretul de intrare/achizitie fara adaos comercial poate fi impusa de vreo autoritate publica sau nu?

Iata care este baza legala pentru adaosul comercial si cum o interpreteaza specialistul nostru!

Citeste si: Reducerea pretului de vanzare sub cost. Care este formula contabila corecta?

Vanzarea de marfuri la pretul de intrare/achizitie fara adaos comercial: raspunsul specialistului

Vanzarea marfurilor la cost de achizitie nu este interzisa. Deci, nicio autoritate publica din Romania nu poate impune comercializarea marfurilor la un pret de vanzare care sa includa, atat costul de achizitie, cat si un adaos comercial procentual, aplicat asupra costului de achizitie astfel incat, prin adaosul comercial sa se recupereze cheltuielile directe legate de comercializare (salarizarii directe si indirecte, mobilier, materiale de curatenie, etc.).

Prin Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati de productie s-a reglementat obligatia vanzatorului de a afisa adaosul comercial practicat.

De retinut este faptul ca, prin Legea nr.  222  din 30 octombrie 2020, publicata in M. Of. nr. 1018 din 2 noiembrie 2020 s-a abrogat Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati de productie, comert sau prestari de servicii ilicite concomitent.

Conform prevederilor art. 1 lit. f) din Legea nr. 12/1990 a reprezentat contraventie nedeclararea de catre operatorii economici la organele fiscale, inainte de aplicare, a adaosurilor comerciale si a celor de comision. Pentru aceasta  contraventie, persoanele juridice erau  sanctionate cu amenda de la 2.000 lei la 20.000 lei. Competenta constatarii contraventiilor si aplicarea sanctiunilor a fost atribuita:

 -   functionarilor din aparatul de specialitate al primarului;

Ghidul practic al contabilului din domeniul constructiilor

Vezi AICI detalii

Balanta de verificare de la A la Z Analize corelatii studii de caz

Vezi AICI detalii

Totul despre documentele de contabilitate primara Solutii de organizare a gestiunilor

Vezi AICI detalii

 D.p.d.v. al TVA, conform prevederilor art. 286 "Baza de impozitare pentru livrari de bunuri si prestari de servicii efectuate in interiorul tarii" alin. (1)

"(1) Baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugata este constituita din:

    a) pentru livrari de bunuri si prestari de servicii, altele decat cele prevazute la lit. b) si c), din tot ceea ce constituie contrapartida obtinuta sau care urmeaza a fi obtinuta de furnizor ori prestator din partea cumparatorului, beneficiarului sau a unui tert, inclusiv subventiile direct legate de pretul acestor operatiuni;"
 
In acest context,  trebuie retinute si prevederile cuprinse in  cauza C-412/03 Hotel Scandic pronuntata de Curtea Europeana de Justitie care a hotarat ca:

-    in cazul livrarii de bunuri sau prestarii de servicii, baza de impozitare este constituita din contrapartida obtinuta de furnizor de la cumparator, fara a fi  relevant daca aceasta contrapartida este mai mica decat costul de productie/achizitie;

 -  statele membre nu au dreptul sa considere ca are loc o livrare catre sine in situatia in care pretul de vanzare al bunurilor este inferior costului de achizitie.

Deci, pentru vanzarea unui bun, baza de impozitare a TVA este reprezentata de pretul de piata al acelui bun.     
 
D.p.d.v. al legislatiei privind comercializarea produselor, de retinut este faptul ca se prevad sanctiuni doar pentru  vanzarea marfurilor sub costul de achizitie in structuri specializate. In acest caz, sunt  aplicabile prevederile  art. 17 din O.G.  nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata - republicata, cu modificarile si completarile ulterioare prin care se reglementeaza ca   "Este interzis oricarui comerciant sa ofere sau sa vinda produse in pierdere, cu exceptia situatiilor prevazute la art. 16 lit. a)-c), e)-i), precum si in cazul produselor aflate in pachete de servicii. Prin vinzare in pierdere, in sensul prezentei ordonate, se intelege orice vinzare la un pret egal sau inferior costului de achizitie, astfel cum acesta este definit in reglementarile legale in vigoare."
 
Situatiile prevazute la art. 16 sunt urmatoarele:

a) vanzari de lichidare;
b) vanzari de soldare;
c) vanzari efectuate in structuri de vanzare denumite magazin de fabrica sau depozit de fabrica;
d) vanzari promotionale;
e) vanzari ale produselor destinate satisfacerii unor nevoi ocazionale ale consumatorului, dupa ce evenimentul a trecut si este evident ca produsele respective nu mai pot fi vandute in conditii comerciale normale;
f) vanzari ale produselor care intr-o perioada de 3 luni de la aprovizionare nu au fost vandute;
g) vanzari accelerate ale produselor susceptibile de o deteriorare rapida sau a caror conservare nu mai poate fi asigurata pana la limita termenului de valabilitate;
h) vanzarea unui produs la un pret aliniat la cel legal practicat de ceilalti comercianti din aceeasi zona comerciala, pentru acelasi produs, determinat de mediul concurential;
i) vanzarea produselor cu caracteristici identice, ale caror preturi de reaprovizionare s-au diminuat.
 
D.p.d.v. al  impozitul pe profit, de retinut este faptul ca nu exista  interdictia fiscala de limitare a cheltuielilor cu costul marfurilor vandute, chiar sub costul de achizitie. Conform prevederilor  art. 25 alin. (1) din Codul fiscal, pentru de­ter­minarea rezultatului fiscal sunt considerate de­duc­tibile cheltuielile efectuate in scopul desfasura­rii activitatii economice, inclusiv cele reglementate prin acte normative in vigoare.

Cheltuielile cu marfurile/bunurile vandute sub costul de achizitie/productie pot fi considerate ca fi­ind efectuate in vederea realizarii de venituri, pen­tru ca acesta a fost scopul lor, motiv pentru care ele sunt deductibile la calculul impozitului pe profit.

Raspuns oferit pe portalcontabilitate.ro de Amelia Dumitras - Consultant fiscal.